1Miriam și Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii cușite[1] cu care se căsătorise (pentru că el se căsătorise cu o femeie cușită). (Gen 2:13; Hab 3:17)2Ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit DOMNUL? N‑a vorbit și prin noi?“ DOMNUL a auzit ce spuneau.3Moise era un om foarte blând[2], mai blând decât orice om de pe fața pământului. (Tef 2:3)4Deodată DOMNUL le‑a zis lui Moise, lui Aaron și lui Miriam: – Ieșiți toți trei la Cortul Întâlnirii! Și cei trei au ieșit.5Atunci DOMNUL S‑a coborât într‑un stâlp de nor și i‑a chemat pe Aaron și pe Miriam; amândoi au ieșit în față.6El le‑a zis: – Ascultați cuvintele Mele: când este un profet între voi, Eu, DOMNUL, Mă fac cunoscut lui în vedenii și îi vorbesc în vise.7Nu tot așa este și cu robul Meu Moise; el este credincios în toată casa Mea.8Cu el vorbesc gură către gură, clar, nu prin cuvântări enigmatice. El vede înfățișarea DOMNULUI. Cum de nu v‑ați temut deci să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?9Mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lor și El S‑a îndepărtat.10Când norul s‑a îndepărtat de pe Cortul Întâlnirii, iată că Miriam avea lepră[3], ca zăpada. Aaron s‑a întors spre Miriam și iată că ea avea lepră.11Atunci Aaron i‑a zis lui Moise: – Te rog, stăpânul meu, nu ne pedepsi pentru un păcat pe care l‑am făcut așa de nebunește.12Nu lăsa ca ea să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate mistuită când iese din pântecul mamei lui.13Moise a strigat către DOMNUL, zicând: – O Dumnezeule, Te rog, vindec‑o!14Dar DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Dacă tatăl ei ar fi scuipat‑o în față, n‑ar fi fost ea făcută de rușine timp de șapte zile? Să fie deci închisă afară din tabără timp de șapte zile, iar după aceea poate fi primită din nou.15Astfel Miriam a fost închisă în afara taberei timp de șapte zile. Poporul n‑a plecat mai departe până ce Miriam n‑a fost primită din nou.16După aceea poporul a plecat din Hațerot și și‑a așezat tabăra în pustia Paran.
1Da redeten Mirjam und Aaron gegen Mose um seiner Frau willen, der Kuschiterin, die er genommen hatte. Er hatte sich nämlich eine kuschitische Frau genommen. (Ex 2:21)2Und sie sprachen: Redet denn der HERR allein durch Mose? Redet er nicht auch durch uns? Und der HERR hörte es.3Der Mann Mose war sehr demütig, mehr als alle Menschen auf Erden.4Und sogleich sprach der HERR zu Mose und zu Aaron und zu Mirjam: Geht hinaus, ihr drei, zu der Stiftshütte! Und sie gingen alle drei hinaus.5Da kam der HERR hernieder in der Wolkensäule und trat in den Eingang der Stiftshütte und rief Aaron und Mirjam und die gingen beide hin. (Ex 16:10)6Und er sprach: Hört meine Worte: Wenn unter euch ein Prophet ist, dann will ich, der HERR, mich ihm kundmachen in Gesichten oder mit ihm reden in Träumen.7Aber so steht es nicht mit meinem Knecht Mose; ihm ist mein ganzes Haus anvertraut. (Ev 3:2)8Von Mund zu Mund rede ich mit ihm, offen und nicht in dunklen Worten, und er sieht den HERRN in seiner Gestalt. Warum habt ihr euch denn nicht gefürchtet, gegen meinen Knecht Mose zu reden? (Ex 33:11; Deut 34:10)9Und der Zorn des HERRN entbrannte gegen sie, und er wandte sich weg;10auch wich die Wolke von der Stiftshütte. Und siehe, da war Mirjam aussätzig wie Schnee. Und Aaron wandte sich zu Mirjam und wird gewahr, dass sie aussätzig ist, (Deut 24:9)11und sprach zu Mose: Ach, mein Herr, lass die Sünde nicht auf uns bleiben, mit der wir töricht getan und uns versündigt haben.12Lass Mirjam nicht sein wie ein Totgeborenes, das von seiner Mutter Leibe kommt und von dem schon die Hälfte seines Fleisches geschwunden ist.13Mose aber schrie zu dem HERRN: Ach, Gott, heile sie! (Ex 15:26)14Der HERR sprach zu Mose: Wenn ihr Vater ihr ins Angesicht gespien hätte, würde sie nicht sieben Tage sich schämen? Lass sie abgesondert sein sieben Tage außerhalb des Lagers; danach soll sie wieder aufgenommen werden. (Lev 13:46)15So wurde Mirjam sieben Tage abgesondert außerhalb des Lagers. Und das Volk zog nicht weiter, bis Mirjam wieder aufgenommen wurde.16Danach brach das Volk von Hazerot auf und lagerte sich in der Wüste Paran.