Proverbele 16 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Intențiile inimii aparțin omului, dar răspunsul limbii este de la DOMNUL. 2 Toate căile unui om sunt curate în ochii lui, dar Cel Care cercetează duhurile este DOMNUL. 3 Încredințează‑ți DOMNULUI lucrările, și îți vor reuși planurile. 4 DOMNUL a făcut totul pentru un scop, chiar și pe cel nelegiuit pentru ziua nenorocirii. 5 Orice inimă mândră este o urâciune înaintea DOMNULUI; în mod sigur ea nu va rămâne nepedepsită. 6 Prin îndurare și credincioșie este ispășită nelegiuirea, și prin teama de DOMNUL se îndepărtează omul de la rău. 7 Când DOMNULUI Îi sunt plăcute căile unui om, îi face chiar și pe dușmanii lui să trăiască în pace cu el. 8 Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât mari venituri cu nedreptate! 9 Inima omului își plănuiește calea, dar DOMNUL îi îndrumă pasul. 10 Sentința divină^[1] este pe buzele regelui; gura lui nu va fi necredincioasă la judecată. 11 Cântarul și talerele judecății sunt de la DOMNUL; toate greutățile din sac sunt lucrarea Lui. 12 Este o urâciune pentru regi să facă răul, căci prin dreptate se întărește tronul. 13 Buzele drepte sunt plăcute regilor și cel ce spune adevărul este iubit. 14 Mânia regelui este mesagerul morții, dar omul înțelept o va potoli. 15 Seninătatea feței regelui înseamnă viață și bunăvoința lui este ca un nor de ploaie târzie^[2]. 16 Mai bună este dobândirea înțelepciunii decât a aurului și obținerea priceperii decât a argintului. 17 Calea celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine își păzește calea își păzește viața. 18 Mândria merge înaintea distrugerii și un duh arogant merge înaintea căderii. 19 Mai bine să fii smerit în duh printre cei săraci, decât să împarți prada cu cei mândri. 20 Cine ia seama la Cuvânt găsește ce este bine și oricine se încrede în DOMNUL este fericit! 21 Cel cu inima înțeleaptă este numit priceput, și dulceața buzelor sporește învățătura. 22 Chibzuința este un izvor de viață pentru cei ce o au, dar disciplinarea nebunilor este o nebunie. 23 Inima celui înțelept îi îndrumă gura cu înțelepciune și pe buzele lui sporește învățătura. 24 Cuvintele plăcute sunt un fagure de miere, dulci pentru suflet și vindecătoare pentru oase. 25 Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții. 26 Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. 27 Omul de nimic scoate la suprafață răul, și vorbirea lui este ca un foc dogoritor. 28 Omul care spune lucruri pervertite răspândește discordii și un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni. 29 Omul violent își amăgește semenul și‑l conduce pe o cale care nu este bună. 30 Cel ce închide ochii, ca să plănuiască lucruri pervertite, cel ce‑și mușcă buzele, a și dus la îndeplinire răul. 31 Perii albi sunt o coroană frumoasă; ea se găsește pe calea dreptății. 32 Mai valoros este cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care‑și stăpânește duhul – decât cel care cucerește o cetate. 33 Se aruncă sorțul în poală, dar orice decizie este de la DOMNUL.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Der Mensch setzt sich’s wohl vor im Herzen; aber vom HERRN kommt, was die Zunge reden wird. 2 Einen jeglichen dünken seine Wege rein; aber der HERR prüft die Geister. 3 Befiehl dem HERRN deine Werke, so wird dein Vorhaben gelingen. (Ps 37:5) 4 Der HERR macht alles zu seinem Zweck, auch den Frevler für den bösen Tag. (Ro 9:22) 5 Ein stolzes Herz ist dem HERRN ein Gräuel und wird gewiss nicht ungestraft bleiben. 6 Durch Güte und Treue wird Missetat gesühnt, und durch die Furcht des HERRN meidet man das Böse. 7 Wenn eines Menschen Wege dem HERRN wohlgefallen, so lässt er auch seine Feinde mit ihm Frieden machen. (Gen 31:24; Gen 33:4) 8 Besser wenig mit Gerechtigkeit als viel Einkommen mit Unrecht. (Prov 15:16) 9 Des Menschen Herz erdenkt sich seinen Weg; aber der HERR allein lenkt seinen Schritt. (Prov 19:21; Ier 10:23) 10 Weissagung ist in dem Munde des Königs; sein Mund spricht nicht fehl im Gericht. 11 Waage und rechte Waagschalen sind vom HERRN; und alle Gewichte im Beutel sind sein Werk. (Prov 11:1) 12 Den Königen ist Unrecht tun ein Gräuel; denn durch Gerechtigkeit wird der Thron befestigt. (Prov 20:28; Prov 25:5; Prov 29:14) 13 Rechte Worte gefallen den Königen; und wer aufrichtig redet, wird geliebt. 14 Des Königs Grimm ist ein Bote des Todes; aber ein weiser Mann wird ihn versöhnen. (Prov 19:12; Prov 20:2) 15 Wenn des Königs Angesicht freundlich ist, das ist Leben, und seine Gnade ist wie ein Spätregen. 16 Weisheit erwerben ist besser als Gold und Einsicht erwerben edler als Silber. 17 Der Frommen Weg meidet das Arge; und wer auf seinen Weg achtet, bewahrt sein Leben. 18 Wer zugrunde gehen soll, der wird zuvor stolz; und Hochmut kommt vor dem Fall. (Prov 18:12) 19 Besser niedrig sein mit den Demütigen als Beute austeilen mit den Hoffärtigen. 20 Wer auf das Wort merkt, der findet Glück; und wohl dem, der sich auf den HERRN verlässt! 21 Ein Verständiger wird gerühmt als ein weiser Mann, und liebliche Rede mehrt die Einsicht. 22 Klugheit ist ein Brunnen des Lebens dem, der sie hat; aber die Strafe der Toren ist ihre Torheit. 23 Des Weisen Herz redet klug und mehrt auf seinen Lippen die Lehre. 24 Freundliche Reden sind Honigseim, süß für die Seele und heilsam für die Glieder. (Prov 12:25) 25 Manchem scheint ein Weg recht; aber zuletzt bringt er ihn zum Tode. 26 Der Hunger des Arbeiters arbeitet für ihn; denn sein Mund treibt ihn an. 27 Ein heilloser Mensch gräbt nach Unheil, und auf seinen Lippen ist’s wie brennendes Feuer. 28 Ein falscher Mensch richtet Zank an, und ein Verleumder macht Freunde uneins. 29 Ein Frevler verlockt seinen Nächsten und führt ihn auf keinen guten Weg. 30 Wer mit den Augen winkt, denkt nichts Gutes; und wer mit den Lippen andeutet, vollbringt Böses. 31 Graue Haare sind eine Krone der Ehre; auf dem Weg der Gerechtigkeit wird sie gefunden. (Prov 20:29) 32 Ein Geduldiger ist besser als ein Starker und wer sich selbst beherrscht, besser als einer, der Städte einnimmt. (Prov 14:29) 33 Der Mensch wirft das Los; aber es fällt, wie der HERR will.