Psalmi 119 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 ^[1] Ferice de cei fără pată pe cale, care umblă potrivit Legii DOMNULUI. 2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui și‑L caută din toată inima. 3 Ei nu săvârșesc nicio nedreptate; umblă pe căile Lui. 4 Tu ai poruncit orânduirile Tale, ca să fie păzite bine. 5 O, de‑ar ținti căile mele să păzească hotărârile Tale! 6 Atunci nu mă voi rușina, când mă voi uita la poruncile Tale. 7 Îți voi mulțumi în curăție de inimă, când voi învăța judecățile dreptății Tale. 8 Voi păzi hotărârile Tale: nu mă părăsi de tot! 9 Cum își va păstra tânărul curată cărarea? Veghind pe ea după Cuvântul Tău. 10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale! 11 Strâng^[2] Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. 12 Binecuvântat să fii Tu, DOAMNE! Învață‑mă hotărârile Tale! 13 Buzele mele vestesc toate judecățile rostite de gura Ta. 14 Mă bucur pe calea mărturiilor Tale de parcă aș avea toate bogățiile. 15 Cuget la orânduirile Tale și dau atenție căilor Tale. 16 Îmi găsesc plăcerea în hotărârile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău! 17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc Cuvântul Tău! 18 Deschide‑mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta! 19 Eu sunt un străin pe pământ: nu‑mi ascunde poruncile Tale! 20 Întotdeauna mi se topește sufletul de dor după judecățile Tale, tot timpul. 21 Tu‑i mustri pe cei îngâmfați, pe cei blestemați, pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale. 22 Îndepărtează de la mine insulta și disprețul, căci păzesc mărturiile Tale! 23 Prinții stau și vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la hotărârile Tale. 24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei. 25 Sufletul meu este lipit de țărână: înviorează‑mă potrivit Cuvântului Tău! 26 Mi‑am istorisit căile, și Tu mi‑ai răspuns: învață‑mă hotărârile Tale! 27 Fă‑mă să înțeleg calea orânduirilor Tale și voi cugeta la minunile Tale! 28 Sufletul îmi plânge de întristare: ridică‑mă, după Cuvântul Tău! 29 Ține‑mă departe de calea minciunii; binevoiește să mă înveți Legea Ta! 30 Aleg calea credincioșiei; accept judecățile tale. 31 Mă alipesc de mărturiile Tale: DOAMNE, nu mă lăsa să fiu dat de rușine! 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu îmi lărgești inima de bucurie. 33 Învață‑mă, DOAMNE, calea hotărârilor Tale, și o voi păzi până la sfârșit! 34 Fă‑mă să înțeleg și voi respecta Legea Ta, o voi păzi din toată inima mea! 35 Condu‑mă pe cărarea poruncilor Tale, căci în ea îmi găsesc plăcerea! 36 Apleacă‑mi inima spre mărturiile Tale și nu spre câștig nedrept! 37 Abate‑mi ochii de la vederea deșertăciunii. Înviorează‑mă pe căile Tale! 38 Împlinește‑Ți Cuvântul față de robul Tău, care este pentru cel ce se teme de Tine! 39 Depărtează de la mine disprețul care mă înspăimântă, căci judecățile Tale sunt bune! 40 Iată! Tânjesc după orânduirile Tale. În dreptatea Ta, înviorează‑mă! 41 Să vină la mine îndurarea Ta, DOAMNE, mântuirea Ta, potrivit promisiunii Tale! 42 Atunci îi voi răspunde celui ce mă batjocorește, căci mă încred în Cuvântul Tău. 43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci nădăjduiesc în judecățile Tale! 44 Voi păzi Legea Ta întotdeauna și pentru veci de veci! 45 Voi umbla în loc larg, căci caut hotărârile Tale. 46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor și nu mă voi rușina. 47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale, pe care le iubesc. 