Isaia 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Judecată asupra Ierusalimului și asupra Iudeei

1 Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va lua din Ierusalim și din Iuda resursele și sprijinul, orice resursă de pâine și orice resursă de apă, 2 pe viteaz și pe războinic, pe judecător și pe profet, pe cel care practică divinația^[1] și pe bătrân, (Deut 18:10) 3 pe conducătorul peste cincizeci și pe demnitar, pe sfetnic, pe meșteșugarul priceput și pe descântătorul iscusit. 4 „Le voi da tineri drept conducători și niște dezmățați îi vor stăpâni.“ 5 Oamenii se vor asupri^[2] unii pe alții, fiecare se va asupri unul pe celălalt, fiecare pe semenul său. Cei tineri se vor întărâta împotriva celui bătrân, și oamenii de rând împotriva celui onorat. (Ex 3:7) 6 Un om îl va apuca pe fratele său din casa tatălui său, zicând: „Tu ai o mantie; fii conducătorul nostru! Iar această grămadă de ruine fie sub comanda^[3] ta!“ 7 Însă, tot în ziua aceea, el va replica în aceeași zi, zicând: „Nu pot eu să fiu doctor! În casa mea n‑am nici mâncare, nici îmbrăcăminte; nu mă puneți conducător al acestui popor!“ 8 Ierusalimul s‑a clătinat, și Iuda s‑a prăbușit, pentru că limba și faptele lor sunt împotriva DOMNULUI, răzvrătindu‑se împotriva ochilor slavei Sale. 9 Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor. Își arată păcatul precum făcea Sodoma; nu‑l ascund! Vai de sufletul lor! Și‑au adus nenorocirea asupra lor. 10 Spuneți‑i celui drept că îi va merge bine! Căci ei vor mânca din rodul faptelor lor. 11 Vai de cel rău! Îi va merge rău, căci i se va face după munca mâinilor lui. 12 Cei ce‑mi asupresc poporul se poartă ca niște copii^[4], iar femeile^[5] îl stăpânesc. Poporul meu, călăuzele tale te duc în rătăcire și încurcă mersul căilor tale! 13 DOMNUL Se ridică să acuze; stă în picioare să judece popoarele. 14 DOMNUL intră la judecată cu bătrânii și cu conducătorii poporului Său. „Voi ați devorat via! Prada de la cel sărac este în casele voastre! 15 Cu ce drept Îmi călcați în picioare poporul și zdrobiți fața celui sărac?“ zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor. 16 DOMNUL a zis: „Fiicele Sionului sunt mândre, umblă cu gâtul întins, aruncă priviri galeșe, călcând cu pași mărunți și cu podoabele zornăindu‑le pe glezne. 17 De aceea Stăpânul va aduce râie pe capetele fiicelor Sionului, DOMNUL le va dezveli părțile ascunse.^[6]“ 18 În ziua aceea, Stăpânul le va îndepărta frumusețea verigilor, a sorișorilor și a lunișoarelor, 19 a cerceilor, a brățărilor și a maramelor, 20 a vălurilor de pe cap și a lănțișoarelor de la gleznă, a eșarfelor^[7], a sticluțelor cu parfum și a talismanelor, 21 a inelelor cu sigiliu, a inelelor din nas, 22 a hainelor lungi de sărbătoare, a cămășilor, a mantiilor, a traistelor, 23 a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor și a voalurilor. 24 În loc de parfum, va fi putregai, în loc de brâu, va fi o funie, în loc de păr aranjat, pleșuvie, în loc de haină frumoasă, un sac strâmt, în loc de frumusețe, însemnare cu fierul roșu. 25 Bărbații voștri vor cădea loviți de sabie și vitejii voștri vor cădea în luptă. 26 Porțile Sionului se vor tângui și vor boci și astfel, gol, el se va așeza pe pământ!

