Numeri 30

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Moise le‑a vorbit căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel, zicând: „Acesta este cuvântul pe care‑l poruncește DOMNUL:2 «Când un om face un jurământ DOMNULUI sau rostește o promisiune, legându‑se printr‑o obligație, să nu‑și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i‑a ieșit din gură.3 Când o femeie face un jurământ DOMNULUI și se leagă printr‑o obligație, în casa tatălui ei, în tinerețile ei,4 iar tatăl ei aude de jurământul și de obligația prin care ea s‑a legat, dar nu‑i spune nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă.5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când aude despre ele, atunci toate jurămintele și obligațiile prin care ea s‑a legat nu vor mai fi valabile. DOMNUL o va ierta, căci tatăl ei i‑a interzis.6 Dacă ea se va mărita, după ce s‑a legat prin jurăminte sau printr‑un cuvânt pripit al buzelor ei,7 și soțul ei aude despre ele, dar nu‑i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s‑a legat vor rămâne valabile.8 Dar dacă soțul ei îi interzice în ziua când aude de jurământul ei, prin aceasta el desființează jurământul pe care ea l‑a făcut și cuvântul pripit prin care ea s‑a legat cu buzele ei. Și DOMNUL o va ierta.9 Orice jurământ al unei femei văduve sau divorțate, prin care ea s‑a legat, va rămâne valabil împotriva ei.10 Dacă o femeie jură în casa soțului ei sau se leagă printr‑o obligație cu promisiune,11 iar soțul ei aude de lucrul acesta, dar nu‑i spune nimic și nu‑i interzice, atunci toate jurămintele pe care ea le‑a făcut vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă.12 Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când aude despre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s‑a legat nu va rămâne valabilă.13 Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a‑și smeri sufletul.14 Dar dacă soțul ei nu‑i spune nimic timp de mai multe zile, atunci el confirmă toate jurămintele ei sau toate obligațiile care sunt asupra ei. Le confirmă pentru că nu i‑a zis nimic în ziua când a auzit despre ele.15 Dacă totuși le va desființa mai târziu, atunci el va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“16 Acestea sunt hotărârile pe care DOMNUL i le‑a poruncit lui Moise cu privire la soț și soția lui și cu privire la tată și fiica lui, în tinerețile ei, în casa tatălui ei.

Numeri 30

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft
1 Und Mose sagte den Israeliten alles, was ihm der HERR geboten hatte.2 Und Mose redete mit den Häuptern der Stämme Israels und sprach: Dies ist’s, was der HERR geboten hat:3 Wenn jemand dem HERRN ein Gelübde tut oder einen Eid schwört, sich von etwas zu enthalten, so soll er sein Wort nicht brechen, sondern alles tun, wie es über seine Lippen gegangen ist. (Lev 27:2; Num 6:1; Deut 23:22; Jud 11:35; Ecl 5:3)4 Wenn eine Frau dem HERRN ein Gelübde tut oder sich eine Enthaltung auferlegt, solange sie im Hause ihres Vaters und ledig ist,5 und wenn ihr Vater hört von ihrem Gelübde oder ihrer Enthaltung, die sie sich auferlegt hat, und er schweigt dazu, so gelten alle ihre Gelübde und jede Enthaltung, die sie sich auferlegt hat.6 Wenn aber ihr Vater ihr’s verwehrt an dem Tage, da er’s hört, so gilt keines ihrer Gelübde noch die Enthaltungen, die sie sich auferlegt hat, und der HERR wird ihr gnädig sein, weil ihr Vater es ihr verwehrt hat.7 Wird sie aber eines Mannes Frau und liegt noch ein Gelübde auf ihr oder hat sie sich unbedacht etwas auferlegt8 und ihr Mann hört es und schweigt dazu an demselben Tage, so gilt ihr Gelübde und ihre Enthaltung, die sie sich auferlegt hat.9 Wenn aber ihr Mann ihr’s verwehrt an dem Tage, da er’s hört, so hebt er ihr Gelübde auf, das auf ihr liegt, oder ihre unbedachte Enthaltung, die sie sich auferlegt hat; und der HERR wird ihr gnädig sein.10 Das Gelübde einer Witwe oder einer Verstoßenen, alles, was sie sich auferlegt hat, das gilt für sie.11 Wenn eine Frau im Hause ihres Mannes etwas gelobt oder sich mit einem Eid eine Enthaltung auferlegt (Ier 44:19; Ier 44:25)12 und ihr Mann hört es und schweigt dazu und verwehrt es ihr nicht, so gelten alle ihre Gelübde und alles, was sie sich auferlegt hat.13 Hebt aber ihr Mann ihr Gelübde auf an dem Tage, da er’s hört, so gilt das nicht, was über ihre Lippen gegangen ist, was sie gelobt oder was sie sich auferlegt hat; denn ihr Mann hat ihr Gelübde aufgehoben, und der HERR wird ihr gnädig sein.14 Jedes Gelübde und jeden Eid, durch den sie sich Enthaltung auferlegt hat, kann ihr Mann bekräftigen oder aufheben.15 Wenn ihr Mann dazu schweigt bis zum nächsten Tag, so bekräftigt er alle ihre Gelübde und Enthaltungen, die auf ihr liegen, weil er geschwiegen hat an dem Tage, da er’s hörte;16 hat er’s aber gehört und hebt es erst später auf, so soll er ihre Schuld tragen.17 Das sind die Satzungen, die der HERR dem Mose geboten hat, zwischen Mann und Frau, zwischen Vater und Tochter, solange sie noch ledig ist in ihres Vaters Hause.