Psalmi 109 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă. 3 Mă împresoară cu niște cuvinte de ură și se luptă cu mine fără motiv. 4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie, dar eu mă rog. 5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău, și dragostea mea – cu ură. 6 Pune un om rău împotriva lui și un acuzator^[1] să stea la dreapta lui! 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat. 8 Fie‑i zilele puține, iar slujba lui s‑o ia altul! 9 Să‑i rămână fiii orfani, și soția lui – văduvă! 10 Fiii lui să rătăcească cerșind și căutând printre ruine! 11 Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are, și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui! 12 Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui! 13 Fie ca descendența lui să fie stârpită, iar în generația următoare să le fie șters numele! 14 Să rămână în amintire înaintea DOMNULUI nelegiuirea părinților lui și să nu fie șters păcatul mamei lui! 15 Să rămână întotdeauna înaintea DOMNULUI, iar El să le șteargă amintirea de pe pământ! 16 Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare, ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită! 17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!^[2] Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!^[3] 18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i‑a intrat în pântec ca apa și în oasele lui ca uleiul. 19 De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă și brâul cu care se încinge mereu! 20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea DOMNULUI și a celor ce mă vorbesc de rău! 21 Dar Tu, Stăpâne DOAMNE, de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă! 22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu. 23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă. 24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post, iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime. 25 Am ajuns de disprețul lor; cei ce mă văd dau din cap. 26 DOAMNE, Dumnezeul meu, ajută‑mă! În îndurarea Ta, izbăvește‑mă! 27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască faptul că Tu, DOAMNE, ai făcut lucrul acesta! 28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli. 29 Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta. 30 Voi mulțumi mult DOMNULUI cu gura mea, Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii. 31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș, ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Ein Ruf zu Gott gegen erbarmungslose Widersacher

1 Ein Psalm Davids, vorzusingen. Gott, mein Ruhm, schweige nicht! 2 Denn ihr Mund ist voll Frevel, ihr Lügenmaul haben sie wider mich aufgetan. Sie reden wider mich mit falscher Zunge / 3 und reden giftig wider mich allenthalben und streiten wider mich ohne Grund. 4 Dafür, dass ich sie liebe, feinden sie mich an; ich aber bete. 5 Sie erweisen mir Böses für Gutes und Hass für meine Liebe. 6 Gib ihm einen Frevler zum Gegner, und ein Ankläger stehe zu seiner Rechten. (Mat 5:43; Lu 23:34) 7 Wenn er gerichtet wird, soll er schuldig gesprochen werden, und sein Gebet werde zur Sünde. 8 Seiner Tage sollen wenige werden, und sein Amt soll ein andrer empfangen. (Fapte 1:20) 9 Seine Kinder sollen Waisen werden und seine Frau eine Witwe. 10 Seine Kinder sollen umherirren und betteln und vertrieben werden aus ihren Trümmern. 11 Es soll der Gläubiger alles fordern, was er hat, und Fremde sollen seine Güter rauben. 12 Und niemand soll ihm Gutes tun, und niemand erbarme sich seiner Waisen. 13 Seine Nachkommen sollen ausgerottet werden, ihr Name soll schon im zweiten Glied getilgt werden. (Ez 18:20) 14 Der Schuld seiner Väter soll gedacht werden vor dem HERRN, und seiner Mutter Sünde soll nicht getilgt werden. (Ex 20:5) 15 Der HERR soll sie nie mehr aus den Augen lassen, und ihr Andenken soll ausgerottet werden auf Erden, 16 weil er so gar keine Barmherzigkeit übte, sondern verfolgte den Elenden und Armen und den Betrübten, ihn zu töten. 17 Er liebte den Fluch, so komme er auch über ihn; er wollte den Segen nicht, so bleibe er auch fern von ihm. 18 Er zog den Fluch an wie sein Hemd; der drang in sein Inneres wie Wasser und wie Öl in seine Gebeine; (Num 5:24) 19 er werde ihm wie ein Kleid, das er anhat, und wie ein Gürtel, mit dem er allezeit sich gürtet. 20 So geschehe denen vom HERRN, die mich verklagen und die Böses reden wider mich. 21 Aber du, HERR, mein Herr, / sei du mit mir um deines Namens willen; denn deine Gnade ist mein Trost: Errette mich! 22 Denn ich bin arm und elend; mein Herz ist zerschlagen in mir. 23 Ich fahre dahin wie ein Schatten, der schwindet, und werde abgeschüttelt wie Heuschrecken. 24 Meine Knie sind schwach vom Fasten, und mein Leib ist mager und hat kein Fett. 25 Ich bin ihnen zum Spott geworden; wenn sie mich sehen, schütteln sie den Kopf. 26 Steh mir bei, HERR, mein Gott! Hilf mir nach deiner Gnade, 27 und lass sie innewerden, dass dies deine Hand ist und du, HERR, das tust. 28 Fluchen sie, so segne du. / Erheben sie sich, so sollen sie zuschanden werden; aber dein Knecht soll sich freuen. (Lu 6:27) 29 Die mich verklagen, sollen mit Schmach angezogen und mit ihrer Schande bekleidet werden wie mit einem Mantel. 30 Ich will dem HERRN sehr danken mit meinem Munde und ihn rühmen in der Menge. 31 Denn er steht dem Armen zur Rechten, dass er ihm helfe von denen, die ihn verurteilen.