48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, și cuget la hotărârile Tale. 49 Amintește‑Ți de Cuvântul spus robului Tău, în care m‑ai făcut să sper! 50 Aceasta îmi este mângâierea în suferința mea, căci promisiunea Ta mă înviorează. 51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri, dar eu nu mă abat de la Legea Ta. 52 Îmi amintesc de judecățile Tale din vechime, DOAMNE, și sunt mângâiat. 53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta. 54 În casa pribegiei mele, hotărârile Tale mi‑au fost cântări. 55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, DOAMNE! Voi păzi Legea Ta! 56 Așa‑mi doresc să fie, căci păzesc orânduirile Tale. 57 DOAMNE, Tu ești moștenirea mea: am promis că voi păzi cuvintele Tale! 58 Caut fața Ta din toată inima. Arată‑Ți bunăvoința față de mine, potrivit promisiunii Tale. 59 Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept pașii spre mărturiile Tale. 60 Mă grăbesc și nu întârzii să păzesc poruncile Tale. 61 Funiile celor răi m‑au înconjurat, dar eu nu uit Legea Ta. 62 La miezul nopții mă trezesc ca să‑Ți mulțumesc datorită judecăților Tale cele drepte. 63 Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc orânduirile Tale. 64 DOAMNE, îndurarea Ta umple pământul: învață‑mă hotărârile Tale! 65 Tu faci bine robului Tău, DOAMNE, după Cuvântul Tău. 66 Învață‑mă să am un discernământ clar și pricepere, căci cred în poruncile Tale! 67 Înainte de a fi smerit, eu rătăceam, însă acum păzesc Cuvântul Tău. 68 Tu ești bun și faci bine: învață‑mă hotărârile Tale! 69 Niște îngâmfați m‑au tencuit cu minciuni, dar eu păzesc orânduirile Tale din toată inima. 70 Inima lor este fără simțire, precum grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta. 71 Este bine pentru mine că am fost smerit, pentru că astfel am putut învăța hotărârile Tale. 72 Mai bună pentru mine este Legea gurii Tale, decât mii de șecheli^[3] de aur și de argint. (2 Sam 14:26) 73 Mâinile Tale m‑au făcut și m‑au întocmit. De aceea, dă‑mi pricepere ca să pot învăța poruncile Tale! 74 Cei ce se tem de Tine mă privesc și se bucură, căci am nădăjduit în Cuvântul Tău. 75 DOAMNE, știu că judecățile Tale sunt drepte și că, din credincioșie, m‑ai smerit. 76 Fă ca îndurarea Ta să‑mi fie mângâiere, potrivit promisiunii Tale față de robul Tău. 77 Să vină peste mine mila Ta și voi trăi, căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta! 78 Să fie făcuți de râs cei îngâmfați, căci m‑au defăimat prin minciuni! Cât despre mine, eu voi cugeta la orânduirile Tale! 79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale! 80 Fie‑mi inima fără pată în hotărârile Tale, și atunci nu voi fi dat de rușine! 81 Sufletul îmi este mistuit de dor după mântuirea Ta; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 82 Mi se topesc ochii după promisiunea Ta, zicând: „Când mă vei mângâia?“ 83 Deși am ajuns ca un burduf de vin în fum, eu tot nu uit hotărârile Tale. 84 Câte zile să mai aștepte robul Tău până îmi vei judeca prigonitorii? 85 Cei îngâmfați mi‑au săpat gropi; ei nu lucrează după Legea Ta. 86 Toate poruncile Tale sunt credincioșie! Ei mă urmăresc cu minciuni. Ajută‑mă! 87 Aproape că m‑au prăpădit de pe pământ, dar eu nu părăsesc orânduirile Tale! 88 Înviorează‑mă după îndurarea Ta, și voi păzi mărturia gurii Tale! 89 Cuvântul Tău, DOAMNE, rămâne pe vecie în ceruri. 90 Credincioșia Ta dăinuie din generație în generație; Tu ai întemeiat pământul, și el așa rămâne. 