Iosua 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Reînnoirea legământului la Șehem

1 Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Șehem și a chemat bătrânii lui Israel, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui, iar aceștia s‑au înfățișat înaintea lui Dumnezeu. 2 Atunci Iosua a zis întregului popor: – Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, părinții voștri, chiar și Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului^[1] și slujeau altor dumnezei. 3 Eu l‑am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l‑am dus prin toată țara Canaan și i‑am înmulțit sămânța: i l‑am dat pe Isaac, 4 iar lui Isaac i‑am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i‑am dat în stăpânire muntele Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui au coborât în Egipt. 5 Apoi i‑am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v‑am scos afară. 6 După ce i‑am scos pe părinții voștri din Egipt, ați pornit către mare, iar egiptenii i‑au urmărit pe părinții voștri cu care de luptă și călăreți^[2], până la Marea Roșie^[3]. (Ios 2:10) 7 Atunci ei au strigat către DOMNUL, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i‑a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le‑am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în pustie o lungă perioadă. 8 V‑am dus prin regiunea amoriților care locuiau la răsărit de Iordan. Aceștia au luptat împotriva voastră, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre și i‑am nimicit dinaintea voastră, iar voi le‑ați stăpânit țara. 9 Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, s‑a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l‑a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10 dar Eu nu am vrut să‑l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v‑a binecuvântat. Și astfel v‑am scăpat din mâinile lui. 11 Apoi ați traversat Iordanul și ați pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgașiții, hiviții și iebusiții, însă Eu i‑am dat în mâinile voastre. 12 Am trimis înaintea voastră viespi^[4] care i‑au alungat pe aceștia dinaintea voastră ca și pe cei doi regi amoriți; ei nu au fost alungați prin sabia sau prin arcul vostru. 13 V‑am dat astfel o țară pe care nu voi ați lucrat‑o, cetăți pe care nu voi le‑ați zidit, dar în care locuiți și vii și măslini pe care nu voi i‑ați plantat, dar din care mâncați.“ 14 Și acum, temeți‑vă de DOMNUL și slujiți‑I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le‑au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți DOMNULUI! 15 Iar dacă nu doriți să slujiți DOMNULUI, atunci alegeți astăzi cui vreți să slujiți: fie dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, fie dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și familia mea vom sluji DOMNULUI. 16 Poporul a răspuns: – Departe de noi gândul să‑L părăsim pe DOMNUL și să slujim altor dumnezei! 17 DOMNUL, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne‑a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa robilor și a înfăptuit înaintea ochilor noștri aceste minuni mari. El ne‑a păzit de‑a lungul întregului drum pe care l‑am străbătut și printre toate popoarele pe unde am călătorit. 18 DOMNUL a alungat dinaintea noastră toate popoarele, precum și pe amoriții care locuiau în țară. Și noi vom sluji DOMNULUI, căci El este Dumnezeul nostru. 19 Iosua a zis poporului: – Voi nu veți fi în stare să‑I slujiți DOMNULUI, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele. 20 Căci dacă Îl veți părăsi pe DOMNUL și veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarce împotriva voastră, vă va face rău și vă va mistui, după ce v‑a făcut bine. 21 Poporul i‑a răspuns lui Iosua: – Nu, ci noi vom sluji DOMNULUI. 22 Iosua le‑a zis: – Voi înșivă sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujiți DOMNULUI. Ei i‑au răspuns: – Suntem martori. 23 – Atunci îndepărtați dumnezeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru și întoarceți‑vă inima spre DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. 24 Și poporul i‑a zis lui Iosua: – Vom sluji DOMNULUI, Dumnezeul nostru, și vom asculta de glasul Lui! 25 În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Șehem și i‑a dat hotărâri și judecăți. 26 Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a așezat‑o acolo, sub terebintul care era lângă Sfântul Lăcaș al DOMNULUI. 27 Iosua a zis întregului popor: – Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le‑a spus DOMNUL. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru. 28 Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moștenirea lui.

