1Strigați de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigați de veselie către Dumnezeul lui Iacov![1] (Ps 8:1)2Înălțați o cântare, sunați din tamburine, din lira cea plăcută și din harfă[2].3Suflați din trâmbiță[3] la lună nouă[4], la lună plină, în ziua sărbătorii noastre. (Num 28:11; Ps 47:5)4Căci aceasta este o hotărâre pentru Israel, o judecată din partea Dumnezeului lui Iacov.5Mărturia aceasta i‑a dat‑o lui Iosif, când a ieșit împotriva țării Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu‑l cunoșteam:6„I‑am îndepărtat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai țin coșul.7La necaz ai strigat, iar Eu te‑am salvat; ți‑am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te‑am încercat la apele Meriba. Selah8Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui! O, Israel, de M‑ai asculta!9Să nu se găsească la tine niciun dumnezeu străin! Să nu te închini niciunui zeu!10Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău! Eu te‑am adus din țara Egiptului! Deschide‑ți gura și ți‑o voi umple!11Dar poporul Meu n‑a ascultat de glasul Meu, Israel nu M‑a dorit.12Atunci i‑am lăsat în voia inimii lor încăpățânate; au trăit după propriile lor sfaturi.13O, dacă M‑ar asculta poporul Meu, dacă ar umbla Israel pe căile Mele!14Imediat i‑aș supune pe dușmanii săi și Mi‑aș întoarce mâna împotriva vrăjmașilor săi.15Cei ce‑L urăsc pe DOMNUL ar da înapoi în fața Lui. Fie‑le pedeapsa[5] pe vecie!16Pe Israel însă l‑aș hrăni cu cel mai bun grâu și l‑aș sătura cu miere din stâncă!“
1Von Asaf, vorzusingen, auf der Gittit.2Singet fröhlich Gott, der unsre Stärke ist, jauchzet dem Gott Jakobs!3Stimmt an den Gesang und lasst hören die Pauken, liebliche Zithern und Harfen!4Blaset am Neumond die Posaune, am Vollmond, am Tag unsres Festes! (Lev 23:24)5Denn das ist eine Satzung für Israel und eine Ordnung des Gottes Jakobs.6Das hat er zum Zeugnis gesetzt für Josef, als Er auszog wider Ägyptenland. Eine Sprache höre ich, die ich bisher nicht kannte:7»Ich habe ihre Schultern von der Last befreit, und ihre Hände wurden den Tragkorb los. (Ex 6:6; Is 9:3)8Als du mich in der Not anriefst, half ich dir heraus und antwortete dir aus Wolke und Donner und prüfte dich am Haderwasser. Sela. (Ex 17:2; Ex 17:7; Ex 19:16; Num 20:13)9Höre, mein Volk, ich will dich ermahnen. Israel, du sollst mich hören!10Kein andrer Gott sei unter dir, und einen fremden Gott sollst du nicht anbeten! (Ex 20:2)11Ich bin der HERR, dein Gott, / der dich aus Ägyptenland geführt hat: Tu deinen Mund weit auf, lass mich ihn füllen!12Aber mein Volk gehorcht nicht meiner Stimme, und Israel will mich nicht.13So hab ich sie dahingegeben in die Verstocktheit ihres Herzens, dass sie wandeln nach eigenem Rat.14Wenn doch mein Volk mir gehorsam wäre und Israel auf meinem Wege ginge!15Dann wollte ich seine Feinde bald demütigen und meine Hand gegen seine Widersacher wenden!16Und die den HERRN hassen, müssten sich vor ihm beugen, aber Israels Zeit würde ewiglich währen,17und ich würde es mit dem besten Weizen speisen und mit Honig aus dem Felsen sättigen.« (Deut 32:13)