Iov 28 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Cu siguranță, argintul are o mină din care este scos, iar aurul are un loc unde este curățit. 2 Fierul este luat din pământ, și arama este scoasă din minereu. 3 Omul pune capăt întunericului și caută până în locurile cele mai adânci după piatra întunericului și a umbrei morții. 4 El sapă un puț departe de locuința oamenilor, în locuri necălcate de piciorul omului; el stă atârnat și se clatină, departe de oameni. 5 Pământul din care iese hrana este răscolit pe dedesubt ca de foc. 6 Pietrele lui sunt locul safirului^[1] și în el se află pulberea de aur. 7 Nicio pasăre de pradă nu știe acea cărare ascunsă, nici ochiul șoimului n‑a văzut‑o. 8 Nici fiarele cele mai mândre n‑au călcat pe ea, leul n‑a trecut niciodată pe acolo. 9 Omul își pune mâna pe stânca de cremene și răstoarnă munții din rădăcini. 10 El sapă șanțuri în stâncă, și ochii lui îi văd toate bogățiile. 11 El stăvilește izvoarele râurilor și aduce la lumină lucruri ascunse. 12 Dar unde poate fi găsită înțelepciunea? Unde locuiește priceperea? 13 Omul nu‑i cunoaște locuința^[2]; ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii. 14 Adâncul zice: «Nu este în mine!», iar marea zice: «Nu este la mine!» 15 Ea nu se dă în schimbul aurului ales, nici prețul ei nu poate fi cântărit în argint. 16 Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir și nici cu onix prețios sau cu safir. 17 Aurul și cristalul nu se pot compara cu ea, și nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur pur. 18 Coralii și cristalul nu merită a fi amintite; prețul înțelepciunii este mai mare decât al rubinelor. 19 Topazul de Cuș^[3] nu se poate compara cu ea; ea nu poate fi cumpărată cu aur curat. 20 De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locul priceperii? 21 Ea a fost tăinuită de ochii a orice este viu și a fost ascunsă de păsările cerului. 22 Locul Nimicirii^[4] și Moartea zic: «Am auzit doar vorbindu‑se despre ea.» 23 Dumnezeu înțelege calea către ea și El îi cunoaște locul, 24 pentru că El Se uită până la marginile pământului, vede tot ce se întâmplă sub ceruri. 25 Când i‑a stabilit vântului greutatea și a măsurat mărimea apelor, 26 când a stabilit o hotărâre pentru ploaie și o cărare pentru lumina trăsnetelor, 27 atunci S‑a uitat la înțelepciune și a vestit‑o; a așezat‑o și a încercat‑o. 28 Apoi i‑a zis omului: «Iată, teama de Stăpânul, aceasta este înțelepciune, și depărtarea de rău este pricepere.»“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Das Lied von der Weisheit Gottes

1 Es hat das Silber seine Gänge und das Gold seinen Ort, wo man es läutert. 2 Eisen bringt man aus der Erde, und aus dem Gestein schmilzt man Kupfer. 3 Man macht der Finsternis ein Ende, und bis ins Letzte erforscht man das Gestein, das im Dunkel tief verborgen liegt. 4 Man gräbt einen Schacht fern von da, wo man wohnt; vergessen, ohne Halt für den Fuß, hängen und schweben sie, fern von den Menschen. 5 Man zerwühlt wie Feuer unten die Erde, auf der doch oben das Brot wächst. 6 Man findet Saphir in ihrem Gestein, und es birgt Goldstaub. 7 Den Steig dahin hat kein Geier erkannt und kein Falkenauge gesehen. 8 Das stolze Wild hat ihn nicht betreten, und kein Löwe ist darauf gegangen. 9 Auch legt man die Hand an die Felsen und gräbt die Berge von Grund aus um. 10 Man bricht Stollen durch die Felsen, und alles, was kostbar ist, sieht das Auge. 11 Man wehrt dem Tröpfeln des Wassers und bringt, was verborgen ist, ans Licht. 12 Wo will man aber die Weisheit finden? Und wo ist die Stätte der Einsicht? 13 Niemand weiß, was sie wert ist, und sie wird nicht gefunden im Lande der Lebendigen. 14 Die Tiefe spricht: »In mir ist sie nicht«; und das Meer spricht: »Bei mir ist sie auch nicht.« 15 Man kann nicht Gold für sie geben noch Silber darwägen, sie zu bezahlen. (Prov 3:13) 16 Sie kann mit Gold aus Ofir nicht aufgewogen werden, nicht mit kostbarem Onyx und Saphir. 17 Gold und edles Glas kann man ihr nicht gleichachten noch sie eintauschen um güldnes Kleinod. 18 Korallen und Kristall achtet man gegen sie nicht; ein Beutel voll Weisheit ist mehr wert als Perlen. 19 Topas aus Kusch wird ihr nicht gleichgeschätzt, und das reinste Gold wiegt sie nicht auf. 20 Woher kommt denn die Weisheit? Und wo ist die Stätte der Einsicht? 21 Sie ist verhüllt vor den Augen aller Lebendigen, auch verborgen den Vögeln unter dem Himmel. 22 Der Abgrund und der Tod sprechen: »Wir haben mit unsern Ohren nur ein Gerücht von ihr gehört.« 23 Gott weiß den Weg zu ihr, er allein kennt ihre Stätte. (Prov 8:22) 24 Denn er sieht die Enden der Erde und schaut alles, was unter dem Himmel ist. 25 Als er dem Wind sein Gewicht gegeben und dem Wasser sein Maß gesetzt, 26 als er dem Regen ein Gesetz gegeben hat und dem Blitz und Donner den Weg: 27 Damals schon sah er sie und verkündigte sie, bereitete sie und ergründete sie 28 und sprach zum Menschen: Siehe, die Furcht des Herrn, das ist Weisheit, und meiden das Böse, das ist Einsicht. (Ps 111:10; Prov 1:7)