Funeraliile lui Iosua și ale lui Elazar

29 După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, robul DOMNULUI, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani. 30 L‑au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah^[5], care era în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș. (Jud 2:9) 31 Israel a slujit DOMNULUI cât timp a trăit Iosua și cât au trăit bătrânii de după Iosua, care cunoscuseră toate lucrările pe care le făcuse DOMNUL pentru Israel. 32 Oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, au fost înmormântate la Șehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți – Hamor era tatăl lui Șehem – pentru o sută de chesita^[6] și care era moștenirea urmașilor lui Iosif. 33 Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Landtag und Bundesschluss zu Sichem

1 Josua versammelte alle Stämme Israels nach Sichem und berief die Ältesten von Israel, seine Obersten, Richter und Amtleute. Und als sie vor Gott getreten waren, (Ios 23:2) 2 sprach Josua zum ganzen Volk: So spricht der HERR, der Gott Israels: Eure Väter wohnten vorzeiten jenseits des Stroms, Terach, Abrahams und Nahors Vater, und dienten andern Göttern. (Gen 11:26; Gen 35:2) 3 Da nahm ich euren Vater Abraham von jenseits des Stroms und ließ ihn umherziehen im ganzen Land Kanaan und mehrte sein Geschlecht und gab ihm Isaak. (Gen 12:5; Gen 21:3) 4 Und Isaak gab ich Jakob und Esau und gab Esau das Gebirge Seïr zum Besitz. Jakob aber und seine Söhne zogen hinab nach Ägypten. (Gen 25:19; Gen 32:4; Gen 46:6) 5 Da sandte ich Mose und Aaron und plagte Ägypten, wie ich unter ihnen getan habe. Und danach habe ich euch herausgeführt. (Ex 3:10; Ex 6:26) 6 Und ich führte eure Väter aus Ägypten. Und als ihr ans Meer kamt und die Ägypter euren Vätern nachjagten mit Wagen und Gespannen ans Schilfmeer, (Ex 12:33; Ex 12:51) 7 da schrien sie zum HERRN. Der setzte eine Finsternis zwischen euch und die Ägypter und ließ das Meer über sie kommen, und es bedeckte sie. Eure Augen haben gesehen, was ich an den Ägyptern getan habe. Und ihr habt gewohnt in der Wüste eine lange Zeit. (Ex 14:10) 8 Und ich habe euch gebracht in das Land der Amoriter, die jenseits des Jordans wohnten. Und als sie gegen euch kämpften, gab ich sie in eure Hände, sodass ihr ihr Land in Besitz nahmt, und vertilgte sie vor euch her. (Num 21:25; Num 21:31) 9 Da machte sich auf Balak, der Sohn Zippors, der König der Moabiter, und kämpfte mit Israel und sandte hin und ließ rufen Bileam, den Sohn Beors, dass er euch verfluche. (Num 22:1) 10 Aber ich wollte nicht auf Bileam hören, sondern er musste euch segnen, und ich errettete euch aus seiner Hand. 11 Und als ihr über den Jordan gingt und nach Jericho kamt, kämpften gegen euch die Bürger von Jericho, die Amoriter, Perisiter, Kanaaniter, Hetiter, Girgaschiter, Hiwiter und Jebusiter; aber ich gab sie in eure Hand. (Ios 3:10; Ios 6:1) 12 Und ich sandte die Hornissen vor euch her; die vertrieben sie vor euch, die beiden Könige der Amoriter, und nicht dein Schwert noch dein Bogen. (Ex 23:28; Deut 7:20; Ios 10:1) 13 Und ich habe euch ein Land gegeben, um das du dich nicht gemüht hast, und Städte, die ihr nicht gebaut habt, um darin zu wohnen, und ihr esst von Weinbergen und Ölbäumen, die ihr nicht gepflanzt habt. (Deut 6:10) 14 So fürchtet nun den HERRN und dient ihm treulich und rechtschaffen und lasst fahren die Götter, denen eure Väter gedient haben jenseits des Stroms und in Ägypten, und dient dem HERRN. (Ios 2:1) 15 Gefällt es euch aber nicht, dem HERRN zu dienen, so wählt euch heute, wem ihr dienen wollt: den Göttern, denen eure Väter gedient haben jenseits des Stroms, oder den Göttern der Amoriter, in deren Land ihr wohnt. Ich aber und mein Haus wollen dem HERRN dienen. 