1Coboară‑te și așază‑te în țărână, fiică, fecioară a Babilonului! Șezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor[1], căci nu vei mai fi numită gingașă și delicată!2Ia pietrele de moară și macină făină! Dă‑ți voalul la o parte! Ridică‑ți rochia, descoperă‑ți picioarele și treci prin râuri!3Goliciunea ta va fi dezvelită; da, rușinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.“4Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oștirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.5„Șezi în tăcere și du‑te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor!6Am fost mânios pe poporul Meu și Mi‑am pângărit moștenirea. I‑am dat în mâna ta, dar tu n‑ai avut milă de ei. Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu asupra celui bătrân.7Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!» Tu n‑ai pus la inimă aceste lucruri, nici nu ți‑ai amintit că totul se va sfârși.8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuiești în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să‑ți pierzi copiii!»9Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într‑o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale și a marii puteri a descântecelor tale.10Te‑ai încrezut în răutatea ta, zicând: «Nu mă vede nimeni.» Înțelepciunea și cunoașterea ta este cea care te conduce greșit atunci ai zis în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine!»11Dar va veni nenorocirea peste tine și nu vei ști s‑o faci să dispară[2]; va cădea peste tine dezastrul și nu‑l vei putea da la o parte; va veni deodată asupra ta ruina, fără ca să fi știut ceva despre ea.12Continuă cu descântecele și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cu care te‑ai trudit încă din tinerețe! Poate vei reuși, poate vei insufla groază.13Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te izbăvească cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.14Iată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiți de foc. Nu‑și pot scăpa viața de puterea flăcării. Acesta nu este jăratic la care să te încălzești, nu este foc înaintea căruia să stai!15Așa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să‑i întrebi și cei cu care ai făcut negoț încă din tinerețe: fiecare rătăcește pe căile lui și nu este nimeni care să te salveze.
1Herunter, setze dich in den Staub, Jungfrau, du Tochter Babel! Setze dich auf die Erde, du Tochter der Chaldäer, da ist kein Thron mehr. Man wird dich nicht mehr nennen »Zarte und Verwöhnte«. (Is 52:2)2Nimm die Mühle und mahle Mehl, decke auf deinen Schleier! Hebe die Schleppe, entblöße den Schenkel, wate durch Ströme,3dass deine Blöße aufgedeckt und deine Schande gesehen werde! Ich will mich rächen, unerbittlich. (Naum 3:5)4Unser Erlöser ist der Heilige Israels – HERR Zebaoth ist sein Name.5Setze dich stumm hin, geh in die Finsternis, du Tochter der Chaldäer! Denn du sollst nicht mehr heißen »Herrin über Königreiche«.6Als ich über mein Volk zornig war und mein Erbe entheiligte, gab ich sie in deine Hand; aber du erwiesest ihnen keine Barmherzigkeit, auch über die Alten machtest du dein Joch allzu schwer. (Zah 1:15)7Du dachtest: Ich bin eine Herrin für immer. Du hattest noch nicht zu Herzen genommen noch daran gedacht, wie es hernach werden könnte.8So höre nun dies, die du in Wollust lebst und so sicher sitzt und sprichst in deinem Herzen: »Ich bin’s und sonst keine; ich werde keine Witwe werden noch ohne Kinder sein«: (Tef 2:15; Apo 18:7)9Dies beides wird plötzlich über dich kommen auf einen Tag, dass du Witwe und ohne Kinder bist. Ja, es wird in vollem Maße über dich kommen trotz der Menge deiner Zaubereien und trotz der großen Macht deiner Beschwörungen.10Denn du hast dich auf deine Bosheit verlassen, als du dachtest: Niemand sieht mich! Deine Weisheit und Kunst hat dich verleitet, dass du in deinem Herzen sprachst: Ich bin’s und sonst keine! (Ps 10:11)11Aber nun wird über dich Unglück kommen, das du nicht wegzuzaubern weißt, und Unheil wird auf dich fallen, das du nicht durch Sühne abwenden kannst. Und es wird plötzlich ein Verderben über dich kommen, dessen du dich nicht versiehst.12So tritt nun auf mit deinen Beschwörungen und der Menge deiner Zaubereien, um die du dich von deiner Jugend auf bemüht hast, ob du dir helfen und es abwenden kannst. (Dan 2:2)13Du hast dich müde gemacht mit der Menge deiner Pläne. Es sollen hertreten und dir helfen die Meister des Himmelslaufs und die Sterngucker, die an jedem Neumond kundtun, was über dich kommen werde!14Siehe, sie sind wie Stoppeln, die das Feuer verbrennt, sie können ihr Leben nicht erretten vor der Flamme Gewalt. Denn es wird nicht eine Glut sein, an der man sich wärmen, oder ein Feuer, um das man sitzen könnte.15So sind alle, um die du dich bemüht hast, die mit dir Handel trieben von deiner Jugend auf: Ein jeder wird hierhin und dorthin wanken, und du hast keinen Retter.