1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele! Luați aminte, toți locuitorii lumii,2fii ai lui Adam și fii ai omului, cei bogați și cei nevoiași laolaltă!3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.4Îmi voi pleca urechea la un proverb; îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.5De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,6a celor ce se încred în averile lor și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său, nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă, încât nu va putea plăti niciodată9ca să trăiască pentru totdeauna și să nu vadă groapa.10Căci el vede că până și înțelepții mor; iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună și își lasă averea altora.11Mormintele lor le vor fi case pe vecie[1], locuințe din generație în generație, deși și‑au numit proprietățile după numele lor.12Însă omul pus în cinste nu dăinuie; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.13Aceasta este calea celor ce se încred în ei[2] și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele[3] lor.14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi; moartea îi va paște. Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața. Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților, departe de locuința lor.15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților, căci El mă va lua.[4] Selah16Nu te teme când se îmbogățește cineva, când sporește gloria casei lui,17căci nu ia nimic cu el la moartea sa; gloria lui nu se coboară după el.18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, – iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,19tot va merge la generația părinților lui, și nu vor mai vedea lumina vreodată.20Omul pus în cinste și fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
1Ein Psalm der Korachiter, vorzusingen, nach der Weise »Jugend«.2Höret zu, alle Völker; merket auf, alle, die in dieser Zeit leben,3einfache Leute und Herren, Reich und Arm, miteinander!4Mein Mund soll Weisheit reden, und was mein Herz sagt, soll verständig sein.5Ich will einem Spruch mein Ohr neigen und mein Rätsel kundtun beim Klang der Harfe.6Warum sollte ich mich fürchten in bösen Tagen, wenn mich die Missetat meiner Widersacher umgibt,7die sich verlassen auf Hab und Gut und pochen auf ihren großen Reichtum?8Kann doch keiner einen andern auslösen oder für ihn an Gott ein Sühnegeld geben (Mica 6:6; Mat 16:26)9– denn es kostet zu viel, ihr Leben auszulösen; er muss davon abstehen ewiglich –,10dass er immer weiterlebe und die Grube nicht sehe.11Denn man wird sehen: Auch die Weisen sterben, / so wie die Toren und Narren umkommen; sie müssen ihr Gut andern lassen. (Ecl 2:16; Ecl 6:2)12Gräber sind ihre Häuser immerdar, ihre Wohnungen für und für, wenn sie auch ihre Namen ausrufen über Länder.13Der Mensch kann nicht bleiben in seiner Pracht, sondern muss davon wie das Vieh. (Ecl 3:19)14Dies ist der Weg derer, die so voll Torheit sind, und das Ende aller, denen ihr Reden so wohl gefällt. Sela.15Sie liegen im Totenreich wie Schafe, der Tod weidet sie, aber die Frommen werden am Morgen über sie herrschen; ihre Gestalt wird vom Totenreich verschlungen; sie hat keinen Bestand.16Aber Gott wird mich erlösen aus des Todes Gewalt; denn er nimmt mich auf. Sela. (Ps 73:24; Os 13:14)17Fürchte dich nicht, wenn einer reich wird, wenn die Herrlichkeit seines Hauses groß wird. (Iov 21:7)18Denn er wird nichts bei seinem Sterben mitnehmen, und seine Herrlichkeit wird ihm nicht nachfahren. (Ecl 5:14; 1 Tim 6:7)19Er freut sich wohl dieses guten Lebens, und man preist dich, wenn es dir gut geht. (Lu 12:16; Lu 16:19)20Aber doch fahren sie ihren Vätern nach und sehen das Licht nimmermehr.21Der Mensch kann nicht bleiben in seiner Pracht, sondern muss davon wie das Vieh.