Numeri 23 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Primul oracol rostit de Balaam

1 Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“ 2 Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3 Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că DOMNUL va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime. 4 Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I‑a zis: – Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec. 5 DOMNUL a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis: – Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești. 6 El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7 Atunci Balaam și‑a rostit oracolul^[1] și a zis: „Balak m‑a adus din Aram, regele Moabului m‑a adus din munții de la răsărit. «Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine, vino și acuză‑l pe Israel!» 8 Cum pot eu să‑l blestem pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat? Cum pot eu să‑l acuz pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat? 9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor, îl privesc de pe înălțimea dealurilor. Este un popor care locuiește singur, care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri. 10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov și să spună numărul unui sfert din Israel? Să moară sufletul meu de moartea celor drepți și sfârșitul meu să fie ca al lor!“ 11 Balak i‑a zis lui Balaam: – Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin! 12 Balaam a răspuns și a zis: – Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi pune DOMNUL în gură?

Al doilea oracol rostit de Balaam

13 Balak i‑a zis: – Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine! 14 Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec. 15 Balaam i‑a zis lui Balak: – Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo. 16 DOMNUL l‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“ 17 El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. Balak l‑a întrebat: – Ce a spus DOMNUL? 18 Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis: „Ridică‑te, Balak, și ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Țipor! 19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă sau un fiu al omului ca să‑I pară rău. Vorbește El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească? 20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez. El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic. 21 El nu vede nelegiuire în Iacov și niciun necaz în^[2] Israel. DOMNUL, Dumnezeul lui, este cu el, iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui. 22 Dumnezeu i‑a scos din Egipt, tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic. 23 Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov, niciun farmec împotriva lui Israel. Acum se va spune despre Iacov și despre Israel: «Priviți ce a făcut Dumnezeu!» 24 Iată, poporul se ridică precum o leoaică și se înalță ca un leu care nu se odihnește până nu a devorat prada și până nu a băut sângele celor sfâșiați.“ 25 Balak i‑a zis lui Balaam: – Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta! 26 Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak: – Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spune DOMNUL, aceea voi face“?

Al treilea oracol rostit de Balaam

27 Atunci Balak i‑a zis lui Balaam: – Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea^[3] să‑i blestemi pentru mine de acolo. 28 Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia. 29 Balaam i‑a zis lui Balak: – Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci. 30 Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

1 Und Bileam sprach zu Balak: Baue mir hier sieben Altäre und schaffe mir her sieben junge Stiere und sieben Widder. 2 Balak tat, wie ihm Bileam sagte, und beide, Balak und Bileam, opferten auf jedem Altar einen jungen Stier und einen Widder. 3 Und Bileam sprach zu Balak: Tritt zu deinem Brandopfer; ich will hingehen, ob mir vielleicht der HERR begegnet, dass ich dir sage, was er mir zeigt. Und er ging hin auf einen kahlen Hügel. 4 Und Gott begegnete Bileam; er aber sprach zu ihm: Sieben Altäre hab ich hergerichtet und auf jedem Altar einen jungen Stier und einen Widder geopfert. 5 Der HERR aber gab dem Bileam ein Wort in den Mund und sprach: Geh zurück zu Balak und sprich so! 6 Und als er zu ihm kam, siehe, da stand er bei seinem Brandopfer samt allen Fürsten der Moabiter. 7 Da hob Bileam an mit seinem Spruch und sprach: Aus Aram hat mich Balak, der König der Moabiter, holen lassen von dem Gebirge im Osten: Komm, verfluche mir Jakob! Komm, verwünsche Israel! 8 Wie soll ich fluchen, dem Gott nicht flucht? Wie soll ich verwünschen, den der HERR nicht verwünscht? 9 Denn von der Höhe der Felsen sehe ich ihn, und von den Hügeln schaue ich ihn. Siehe, das Volk wird abgesondert wohnen und sich nicht zu den Völkern rechnen. 10 Wer kann zählen den Staub Jakobs, auch nur den vierten Teil Israels? Meine Seele möge sterben den Tod der Gerechten, und mein Ende werde wie ihr Ende! (Gen 13:16) 11 Da sprach Balak zu Bileam: Was tust du mir an? Ich habe dich holen lassen, um meinen Feinden zu fluchen, und siehe, du segnest. 12 Er antwortete und sprach: Muss ich nicht das halten und reden, was mir der HERR in den Mund gibt? (Num 22:38) 13 Balak sprach zu ihm: Komm doch mit mir an einen andern Ort, von wo aus du gerade sein äußerstes Ende siehst, aber nicht ganz Israel, und verfluche es mir von dort. (Num 22:41) 14 Und er führte ihn zum Späherfeld auf dem Gipfel des Pisga und baute sieben Altäre und opferte auf jedem Altar einen jungen Stier und einen Widder. 15 Und Bileam sprach zu Balak: Tritt zu deinem Brandopfer, ich aber will dort dem Herrn begegnen. 16 Und der HERR begegnete Bileam und gab ihm ein Wort in seinen Mund und sprach: Geh zurück zu Balak und sprich so! 17 Und als er zu ihm kam, siehe, da stand er bei seinem Brandopfer samt den Fürsten der Moabiter. Und Balak sprach zu ihm: Was hat der HERR gesagt? 18 Und er hob an mit seinem Spruch und sprach: Steh auf, Balak, und höre! Nimm zu Ohren, was ich sage, du Sohn Zippors! 19 Gott ist nicht ein Mensch, dass er lüge, noch ein Menschenkind, dass ihn etwas gereue. Sollte er etwas sagen und nicht tun? Sollte er etwas reden und nicht halten? (1 Sam 15:29; Os 11:9) 20 Siehe, zu segnen ist mir befohlen; er hat gesegnet, und ich kann’s nicht wenden. 21 Man sieht kein Unheil in Jakob und keine Mühsal in Israel. Der HERR, sein Gott, ist bei ihm, und es jauchzt dem König zu. 22 Gott, der sie aus Ägypten geführt hat, ist für sie wie das Horn des Wildstiers. 23 Daher hilft kein Zaubern gegen Jakob und kein Wahrsagen gegen Israel. Zu rechter Zeit wird Jakob und Israel gesagt, was Gott gewirkt hat. 24 Siehe, das Volk wird aufstehen wie ein junger Löwe und wird sich erheben wie ein Löwe; es wird sich nicht legen, bis es den Raub verzehrt und das Blut der Erschlagenen trinkt. (Num 24:9; Ez 19:2) 25 Da sprach Balak zu Bileam: Wenn du es schon nicht verfluchst, so segne es nicht noch. 26 Bileam antwortete und sprach zu Balak: Hab ich dir nicht gesagt, alles, was der HERR redet, das würde ich tun? 27 Balak sprach zu ihm: Komm doch, ich will dich an einen andern Ort führen; vielleicht gefällt es Gott, dass du sie mir dort verfluchst. 28 Und Balak führte ihn auf den Gipfel des Berges Peor, der hinunterblickt auf die Wüste. (Num 22:41; Num 25:3) 29 Und Bileam sprach zu Balak: Baue mir hier sieben Altäre und schaffe mir her sieben junge Stiere und sieben Widder. 30 Balak tat, wie Bileam sagte, und opferte auf jedem Altar einen jungen Stier und einen Widder.