Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Al lui Asaf. Un psalm.
1Glasul meu s‑a înălțat către Dumnezeu; am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m‑a ascultat.[1] (Ps 39:1)2În ziua necazului meu L‑am căutat pe Stăpânul. Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea; sufletul meu refuza să fie mângâiat.3Mi‑am adus aminte de Dumnezeu și am oftat; am cugetat și duhul mi‑a leșinat. Selah4Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei. Eram răvășit și nu vorbeam.5M‑am gândit la zilele de odinioară, la anii de demult.6Mi‑am amintit de cântarea mea din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m‑am întrebat în duhul meu:7„Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?8Oare Și‑a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?9Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și‑a retras El oare mila?“ Selah10Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s‑a schimbat[2].“11Îmi voi aminti faptele DOMNULUI; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!12Voi cugeta la toată lucrarea Ta și voi medita la isprăvile Tale.13Dumnezeule, calea Ta este sfântă[3]! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?14Tu ești Dumnezeul înfăptuitor de minuni! Tu Ți‑ai descoperit puterea popoarelor!15Cu brațul Tău Ți‑ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah16Când Te‑au văzut apele, Dumnezeule, când Te‑au văzut apele, s‑au învolburat, iar adâncurile s‑au cutremurat.17Norii au revărsat apa, tunetul a bubuit în cer, iar săgețile Tale s‑au împrăștiat în toate părțile.18Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul s‑a clătinat și s‑a cutremurat.19Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, și nu Ți s‑au mai cunoscut urmele.20Ți‑ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și a lui Aaron.
Psalmi 77
Lutherbibel 2017
Trost aus Gottes früheren Taten
1Ein Psalm Asafs, vorzusingen, für Jedutun.2Ich rufe zu Gott und schreie um Hilfe, zu Gott rufe ich, und er erhört mich.3In der Zeit meiner Not suche ich den Herrn; / meine Hand ist des Nachts ausgereckt und lässt nicht ab; denn meine Seele will sich nicht trösten lassen.4Ich denke an Gott – und bin betrübt; ich sinne nach – und mein Geist verzagt. Sela.5Meine Augen hältst du, dass sie wachen müssen; ich bin so voll Unruhe, dass ich nicht reden kann.6Ich gedenke der uralten Zeiten, der längst vergangenen Jahre. (Ps 143:5)7Ich denke des Nachts an mein Saitenspiel / und rede mit meinem Herzen, mein Geist muss forschen.8Wird denn der Herr auf ewig verstoßen und keine Gnade mehr erweisen?9Ist’s denn ganz und gar aus mit seiner Güte, und hat die Verheißung für immer ein Ende?10Hat Gott vergessen, gnädig zu sein, hat er sein Erbarmen im Zorn verschlossen? Sela.11Ich sprach: Darunter leide ich, dass die rechte Hand des Höchsten sich so ändern kann.12Darum gedenke ich an die Taten des HERRN, ja, ich gedenke an deine früheren Wunder13und sinne über alle deine Werke und denke deinen Taten nach.14Gott, dein Weg ist heilig. Wo ist ein so mächtiger Gott, wie du, Gott, bist? (Ex 15:11)15Du bist der Gott, der Wunder tut, du hast deine Macht bewiesen unter den Völkern.16Du hast dein Volk erlöst mit starkem Arm, die Kinder Jakobs und Josefs. Sela.17Die Wasser sahen dich, Gott, / die Wasser sahen dich und ängstigten sich, ja, die Tiefen tobten.18Die dicken Wolken gossen Wasser, / die Wolken donnerten, und deine Pfeile fuhren einher.19Dein Donner rollte, Blitze erhellten den Erdkreis, die Erde erbebte und wankte.20Dein Weg ging durch das Meer / und dein Pfad durch große Wasser; doch niemand sah deine Spur. (Ex 14:21)21Du führtest dein Volk wie eine Herde durch die Hand von Mose und Aaron.