91 Astăzi totul dăinuie prin judecățile Tale, căci toate lucrurile sunt slujitorii Tăi. 92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aș pieri în suferința mea. 93 Niciodată nu voi uita orânduirile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Sunt al Tău: izbăvește‑mă, căci caut orânduirile Tale! 95 Cei răi mă așteaptă ca să mă nimicească; eu însă iau aminte la mărturiile Tale. 96 Am văzut o limită în tot ce este perfect; porunca Ta însă este de necuprins. 97 Ce mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua cuget la ea! 98 Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei, căci ele sunt întotdeauna cu mine. 99 Sunt mai înțelept decât toți învățătorii mei, căci cuget la mărturiile Tale. 100 Sunt mai priceput decât bătrânii, căci păzesc orânduirile Tale. 101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău. 102 Nu mă îndepărtez de judecățile Tale, căci Tu m‑ai învățat. 103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Sunt priceput datorită orânduirilor Tale. De aceea urăsc toate cărările minciunii. 105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. 106 Am jurat, și voi împlini întocmai, că voi păzi judecățile Tale cele drepte. 107 Sunt atât de nenorocit: DOAMNE, înviorează‑mă după Cuvântul Tău! 108 DOAMNE, primește, Te rog, ofranda gurii mele și învață‑mă judecățile Tale! 109 Mi‑am pus neîncetat viața în pericol, dar nu uit Legea Ta! 110 Cei răi mi‑au întins curse, dar eu nu mă voi rătăci de la orânduirile Tale. 111 Am moștenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca să înfăptuiesc hotărârile Tale pentru totdeauna, până la sfârșit. 113 Îi urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta. 114 Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 115 Depărtați‑vă de mine, răufăcătorilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijină‑mă, potrivit Cuvântului Tău, și voi trăi. Nu mă lăsa să fiu dat de rușine în speranța mea! 117 Întărește‑mă ca să fiu izbăvit, și să privesc neîncetat la hotărârile Tale! 118 Tu‑i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la hotărârile Tale, căci înșelătoria lor este zadarnică. 119 Tu‑i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ, ca pe zgură. De aceea iubesc eu mărturiile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de groaza Ta și mă tem din cauza judecăților Tale. 121 Am făcut judecată și dreptate: nu mă da pe mâna asupritorilor mei! 122 Ia apărarea robului Tău, ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfați! 123 Mi se topesc ochii după izbăvirea Ta și după promisiunea dreptății Tale. 124 Poartă‑te cu robul Tău după îndurarea Ta și învață‑mă hotărârile Tale! 125 Eu sunt robul Tău: învață‑mă, și voi cunoaște mărturiile Tale! 126 DOAMNE, este vremea să lucrezi, căci au încălcat Legea Ta. 127 De aceea iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, mai mult decât aurul pur. 128 De aceea consider pe deplin drepte toate orânduirile Tale. Urăsc orice cărare a minciunii. 129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le păzește. 130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină, dă pricepere celor neștiutori^[4]. (Ps 19:7) 131 Îmi deschid gura și oftez, căci tânjesc după poruncile Tale. 132 Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine, după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău. 133 Întărește‑mi pașii prin Cuvântul Tău și nu mă lăsa în stăpânirea vreunei nelegiuiri. 134 Răscumpără‑mă de sub asuprirea omului și‑Ți voi păzi orânduirile! 