16 Da antwortete das Volk und sprach: Das sei ferne von uns, dass wir den HERRN verlassen und andern Göttern dienen! 17 Denn der HERR, unser Gott, hat uns und unsere Väter aus Ägyptenland geführt, aus der Knechtschaft, und hat vor unsern Augen diese großen Zeichen getan und uns behütet auf dem ganzen Wege, den wir gegangen sind, und unter allen Völkern, durch die wir gezogen sind, 18 und hat ausgestoßen vor uns her alle Völker und die Amoriter, die im Lande wohnten. Darum wollen wir auch dem HERRN dienen; denn er ist unser Gott. 19 Josua sprach zum Volk: Ihr könnt dem HERRN nicht dienen; denn er ist ein heiliger Gott, ein eifernder Gott, der eure Übertretung und eure Sünden nicht vergeben wird. (Ex 20:5; Ex 34:7) 20 Wenn ihr den HERRN verlasst und fremden Göttern dient, so wird er sich abwenden und euch plagen und euch umbringen, nachdem er euch Gutes getan hat. 21 Das Volk aber sprach zu Josua: Nein, sondern wir wollen dem HERRN dienen. 22 Da sprach Josua zum Volk: Ihr seid Zeugen gegen euch selbst, dass ihr euch den HERRN erwählt habt, um ihm zu dienen. Und sie sprachen: Ja! – 23 So tut nun von euch die fremden Götter, die unter euch sind, und neigt euer Herz zu dem HERRN, dem Gott Israels. (Gen 35:2) 24 Und das Volk sprach zu Josua: Wir wollen dem HERRN, unserm Gott, dienen und seiner Stimme gehorchen. 25 So schloss Josua an diesem Tag einen Bund für das Volk und legte ihm Gesetze und Rechte vor in Sichem. (2 Re 23:3) 26 Und Josua schrieb dies alles in das Buch des Gesetzes Gottes und nahm einen großen Stein und richtete ihn dort auf unter einer Eiche, die bei dem Heiligtum des HERRN war. (Gen 35:4; Jud 9:6) 27 Und Josua sprach zum ganzen Volk: Siehe, dieser Stein soll Zeuge sein unter uns, denn er hat gehört alle Worte des HERRN, die er mit uns geredet hat, und soll ein Zeuge unter euch sein, dass ihr euren Gott nicht verleugnet. (Gen 31:48; Ios 22:27) 28 So entließ Josua das Volk, einen jeden in sein Erbteil.

Josuas und Eleasars Tod. Bestattung der Gebeine Josefs

29 Und es begab sich nach diesen Geschichten, dass Josua, der Sohn Nuns, der Knecht des HERRN, starb, als er hundertzehn Jahre alt war. (Num 27:18; Jud 2:7) 30 Und man begrub ihn in dem Gebiet seines Erbteils in Timnat-Serach, das auf dem Gebirge Ephraim liegt, nördlich vom Berge Gaasch. (Ios 19:50) 31 Und Israel diente dem HERRN, solange Josua lebte und die Ältesten, die noch lange Zeit nach Josua lebten und alle Werke des HERRN kannten, die er an Israel getan hatte. 32 Die Gebeine Josefs, die die Israeliten aus Ägypten gebracht hatten, begruben sie zu Sichem auf dem Stück Feld, das Jakob von den Söhnen Hamors, des Vaters von Sichem, für hundert Goldstücke gekauft hatte und das das Erbteil der Söhne Josef ward. (Gen 33:19; Gen 50:25) 33 Auch Eleasar, der Sohn Aarons, starb, und sie begruben ihn in Gibea, der Stadt seines Sohnes Pinhas, die ihm gegeben war auf dem Gebirge Ephraim. (Deut 10:6)