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Gottes Gericht über die Herren Jerusalems und seine eitlen Frauen

1 Siehe, der Herr, der HERR Zebaoth, wird von Jerusalem und Juda wegnehmen Stütze und Stab: allen Vorrat an Brot und allen Vorrat an Wasser, (Lev 26:26; Ez 4:16) 2 Helden und Kriegsleute, Richter und Propheten, Wahrsager und Älteste, 3 Hauptleute und Vornehme, Ratgeber und Weise, Zauberer und kluge Beschwörer. 4 Und ich will ihnen Knaben zu Fürsten geben, und Mutwillige sollen über sie herrschen. (Ecl 10:16) 5 Und im Volk wird einer den andern bedrängen, ein jeder seinen Nächsten. Der Junge geht los auf den Alten und der Verachtete auf den Geehrten. (Mica 7:6) 6 Dann wird einer seinen Bruder in seines Vaters Hause ergreifen: Du hast noch einen Mantel! Sei unser Herr! Dieser Trümmerhaufe sei unter deiner Hand! 7 Er aber wird sie zu der Zeit beschwören und sagen: Ich bin kein Arzt; es ist kein Brot und kein Mantel in meinem Hause! Macht mich nicht zum Herrn über das Volk! 8 Denn Jerusalem ist gestrauchelt, und Juda liegt da, weil ihre Worte und ihr Tun wider den HERRN sind, dass sie den Augen seiner Majestät widerstreben. 9 Ihr Gesichtsausdruck zeugt gegen sie; ihrer Sünde rühmen sie sich wie die Leute in Sodom und verbergen sie nicht. Wehe ihnen! Denn damit bringen sie sich selbst ins Unglück. (Gen 19:5) 10 Wohl den Gerechten, sie haben es gut! Denn sie werden die Frucht ihrer Werke genießen. (Ps 128:2) 11 Wehe aber den Gottlosen, sie haben es schlecht! Denn wie sie handeln, wird ihnen vergolten. 12 Mein Volk – seine Gebieter üben Willkür, und Wucherer beherrschen es. Mein Volk, deine Führer verführen dich und verwirren den Weg, den du gehen sollst! (Is 9:15) 13 Der HERR steht da, den Rechtsstreit zu führen, und ist aufgetreten, die Völker zu richten. 14 Der HERR geht ins Gericht mit den Ältesten seines Volks und mit seinen Fürsten: Ihr habt den Weinberg abgeweidet, und was ihr den Armen geraubt, ist in eurem Hause. (Is 5:7; Ier 12:10) 15 Warum zertretet ihr mein Volk und zerschlagt das Angesicht der Elenden?, spricht Gott, der HERR Zebaoth. 16 Und der HERR sprach: Weil die Töchter Zions stolz sind und gehen mit aufgerecktem Halse, mit lüsternen Augen, trippeln daher und tänzeln und klimpern mit den Spangen an ihren Füßen, 17 deshalb wird der Herr den Scheitel der Töchter Zions kahl machen, und der HERR wird ihre Schläfe entblößen. 18 Zu der Zeit wird der Herr den Schmuck der Fußspangen wegnehmen und die Stirnbänder, die kleinen Monde, 19 die Ohrringe, die Armspangen, die Schleier, 20 die Hauben, die Fußkettchen, die Gürtel, die Riechfläschchen, die Amulette, 21 die Fingerringe, die Nasenringe, 22 die Feierkleider, die Mäntel, die Tücher, die Täschchen, 23 die Spiegel, die Hemden, die Kopftücher, die Überwürfe. 24 Und es wird Gestank statt Wohlgeruch sein und ein Strick statt eines Gürtels und eine Glatze statt lockigen Haars und statt des Prachtgewandes ein Sack, Brandmal statt Schönheit. 25 Deine Männer werden durchs Schwert fallen und deine Krieger im Kampf. 26 Und Zions Tore werden trauern und klagen, und sie wird leer und einsam auf der Erde sitzen. (Pl 1:4)