135 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău și învață‑mă hotărârile Tale. 136 Ochii îmi varsă șiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta. 137 DOAMNE, Tu ești drept, iar judecățile Tale sunt drepte! 138 Tu poruncești, iar mărturiile Tale sunt drepte și pline de credincioșie! 139 Sunt mistuit de râvnă, pentru că vrăjmașii mei uită cuvintele Tale. 140 Cuvântul Tău este testat bine^[5], și robul Tău îl iubește. 141 Eu sunt mic și disprețuit, dar nu uit orânduirile Tale. 142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie, și Legea Ta rămâne adevărată. 143 Necazul și strâmtorarea m‑au ajuns, însă poruncile Tale sunt desfătarea mea. 144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie. Dă‑mi pricepere, ca să trăiesc! 145 Strig din toată inima: răspunde‑mi, DOAMNE! Voi împlini hotărârile Tale. 146 Te chem; izbăvește‑mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale. 147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig către Tine după ajutor; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 148 Ochii mei o iau înaintea străjilor nopții, ca să cuget la Cuvântul Tău. 149 Ascultă‑mi glasul, potrivit îndurării Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 150 Se apropie cei ce urmăresc desfrânarea; ei s‑au îndepărtat de Legea Ta. 151 DOAMNE, Tu ești aproape, iar toate poruncile Tale sunt adevărate. 152 Cu mult timp în urmă am aflat din mărturiile Tale, că Tu le‑ai statornicit pe vecie. 153 Ia aminte la necazul meu și salvează‑mă, căci nu am uitat Legea Ta! 154 Apără‑mi cauza și răscumpără‑mă! Înviorează‑mă potrivit promisiunii Tale! 155 Mântuirea este departe de cei răi, deoarece ei nu caută să împlinească hotărârile Tale. 156 DOAMNE, mare este mila Ta! Înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 157 Mulți sunt prigonitorii și vrăjmașii mei, dar eu nu mă abat de la mărturiile Tale! 158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioși, la cei ce nu păzesc Cuvântul Tău. 159 Ia aminte, căci iubesc orânduirile Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit îndurării Tale! 160 Temelia^[6] Cuvântului Tău este adevărul, și fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie! 161 Niște demnitari mă prigonesc fără motiv, dar inima mea se teme doar de cuvintele Tale! 162 Mă bucur de Cuvântul Tău precum cel care a găsit multă pradă. 163 Urăsc minciuna, n‑o pot suferi, dar iubesc Legea Ta! 164 Te laud de șapte ori pe zi, datorită judecăților Tale celor drepte. 165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace și nimic nu îi poate face să se împiedice. 166 DOAMNE, nădăjduiesc în izbăvirea Ta, împlinind poruncile Tale. 167 Sufletul meu păzește mărturiile Tale și le iubește mult. 168 Păzesc orânduirile și mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169 DOAMNE, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine. Dă‑mi pricepere, potrivit Cuvântului Tău! 170 Să ajungă cererea mea înaintea Ta. Scapă‑mă potrivit promisiunii Tale! 171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m‑ai învățat hotărârile Tale! 172 Să cânte limba mea despre Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte. 173 Mâna Ta să‑mi vină în ajutor, căci aleg orânduirile Tale. 174 DOAMNE, tânjesc după mântuirea Ta, și Legea Ta este desfătarea mea. 175 Să‑mi trăiască sufletul și să Te laude, iar judecățile Tale să mă sprijine. 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută‑l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile Tale!

