Numeri 31 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Răzbunarea Domnului asupra midianiților

1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Răzbună‑i pe fiii lui Israel împotriva midianiților. După aceea vei fi adăugat la poporul tău.“ 3 Moise a vorbit poporului, zicând: „Înarmați câțiva bărbați dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian și să aducă răzbunarea DOMNULUI asupra lui. 4 Trimiteți la război câte o mie de bărbați din fiecare seminție a lui Israel.“ 5 Astfel, din miile lui Israel, au fost înarmați douăsprezece mii de bărbați, câte o mie din fiecare seminție. 6 Moise i‑a trimis la luptă pe acești o mie de bărbați din fiecare seminție, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el lucrurile sfinte și trâmbițele răsunătoare. 7 Aceștia s‑au luptat împotriva Midianului, așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise, și au ucis toți bărbații. 8 Alături de cei uciși se aflau și cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba. Au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor. 9 Fiii lui Israel au capturat femeile midianite și copiii lor, vitele lor, turmele lor și toate celelalte bunuri. 10 Au dat foc tuturor cetăților în care au locuit midianiții, precum și tuturor fortărețelor lor. 11 Au luat toată prada și tot ce au jefuit, atât oameni, cât și animale, 12 și le‑au adus – prizonierii, ceea ce au jefuit și prada – lui Moise, preotului Elazar și comunității fiilor lui Israel, la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului. 13 Moise, preotul Elazar și toți conducătorii comunității au ieșit să‑i întâlnească în afara taberei. 14 Moise s‑a mâniat pe conducătorii oștirii – pe conducătorii peste mii și conducătorii peste sute – care se întorceau din război. 15 El le‑a zis: „Cum? Ați lăsat în viață toate femeile? 16 Iată, ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam și au fost un prilej de păcătuire a fiilor lui Israel împotriva DOMNULUI, în cele întâmplate la Peor, astfel încât comunitatea DOMNULUI a fost lovită de o urgie. 17 Acum, ucideți toți băieții, precum și toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându‑se cu el, 18 iar pe fetele care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat, păstrați‑le în viață pentru voi. 19 Apoi toți aceia dintre voi care ați ucis pe cineva sau ați atins vreun cadavru trebuie să rămâneți afară din tabără șapte zile. A treia și a șaptea zi trebuie să vă curățiți, atât voi, cât și prizonierii voștri. 20 De asemenea, să curățiți orice haină și orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“ 21 Apoi preotul Elazar le‑a zis războinicilor care fuseseră la luptă: „Aceasta este o hotărâre a Legii pe care DOMNUL i‑a poruncit‑o lui Moise: 22 Numai aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul, 23 orice lucru care rezistă la foc, să‑l treceți prin foc, și atunci va fi curat. Dar să fie curățit și cu apa de curățire. Iar tot ce nu rezistă la foc să‑l treceți prin apă. 24 A șaptea zi să vă spălați hainele și veți fi curați. Apoi veți putea să vă întoarceți în tabără.“

Împărțirea prăzii

25 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând: 26 „Tu, preotul Elazar și căpeteniile familiilor comunității să numărați prada capturată, pe fiecare om sau animal. 27 Împărțiți prada între cei care au ieșit la război și restul comunității. 28 Să aduci prin ridicare un tribut DOMNULUI de la războinicii care au ieșit la război: câte unul din cinci sute, atât din oameni, cât și din vite, din măgari sau din oi. 29 Să le luați din jumătatea cuvenită lor și apoi să le dai preotului Elazar, ca o contribuție pentru DOMNUL. 30 Din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel, să iei câte unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din vite, din măgari, din oi sau orice alte animale, și apoi să le dai leviților care au îndatorirea să aibă grijă de Tabernaculul DOMNULUI.