1În timp ce Israel locuia în Șitim, poporul a început să curvească cu femei moabite.2Ele au invitat poporul să ia parte la jertfele oferite dumnezeilor lor și astfel poporul a mâncat și s‑a plecat înaintea dumnezeilor acestora.3Când Israel s‑a alipit de BAAL-PEOR[1], DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel.4Atunci DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură‑i[2] înaintea DOMNULUI, în fața soarelui[3], pentru ca mânia cea aprigă a DOMNULUI să se întoarcă de la Israel.“5Moise le‑a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s‑au alipit de BAAL-PEOR.“6Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frații[4] lui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii.7Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s‑a ridicat din mijlocul comunității, a luat o suliță în mână8și a intrat după bărbatul israelit în cort. I‑a străpuns pe amândoi, atât pe bărbatul israelit cât și pe femeia aceea, prin pântecul[5] ei. Astfel, urgia împotriva fiilor lui Israel a fost oprită.9Cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci și patru de mii.10DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:11„Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, căci a fost plin de râvnă ca și Mine[6], în mijlocul lor, și de aceea, în râvna Mea, nu i‑am mistuit pe fiii lui Israel.12Prin urmare, spune: «Iată, îi dau legământul Meu de pace.13Acesta va fi pentru el și pentru sămânța lui după el un legământ al unei preoții veșnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru fiii lui Israel.»“14Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de‑a simeoniților.15Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Țur, un conducător de clan și de familie midianită.16DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:17„Pe midianiți să‑i priviți ca dușmani și să‑i omorâți,18căci și ei v‑au privit ca pe niște dușmani și v‑au înșelat prin vicleniile lor, folosindu‑se de PEOR și de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui PEOR.“
1Und Israel lagerte in Schittim. Da fing das Volk an zu huren mit den Töchtern der Moabiter; (Num 33:49; 1 Cor 10:8)2die luden das Volk zu den Opfern ihrer Götter. Und das Volk aß und betete ihre Götter an.3Und Israel hängte sich an den Baal-Peor. Da entbrannte des HERRN Zorn über Israel, (Deut 4:3; Ps 106:28)4und er sprach zu Mose: Nimm alle Oberen des Volks und hänge sie vor dem HERRN auf im Angesicht der Sonne, damit sich der grimmige Zorn des HERRN von Israel wende. (Deut 21:22; 2 Sam 21:6; 2 Sam 21:9)5Mose aber sprach zu den Richtern Israels: Töte ein jeder seine Leute, die sich an den Baal-Peor gehängt haben. (Ex 32:27)6Und siehe, ein Mann aus Israel kam und brachte unter seine Brüder eine Midianiterin vor den Augen des Mose und der ganzen Gemeinde der Israeliten, die da weinten vor dem Eingang der Stiftshütte. (Num 31:16)7Als das Pinhas sah, der Sohn Eleasars, des Sohnes des Priesters Aaron, stand er auf aus der Gemeinde und nahm einen Spieß in seine Hand (Ex 6:25)8und ging dem israelitischen Mann nach in die Kammer und durchstach sie beide, den israelitischen Mann und die Frau, durch ihren Leib. Da hörte die Plage auf unter den Israeliten.9Es waren aber durch die Plage getötet worden vierundzwanzigtausend. (Ps 106:29)10Und der HERR redete mit Mose und sprach:11Pinhas, der Sohn Eleasars, des Sohnes des Priesters Aaron, hat meinen Grimm von den Israeliten gewendet durch seinen Eifer um mich, dass ich nicht in meinem Eifer die Israeliten vertilgte.12Darum sage: Siehe, ich gebe ihm meinen Bund des Friedens. (1 Cro 9:20; Is 54:10; Ez 34:25; Mal 2:5)13Dieser soll ihm und seinen Nachkommen der Bund des ewigen Priestertums sein, weil er für seinen Gott geeifert und für die Israeliten Sühne geschafft hat.14Der israelitische Mann aber, der erschlagen wurde mit der Midianiterin, hieß Simri, der Sohn Salus, der Oberste einer Sippe der Simeoniter.15Die midianitische Frau, die auch erschlagen wurde, hieß Kosbi, eine Tochter Zurs, des Hauptes eines Geschlechtes unter den Midianitern.16Und der HERR redete mit Mose und sprach:17Tut den Midianitern Schaden und schlagt sie; (Num 31:2)18denn sie haben euch Schaden getan mit ihrer List, die sie gegen euch geübt haben durch den Peor und durch ihre Schwester Kosbi, die Tochter eines Obersten der Midianiter, die erschlagen wurde am Tag der Plage, die um des Peor willen kam.