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Die Herrlichkeit des Wortes Gottes

1 Wohl denen, die ohne Tadel leben, die im Gesetz des HERRN wandeln!^[1] (Ps 112:1) 2 Wohl denen, die sich an seine Zeugnisse halten, die ihn von ganzem Herzen suchen, 3 die auf seinen Wegen wandeln und kein Unrecht tun. 4 Du hast geboten, fleißig zu halten deine Befehle. 5 O dass mein Leben deine Gebote mit ganzem Ernst hielte. 6 Wenn ich schaue allein auf deine Gebote, so werde ich nicht zuschanden. 7 Ich danke dir mit aufrichtigem Herzen, dass du mich lehrst die Ordnungen deiner Gerechtigkeit. 8 Deine Gebote will ich halten; verlass mich nimmermehr! 9 Wie wird ein junger Mann seinen Weg unsträflich gehen? Wenn er sich hält an dein Wort. 10 Ich suche dich von ganzem Herzen; lass mich nicht abirren von deinen Geboten. 11 Ich behalte dein Wort in meinem Herzen, damit ich nicht wider dich sündige. 12 Gelobet seist du, HERR! Lehre mich deine Gebote! 13 Ich will mit meinen Lippen erzählen alle Urteile deines Mundes. 14 Ich freue mich über den Weg deiner Zeugnisse wie über allen Reichtum. 15 Ich will nachsinnen über deine Befehle und schauen auf deine Wege. 16 Ich habe Freude an deinen Satzungen und vergesse deine Worte nicht. 17 Tu wohl deinem Knecht, dass ich lebe und dein Wort halte. 18 Öffne mir die Augen, dass ich sehe die Wunder an deinem Gesetz. 19 Ich bin ein Gast auf Erden; verbirg deine Gebote nicht vor mir. (Ps 39:13) 20 Meine Seele verzehrt sich vor Verlangen nach deinen Ordnungen allezeit. 21 Du schiltst die Stolzen; verflucht sind, die von deinen Geboten abirren. (Deut 27:26; Gal 3:10) 22 Wende von mir Schmach und Verachtung; denn ich halte mich an deine Zeugnisse. 23 Fürsten sitzen da und reden wider mich; aber dein Knecht sinnt nach über deine Gebote. 24 Ich habe Freude an deinen Zeugnissen; sie sind meine Ratgeber. 25 Meine Seele liegt im Staube; erquicke mich nach deinem Wort. 26 Ich erzähle dir meine Wege, und du erhörst mich; lehre mich deine Gebote. 27 Lass mich verstehen den Weg deiner Befehle, so will ich nachsinnen über deine Wunder. 28 Meine Seele verschmachtet vor Gram; richte mich auf durch dein Wort. 29 Halte fern von mir den Weg der Lüge und gib mir in Gnaden dein Gesetz. 30 Ich habe erwählt den Weg der Wahrheit, deine Urteile habe ich vor mich gestellt. 31 Ich halte an deinen Zeugnissen fest; HERR, lass mich nicht zuschanden werden! 32 Ich laufe den Weg deiner Gebote; denn du tröstest mein Herz. 33 Zeige mir, HERR, den Weg deiner Gebote, dass ich sie bewahre bis ans Ende. 34 Unterweise mich, dass ich bewahre dein Gesetz und es halte von ganzem Herzen. 35 Führe mich auf dem Steig deiner Gebote; denn ich habe Gefallen daran. 36 Neige mein Herz zu deinen Zeugnissen und nicht zur Habsucht. 37 Wende meine Augen ab, dass sie nicht sehen nach unnützer Lehre, und erquicke mich auf deinem Wege. 38 Erfülle deinem Knecht dein Wort, dass man dich fürchte. 39 Wende meine Schmach, vor der mir graut; denn deine Urteile sind gut. 40 Siehe, ich begehre deine Befehle; erquicke mich mit deiner Gerechtigkeit. 41 HERR, lass mir deine Gnade widerfahren, deine Hilfe nach deinem Wort, 42 dass ich antworten kann dem, der mich schmäht; denn ich verlasse mich auf dein Wort. 43 Und nimm ja nicht von meinem Munde das Wort der Wahrheit; denn ich hoffe auf deine Urteile. 44 Ich will dein Gesetz halten allezeit, immer und ewiglich. 45 Und ich wandle in weitem Raum; denn ich suche deine Befehle. 