Proverbele 19 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Mai mult prețuiește un sărac care umblă în integritate decât cel cu buze necinstite și nesăbuit. 2 Nu este bine să ai dorință fără cunoaștere,^[1] iar cel ce se grăbește cu picioarele greșește calea. 3 Nebunia unui om îi sucește calea, iar apoi inima lui se înfurie împotriva DOMNULUI. 4 Bogăția aduce mulți prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. 5 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni nu va scăpa. 6 Mulți imploră favoarea unui om generos^[2] și oricine este prieten cu cel ce dă daruri. 7 Toți frații săracului îl urăsc; cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El urmărește cuvinte care nu înseamnă nimic pentru el^[3]. 8 Cine dobândește înțelepciunea își iubește sufletul; cine păstrează priceperea va găsi ce este bine. 9 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni va pieri. 10 Luxul nu este potrivit pentru un nesăbuit, cu atât mai puțin un rob care stăpânește peste prinți. 11 Chibzuința unui om îl face încet la mânie și este o onoare pentru el să treacă peste o insultă. 12 Mânia regelui este ca răcnetul unui leu, dar bunăvoința lui este ca roua ierbii. 13 Un fiu nesăbuit este ruina tatălui său, iar o soție cicălitoare este ca picăturile de ploaie care cad întruna.^[4] 14 Casa și averea sunt o moștenire de la părinți, dar o soție înțeleaptă este de la DOMNUL. 15 Lenea te cufundă într‑un somn adânc, și omul trândav suferă de foame. 16 Cine păzește porunca își păzește viața, dar cine disprețuiește căile Lui va muri.^[5] 17 Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe DOMNUL, iar El îi va răsplăti binefacerea. 18 Disciplinează‑ți fiul cât mai este încă speranță, dar nu‑ți pune inima să‑i provoci moartea. 19 Cel iute la mânie trebuie să‑și poarte pedeapsa, căci dacă‑l scapi de ea, va trebui să faci din nou lucrul acesta. 20 Ascultă sfatul și primește învățătura îndrumarea ca să fii înțelept pentru restul zilelor tale. 21 Multe sunt planurile în inima omului, dar hotărârea DOMNULUI este cea care rămâne în picioare. 22 Ceea ce este de dorit la un om este dragostea lui loială și este mai bine să fii sărac decât mincinos. 23 Teama de DOMNUL duce la viață, iar cel ce o are înnoptează sătul, fără să fie vizitat de rău. 24 Leneșul își întinde mâna în farfurie și n‑o mai duce înapoi la gură. 25 Bate‑l pe batjocoritor, și cel naiv va deveni chibzuit; mustră‑l pe cel priceput și va înțelege cunoașterea. 26 Cine își jefuiește tatăl și își alungă mama este un fiu care aduce rușine și dispreț. 27 Fiule, dacă vei înceta să asculți îndrumarea, te vei îndepărta de cuvintele cunoștinței! 28 Un martor de nimic își bate joc de justiție, și gura celor răi înghite nelegiuirea. 29 Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori, și loviturile pentru spatele nesăbuiților.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Ein Armer, der in Unschuld wandelt, ist besser als ein Lügner, der doch ein Narr ist. (Prov 28:6) 2 Wo man nicht mit Vernunft handelt, da geht es nicht gut zu; und wer hastig läuft, der tritt fehl. 3 Des Menschen Torheit führt ihn in die Irre, und doch tobt sein Herz wider den HERRN. (Pl 3:39) 4 Reichtum macht viel Freunde; aber der Arme wird von seinem Freund verlassen. (Prov 14:20) 5 Ein falscher Zeuge bleibt nicht ungestraft; und wer frech Lügen redet, wird nicht entrinnen. (Deut 19:18; Prov 21:28) 6 Viele schmeicheln dem Vornehmen; und wer Geschenke gibt, hat jeden zum Freund. 7 Den Armen hassen alle seine Brüder; wie viel mehr halten sich seine Freunde von ihm fern! 8 Wer Klugheit erwirbt, liebt sein Leben; und der Verständige findet Gutes. 9 Ein falscher Zeuge bleibt nicht ungestraft; und wer frech Lügen redet, wird umkommen. 10 Dem Toren steht nicht an, gute Tage zu haben, viel weniger einem Knecht, zu herrschen über Fürsten. 11 Klugheit macht den Mann langsam zum Zorn, und es ist ihm eine Ehre, dass er Verfehlung übersehen kann. (Prov 14:29) 12 Die Ungnade des Königs ist wie das Brüllen eines Löwen; aber seine Gnade ist wie Tau auf dem Grase. (Prov 16:14) 13 Ein törichter Sohn ist seines Vaters Herzeleid, und eine zänkische Frau wie ein stetig tropfendes Dach. (Prov 27:15) 14 Haus und Habe vererben die Eltern; aber eine verständige Frau kommt vom HERRN. (Prov 18:22) 15 Faulheit macht schläfrig, und ein Lässiger wird Hunger leiden. 16 Wer das Gebot bewahrt, der bewahrt sein Leben; wer aber auf seinen Weg nicht achtet, wird sterben. (Prov 16:17) 17 Wer sich des Armen erbarmt, der leiht dem HERRN, und der wird ihm vergelten, was er Gutes getan hat. (Ps 41:2; Prov 14:31; Dan 4:24; Mat 5:7; Mat 25:40; 2 Cor 9:6)

Ps 41:2Prov 14:31Dan 4:24Mat 5:7Mat 25:402 Cor 9:6

18 Züchtige deinen Sohn, solange Hoffnung da ist, aber lass dich nicht hinreißen, ihn zu töten. (Deut 21:18) 19 Großer Grimm muss Strafe leiden; denn willst du ihm steuern, so wird er noch größer. 20 Höre auf Rat und nimm Zucht an, dass du hernach weise seist. 21 In eines Mannes Herzen sind viele Pläne; aber zustande kommt der Ratschluss des HERRN. (Prov 16:9) 22 Der Mensch wünscht sich Güte, und ein Armer ist besser als ein Lügner. 23 Die Furcht des HERRN führt zum Leben; man wird satt werden und sicher schlafen, von keinem Übel heimgesucht. 24 Der Faule steckt seine Hand in die Schüssel und bringt sie nicht wieder zum Munde. (Prov 26:15) 25 Schlägt man den Spötter, so wird der Unverständige vernünftig; weist man den Verständigen zurecht, so gewinnt er an Einsicht. (Prov 21:11) 26 Wer den Vater misshandelt und die Mutter verjagt, der ist ein schandbarer und verfluchter Sohn. 27 Lässt du ab, mein Sohn, auf Mahnung zu hören, so irrst du ab von vernünftiger Lehre. (Iac 1:22) 28 Ein nichtswürdiger Zeuge spottet des Rechts, und der Frevler Mund verbreitet Unheil. (Prov 15:28) 29 Den Spöttern sind Strafen bereitet und Schläge für den Rücken der Toren. (Prov 26:3)