“ 31 Moise și preotul Elazar au făcut așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise. 32 Prada rămasă din jaful făcut de războinici era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi, 33 șaptezeci și două de mii de vite, 34 șaizeci și unu de mii de măgari 35 și treizeci și două de mii de femei care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat. 36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce ieșiseră la război era următoarea: trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 37 din care șase sute șaptezeci și cinci de oi erau tribut DOMNULUI; 38 treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi erau tribut DOMNULUI; 39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care șaizeci și unu erau tribut DOMNULUI; 40 șaisprezece mii de oameni, din care treizeci și doi erau tribut DOMNULUI. 41 Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca o contribuție pentru DOMNUL, așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise. 42 Jumătatea care alcătuia partea fiilor lui Israel, pe care Moise a separat‑o de cea a ostașilor 43 – jumătatea comunității – era de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 44 treizeci și șase de mii de vite, 45 treizeci de mii cinci sute de măgari 46 și șaisprezece mii de oameni. 47 Din jumătatea fiilor lui Israel, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni și animale, după cum i‑a poruncit DOMNUL și i‑a dat leviților care aveau îndatorirea să aibă grijă de Tabernaculul DOMNULUI. 48 Atunci conducătorii oștirii – cei peste mii și cei peste sute – s‑au dus la Moise 49 și i‑au zis: „Slujitorii tăi au numărat războinicii de sub comanda noastră și nu lipsește niciunul. 50 Noi aducem ca ofrandă DOMNULUI tot ce am găsit ca obiect de aur – lănțișoare, brățări, inele, cercei și coliere – ca să facem ispășire pentru sufletele noastre înaintea DOMNULUI.“ 51 Moise și preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. 52 Tot aurul pe care conducătorii peste mii și conducătorii peste sute l‑au adus DOMNULUI drept contribuție prin ridicare cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de șecheli^[1]. 53 Fiecare războinic și‑a păstrat prada pentru sine. 54 Moise și preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii și conducătorii peste sute și l‑au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru fiii lui Israel înaintea DOMNULUI.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Der Krieg gegen die Midianiter

1 Und der HERR redete mit Mose und sprach: 2 Übe Rache für die Israeliten an den Midianitern, und danach sollst du versammelt werden zu deinen Vätern. (Num 25:6; Num 25:17; Num 27:13) 3 Da redete Mose mit dem Volk und sprach: Rüstet unter euch Leute zum Kampf gegen die Midianiter, die die Rache des HERRN an den Midianitern vollstrecken. 4 Aus jedem Stamm je tausend Mann sollt ihr aus allen Stämmen Israels in den Kampf schicken. 5 Und sie nahmen aus den Tausenden Israels je tausend eines Stammes, zwölftausend Mann gerüstet zum Kampf. 6 Und Mose schickte sie, je tausend eines Stammes, mit Pinhas, dem Sohn des Priesters Eleasar, in den Kampf. Der hatte die heiligen Geräte und die Kriegstrompeten bei sich. (Num 10:2) 7 Und sie zogen aus zum Kampf gegen die Midianiter, wie der HERR es Mose geboten hatte, und töteten alles, was männlich war. (Deut 20:13) 8 Samt diesen Erschlagenen töteten sie auch die Könige der Midianiter, nämlich Ewi, Rekem, Zur, Hur und Reba, die fünf Könige der Midianiter. Auch Bileam, den Sohn Beors, töteten sie mit dem Schwert. (Num 22:5; Ios 13:21) 9 Und die Israeliten nahmen gefangen die Frauen der Midianiter und ihre Kinder; all ihr Vieh, alle ihre Habe und alle ihre Güter raubten sie 10 und verbrannten mit Feuer alle ihre Städte, wo sie wohnten, und alle ihre Zeltdörfer. 11 Und sie nahmen die ganze Beute und alles, was zu nehmen war an Menschen und Vieh, 12 und brachten’s zu Mose und zu Eleasar, dem Priester, und zu der Gemeinde der Israeliten, nämlich die Gefangenen und das genommene Vieh und die Beute, zum Lager in den Steppen Moabs gegenüber Jericho. 13 Und Mose und Eleasar, der Priester, und alle Fürsten der Gemeinde gingen ihnen entgegen, hinaus vor das Lager. 14 Und Mose wurde zornig über die Anführer des Heeres, die Hauptleute über Tausend und über Hundert, die aus dem Kampf kamen, 15 und sprach zu ihnen: Warum habt ihr alle Frauen und Mädchen leben lassen? 