46 Ich rede von deinen Zeugnissen vor Königen und schäme mich nicht. (Mat 10:18) 47 Ich habe meine Freude an deinen Geboten, sie sind mir sehr lieb, 48 und hebe meine Hände auf zu deinen Geboten, die mir lieb sind, und sinne nach über deine Weisungen. 49 Denk an das Wort für deinen Knecht, und lass mich darauf hoffen. 50 Das ist mein Trost in meinem Elend, dass dein Wort mich erquickt. 51 Die Stolzen treiben ihren Spott mit mir; dennoch weiche ich nicht von deinem Gesetz. 52 HERR, wenn ich an deine ewigen Ordnungen denke, so werde ich getröstet. 53 Zorn erfasst mich über die Frevler, die dein Gesetz verlassen. 54 Deine Gebote sind mein Lied geworden im Haus, in dem ich Fremdling bin. 55 HERR, ich gedenke des Nachts an deinen Namen und halte dein Gesetz. 56 Das ist mein Schatz, dass ich mich an deine Befehle halte. 57 Ich habe gesagt: HERR, das soll mein Erbe sein, dass ich deine Worte halte. 58 Ich suche deine Gunst von ganzem Herzen; sei mir gnädig nach deinem Wort. 59 Ich bedenke meine Wege und lenke meine Füße zu deinen Zeugnissen. 60 Ich eile und säume nicht, zu halten deine Gebote. 61 Der Frevler Stricke umschlingen mich; aber dein Gesetz vergesse ich nicht. 62 Zur Mitternacht stehe ich auf, dir zu danken für die Ordnungen deiner Gerechtigkeit. (Ps 42:9) 63 Ich halte mich zu allen, die dich fürchten und deine Befehle halten. 64 HERR, die Erde ist voll deiner Güte; lehre mich deine Gebote. 65 Du tust Gutes deinem Knecht, HERR, nach deinem Wort. 66 Lehre mich heilsame Einsicht und Erkenntnis; denn ich glaube deinen Geboten. 67 Ehe ich gedemütigt wurde, irrte ich; nun aber halte ich dein Wort. 68 Du bist gütig und freundlich, lehre mich deine Gebote. 69 Die Stolzen erdichten Lügen über mich, ich aber halte von ganzem Herzen deine Befehle. 70 Träge wie Fett ist ihr Herz; ich aber habe Freude an deinem Gesetz. 71 Es ist gut für mich, dass ich gedemütigt wurde, damit ich deine Gebote lerne. 72 Das Gesetz deines Mundes ist mir lieber als viel tausend Stück Gold und Silber. 73 Deine Hände haben mich gemacht und bereitet; unterweise mich, dass ich deine Gebote lerne. 74 Die dich fürchten, sehen mich und freuen sich; denn ich hoffe auf dein Wort. 75 HERR, ich weiß, dass deine Urteile gerecht sind; in deiner Treue hast du mich gedemütigt. 76 Deine Gnade soll mein Trost sein, wie du deinem Knecht zugesagt hast. 77 Lass mir deine Barmherzigkeit widerfahren, dass ich lebe; denn ich habe Freude an deinem Gesetz. 78 Ach dass die Stolzen zuschanden würden, / die mich mit Lügen niederdrücken! Ich aber sinne nach über deine Befehle. 79 Ach dass sich zu mir hielten, die dich fürchten und deine Zeugnisse kennen! 80 Mein Herz bleibe rechtschaffen in deinen Geboten, damit ich nicht zuschanden werde. 81 Meine Seele verlangt nach deinem Heil; ich hoffe auf dein Wort. 82 Meine Augen sehnen sich nach deinem Wort und sagen: Wann tröstest du mich? 83 Ich bin wie ein Weinschlauch im Rauch; doch deine Gebote vergesse ich nicht. 84 Wie lange soll dein Knecht warten? Wann willst du Gericht halten über meine Verfolger? 85 Die Stolzen graben mir Gruben, sie, die nicht tun nach deinem Gesetz. 86 All deine Gebote sind Wahrheit; sie aber verfolgen mich mit Lügen; hilf mir! 87 Sie haben mich fast umgebracht auf Erden; ich aber verlasse deine Befehle nicht. 88 Erquicke mich nach deiner Gnade, dass ich halte das Zeugnis deines Mundes. 