1Fiule, fii atent la înțelepciunea mea, pleacă‑ți urechea la priceperea mea,2ca să‑ți păstrezi discernământul, și buzele tale să păstreze cunoștința!3Căci buzele femeii străine picură miere, și cerul gurii ei este mai alunecos decât uleiul,4dar la urmă, ea este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.5Picioarele ei coboară la moarte, și pașii ei conduc spre Locuința Morților.6Ea nu‑și măsoară cărarea vieții; căile ei rătăcesc, dar ea nu știe.7Acum, fiilor, ascultați‑mă și nu vă îndepărtați de cuvintele gurii mele.8Fiule, păstrează‑ți calea departe de ea, nu te apropia de ușa casei ei,9ca să nu‑ți dai cinstea altora, și anii tăi unui om nemilos,10ca nu cumva niște străini să se sature de pe urma tăriei tale, și strădaniile tale să fie pentru casa unui străin,11iar la sfârșitul vieții tale să gemi, când carnea și trupul vor fi pe sfârșite,12și să spui: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a disprețuit inima mea mustrarea13și n‑am ascultat de glasul învățătorilor mei, nici nu mi‑am plecat urechea la cei ce mă îndrumau!14Eram cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării și a comunității.“15Bea apă din fântâna ta și din șuvoaiele puțului tău!16De ce să se reverse izvoarele tale afară, și cursurile tale de apă în piețe?17Lasă‑le să fie doar pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine.18Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‑te de soția tinereții tale –19cerboaică iubită, căprioară plăcută! Sânii ei să te sature tot timpul; fii amețit continuu de dragostea ei.20Și pentru ce, fiule, să fii amețit de o străină și să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?21Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI, și El cântărește toate cărările lui.22Cel rău va fi prins de înseși nelegiuirile lui și va fi legat cu funiile păcatului său.23El va muri din lipsă de disciplinare și va rătăci din prea multa lui nebunie.
1Mein Sohn, merke auf meine Weisheit; neige dein Ohr zu meiner Einsicht,2dass du behaltest guten Rat und dein Mund wisse Erkenntnis zu bewahren!3Denn die Lippen der fremden Frau sind süß wie Honigseim, und ihre Kehle ist glatter als Öl, (Prov 2:16)4hernach aber ist sie bitter wie Wermut und scharf wie ein zweischneidiges Schwert.5Ihre Füße laufen zum Tode hinab; ihre Schritte führen ins Totenreich,6so bahnt sie nicht den Weg des Lebens; haltlos sind ihre Tritte, sie erkennt es nicht.7So gehorcht mir nun, meine Söhne, und weicht nicht von der Rede meines Mundes.8Lass deine Wege ferne von ihr sein und nahe nicht zur Tür ihres Hauses,9dass du nicht andern gebest deine Kraft und deine Jahre einem Unbarmherzigen;10dass sich nicht Fremde von deinem Vermögen sättigen und, was du mühsam erworben, nicht komme in eines andern Haus,11und müssest hernach seufzen, wenn dir Leib und Leben vergehen,12und sprechen: »Ach, wie konnte ich die Zucht hassen, und wie konnte mein Herz die Warnung verschmähen,13dass ich nicht gehorchte der Stimme meiner Lehrer und mein Ohr nicht kehrte zu denen, die mich lehrten!14Ich wäre fast ganz ins Unglück gekommen inmitten der Versammlung und Gemeinde.« (Deut 22:28)15Trinke Wasser aus deiner Zisterne und was quillt aus deinem Brunnen.16Deine Quellen sollen herausfließen auf die Straße und Wasserbäche auf die Gassen!17Habe du sie allein und kein Fremder mit dir.18Dein Brunnen sei gesegnet, und freue dich der Frau deiner Jugend. (Ecl 9:9)19Sie ist lieblich wie eine Gazelle und holdselig wie ein Reh. Lass dich von ihrer Anmut allezeit sättigen und ergötze dich allewege an ihrer Liebe.20Mein Sohn, warum willst du dich an der Fremden ergötzen und herzest eine andere?21Denn eines jeden Wege liegen offen vor dem HERRN, und er hat acht auf aller Menschen Gänge.22Den Frevler werden seine Missetaten fangen, und er wird mit den Stricken seiner Sünde gebunden.23Er wird sterben, weil er Zucht nicht wollte, und um seiner großen Torheit willen taumelt er.