16 Siehe, haben nicht diese die Israeliten auf Bileams Rat hin vom HERRN abtrünnig gemacht in der Sache mit Peor, sodass der Gemeinde des HERRN eine Plage widerfuhr? (Num 25:1; Num 25:3; Apo 2:14) 17 So tötet nun alles, was männlich ist unter den Kindern, und alle Frauen, die schon einen Mann erkannt und bei ihm gelegen haben; (Jud 21:11) 18 aber alle Mädchen, die noch nicht bei einem Mann gelegen haben, die lasst für euch leben. 19 Und lagert euch draußen vor dem Lager sieben Tage, alle, die jemanden getötet oder die Erschlagene angerührt haben, dass ihr euch entsündigt am dritten und siebenten Tage samt denen, die ihr gefangen genommen habt. (Num 19:11) 20 Auch alle Kleider und alles Lederzeug und alles, was aus Ziegenhaar gemacht ist, und alle hölzernen Geräte sollt ihr entsündigen. 21 Und Eleasar, der Priester, sprach zu dem Kriegsvolk, das in den Kampf gezogen war: Dies ist die Ordnung des Gesetzes, das der HERR dem Mose geboten hat: 22 Gold, Silber, Kupfer, Eisen, Zinn und Blei 23 und alles, was Feuer verträgt, sollt ihr durchs Feuer gehen lassen, so wird es rein; nur dass es mit dem Reinigungswasser entsündigt werde. Aber alles, was Feuer nicht verträgt, sollt ihr durchs Wasser gehen lassen. 24 Und ihr sollt eure Kleider waschen am siebenten Tage, so werdet ihr rein. Danach sollt ihr ins Lager kommen. 25 Und der HERR redete mit Mose und sprach: 26 Nimm die gesamte Beute an Menschen und Vieh auf, die weggeführt wurde, du und der Priester Eleasar und die Häupter der Sippen der Gemeinde, 27 und gib die eine Hälfte denen, die in den Kampf gezogen sind und die Schlacht geschlagen haben, und die andere Hälfte der ganzen Gemeinde. (Ios 22:8; 1 Sam 30:24) 28 Du sollst aber für den HERRN als Abgabe erheben von den Kriegsleuten, die in den Kampf gezogen waren, je eins von fünfhundert, an Menschen, Rindern, Eseln und Schafen. 29 Von ihrer Hälfte sollst du sie erheben und dem Priester Eleasar geben als Abgabe für den HERRN. 30 Aber von der Hälfte der Israeliten sollst du je eins von fünfzig erheben, an Menschen, Rindern, Eseln und Schafen, von allem Vieh, und sollst sie den Leviten geben, die den Dienst versehen an der Wohnung des HERRN. 31 Und Mose und der Priester Eleasar taten, wie der HERR es Mose geboten hatte. 32 Und die sonstige Beute, die das Kriegsvolk gemacht hatte, betrug 675000 Schafe, 33 72000 Rinder, 34 61000 Esel; 35 an Frauen aber 32000, die noch nicht bei einem Mann gelegen hatten. 36 Und die Hälfte, die denen gehörte, die in den Kampf gezogen waren, betrug 337500 Schafe; 37 davon waren Abgabe für den HERRN 675 Schafe. 38 Desgleichen 36000 Rinder; davon waren Abgabe für den HERRN 72. 39 Desgleichen 30500 Esel; davon waren Abgabe für den HERRN 61. 40 Desgleichen 16000 Menschen; davon waren Abgabe für den HERRN 32. 41 Und Mose gab diese Abgabe als Opfergabe für den HERRN dem Priester Eleasar, wie ihm der HERR geboten hatte. 42 Aber die andere Hälfte, die Mose für die Israeliten absonderte von dem Anteil der Kriegsleute, 43 nämlich die Hälfte, die der Gemeinde zukam, betrug auch 337500 Schafe, 44 36000 Rinder, 45 30500 Esel 46 und 16000 Menschen. 47 Und Mose nahm von dieser Hälfte der Israeliten je eins von fünfzig, sowohl vom Vieh als von den Menschen, und gab’s den Leviten, die den Dienst versahen an der Wohnung des HERRN, wie der HERR es Mose geboten hatte. 48 Und es traten an Mose heran die Anführer der Tausendschaften des Kriegsvolks, nämlich die Hauptleute über Tausend und über Hundert, 49 und sprachen zu ihm: Deine Knechte haben die Summe der Kriegsleute aufgenommen, die unter unserm Befehl standen, und es fehlt nicht einer. 50 Darum bringen wir dem HERRN als Gabe, was jeder gefunden hat an goldenem Gerät, Ketten, Armgeschmeide, Ringen, Ohrringen und Spangen, um für uns Sühne zu schaffen vor dem HERRN. (Jud 8:24) 51 Und Mose samt dem Priester Eleasar nahm von ihnen das Gold, allerlei Geschmeide. 52 Und alles Gold, das die Hauptleute über Tausend und über Hundert als Abgabe für den HERRN darbrachten, wog 16750 Schekel. 53 Aber von den Kriegsleuten hatte jeder für sich selber Beute gemacht. 54 Und Mose und der Priester Eleasar nahmen das Gold von den Hauptleuten über Tausend und über Hundert und brachten es in die Stiftshütte, dass der HERR der Israeliten gedenke. (Ex 30:12; Ex 30:16)