89 HERR, dein Wort bleibt ewiglich, so weit der Himmel reicht; (Is 40:8) 90 deine Wahrheit währet für und für. Du hast die Erde fest gegründet, und sie bleibt stehen. 91 Nach deinen Ordnungen bestehen sie bis heute; denn es muss dir alles dienen. 92 Wenn dein Gesetz nicht mein Trost gewesen wäre, so wäre ich vergangen in meinem Elend. (Ier 15:16) 93 Ich will deine Befehle nimmermehr vergessen; denn du erquickst mich damit. 94 Ich bin dein, hilf mir; denn ich suche deine Befehle. 95 Frevler lauern mir auf, dass sie mich umbringen; ich aber merke auf deine Zeugnisse. 96 Ich habe gesehen, dass alles Vollkommene ein Ende hat, aber dein Gebot bleibt bestehen. 97 Wie habe ich dein Gesetz so lieb! Täglich sinne ich ihm nach. (Ps 1:2) 98 Du machst mich mit deinem Gebot weiser, als meine Feinde sind; denn es ist ewiglich mein Schatz. 99 Ich habe mehr Einsicht als alle meine Lehrer; denn über deine Zeugnisse sinne ich nach. 100 Ich bin klüger als die Alten; denn ich halte deine Befehle. 101 Ich verwehre meinem Fuß alle bösen Wege, dass ich dein Wort halte. 102 Ich weiche nicht von deinen Ordnungen; denn du lehrest mich. 103 Dein Wort ist meinem Munde süßer als Honig. 104 Dein Wort macht mich klug; darum hasse ich alle falschen Wege. (Ps 29:1) 105 Dein Wort ist meines Fußes Leuchte und ein Licht auf meinem Wege. (2 Pe 1:19) 106 Ich schwöre und will’s halten: Die Ordnungen deiner Gerechtigkeit will ich bewahren. 107 Ich bin sehr gedemütigt; HERR, erquicke mich nach deinem Wort! 108 Lass dir gefallen, HERR, das Opfer meines Mundes, und lehre mich deine Ordnungen. (Ps 19:15) 109 Mein Leben ist immer in Gefahr; aber dein Gesetz vergesse ich nicht. 110 Frevler legen mir Schlingen; ich aber irre nicht ab von deinen Befehlen. 111 Deine Zeugnisse sind mein ewiges Erbe; denn sie sind meines Herzens Wonne. 112 Ich neige mein Herz, zu tun deine Gebote immer und ewiglich. 113 Ich hasse die Wankelmütigen und liebe dein Gesetz. (1 Re 18:21; Ps 31:7) 114 Du bist mein Schutz und mein Schild; ich hoffe auf dein Wort. 115 Weichet von mir, ihr Übeltäter! Ich will halten die Gebote meines Gottes. 116 Erhalte mich nach deinem Wort, dass ich lebe, und lass mich nicht zuschanden werden in meiner Hoffnung. 117 Stärke mich, dass ich gerettet werde, so will ich stets Freude haben an deinen Geboten. 118 Du verwirfst alle, die von deinen Geboten abirren; denn ihr Tun ist Lug und Trug. 119 Du schaffst alle Frevler auf Erden weg wie Schlacken, darum liebe ich deine Zeugnisse. (Is 1:25) 120 Ich fürchte mich vor dir, dass mir die Haut schaudert, und ich entsetze mich vor deinen Urteilen. 121 Ich übe Recht und Gerechtigkeit; übergib mich nicht denen, die mir Gewalt antun wollen. 122 Tritt ein für deinen Knecht und tröste ihn, dass mir die Stolzen nicht Gewalt antun! 123 Meine Augen sehnen sich nach deinem Heil und nach dem Wort deiner Gerechtigkeit. 124 Handle mit deinem Knechte nach deiner Gnade und lehre mich deine Gebote. 125 Ich bin dein Knecht: Unterweise mich, dass ich verstehe deine Zeugnisse. 126 Es ist Zeit, dass der HERR handelt; sie haben dein Gesetz zerbrochen. 127 Darum liebe ich deine Gebote mehr als Gold und feines Gold. 128 Darum halte ich alle deine Befehle für recht, ich hasse alle falschen Wege. (Ps 29:1) 129 Deine Zeugnisse sind Wunderwerke; darum hält sie meine Seele. 130 Wenn dein Wort offenbar wird, so erleuchtet es und macht klug die Unverständigen. 131 Ich tue meinen Mund weit auf und lechze, denn mich verlangt nach deinen Geboten. 132 Wende dich zu mir und sei mir gnädig, wie du pflegst zu tun denen, die deinen Namen lieben. 133 Lass meinen Gang in deinem Wort fest sein und lass kein Unrecht über mich herrschen. 134 Erlöse mich von der Bedrückung durch Menschen, so will ich halten deine Befehle. 135 Lass dein Antlitz leuchten über deinen Knecht, und lehre mich deine Gebote. 136 Wasserbäche fließen aus meinen Augen, weil man dein Gesetz nicht hält. 137 HERR, du bist gerecht, und deine Urteile sind richtig. 138 Du hast deine Zeugnisse geboten in Gerechtigkeit und großer Treue. 139 Ich habe mich fast zu Tode geeifert, weil meine Widersacher deine Worte vergessen. (Ps 69:10) 140 Dein Wort ist ganz durchläutert, und dein Knecht hat es lieb. 141 Ich bin gering und verachtet; ich vergesse aber nicht deine Befehle. 142 Deine Gerechtigkeit ist eine ewige Gerechtigkeit, und dein Gesetz ist Wahrheit. 143 Angst und Not haben mich getroffen; ich habe aber Freude an deinen Geboten. 144 Deine Zeugnisse sind gerecht in Ewigkeit; unterweise mich, so lebe ich. 145 Ich rufe von ganzem Herzen; erhöre mich, HERR; ich will deine Gebote halten. 146 Ich rufe zu dir, hilf mir, so will ich deine Zeugnisse halten. 147 Ich komme in der Frühe und rufe um Hilfe; auf dein Wort hoffe ich. 148 Ich wache auf, wenn’s noch Nacht ist, nachzusinnen über dein Wort. 149 Höre meine Stimme nach deiner Gnade; HERR, erquicke mich nach deinen Ordnungen. 150 Meine arglistigen Verfolger nahen; sie sind fern von deinem Gesetz. 151 HERR, du bist nahe, und alle deine Gebote sind Wahrheit. 152 Längst weiß ich aus deinen Zeugnissen, dass du sie für ewig gegründet hast. 153 Sieh doch mein Elend und errette mich; denn ich vergesse dein Gesetz nicht. 154 Führe meine Sache und erlöse mich; erquicke mich durch dein Wort. 155 Das Heil ist fern von den Gottlosen; denn sie achten deine Gebote nicht. 156 HERR, deine Barmherzigkeit ist groß; erquicke mich nach deinen Ordnungen. 157 Meiner Verfolger und Widersacher sind viele; ich weiche aber nicht von deinen Zeugnissen. 158 Ich sehe die Verächter und es tut mir wehe, dass sie dein Wort nicht halten. 159 Siehe, ich liebe deine Befehle; HERR, erquicke mich nach deiner Gnade. 160 Dein Wort ist nichts als Wahrheit, alle Ordnungen deiner Gerechtigkeit währen ewiglich. (Ioan 17:17) 161 Fürsten verfolgen mich ohne Grund; aber mein Herz fürchtet sich nur vor deinen Worten. 162 Ich freue mich über dein Wort wie einer, der große Beute macht. 163 Lügen bin ich feind, und sie sind mir ein Gräuel; aber dein Gesetz habe ich lieb. 164 Ich lobe dich des Tages siebenmal um deiner gerechten Ordnungen willen. 165 Großen Frieden haben, die dein Gesetz lieben; sie werden nicht straucheln. 166 HERR, ich warte auf dein Heil und tue nach deinen Geboten. 167 Meine Seele hält deine Zeugnisse und liebt sie sehr. 168 Ich halte deine Befehle und deine Zeugnisse; denn alle meine Wege liegen offen vor dir. 169 HERR, lass mein Klagen vor dich kommen; unterweise mich nach deinem Wort. 170 Lass mein Flehen vor dich kommen; errette mich nach deinem Wort. 171 Meine Lippen sollen dich loben; denn du lehrst mich deine Gebote. 172 Meine Zunge soll singen von deinem Wort; denn alle deine Gebote sind gerecht. 173 Lass deine Hand mir beistehen; denn ich habe erwählt deine Befehle. 174 HERR, mich verlangt nach deinem Heil, und an deinem Gesetz habe ich Freude. 175 Lass meine Seele leben, dass sie dich lobe, und deine Ordnungen mir helfen. 176 Ich bin wie ein verirrtes und verlorenes Schaf; suche deinen Knecht, denn ich vergesse deine Gebote nicht.