1Fugiți din mijlocul Ierusalimului, fii ai lui Beniamin! Sunați din trâmbiță[1] la Tekoa! Dați semnalul la Bet‑Hacherem! Căci din nord se ivește o nenorocire și o mare distrugere. (Ier 4:5)2O voi distruge pe fiica Sionului, cea frumoasă și delicată,3împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor; ei își întind corturile în jurul ei și fiecare își paște turma în dreptul lui.“4„Declarați[2] război împotriva ei! Ridicați‑vă! Să ne suim la amiază! Dar, vai, ziua se sfârșește și umbrele de seară se lungesc.5Ridicați‑vă! Să ne suim în timpul nopții și să‑i distrugem palatele!“6Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Tăiați copaci și ridicați rampe de asalt împotriva Ierusalimului! Această cetate trebuie pedepsită, căci în ea este numai asuprire!7După cum o fântână își reîmprospătează apele, tot așa își reîmprospătează și această cetate răutatea. Violența și distrugerea răsună din ea. Boala și rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.8Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine și să te prefac într‑un pustiu, într‑o țară de nelocuit.“9Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Să culeagă rămășița lui Israel așa cum se culege via. Puneți mâna pe ea, așa cum pune culegătorul mâna pe mlădițe.“10Cui să‑i vorbesc și pe cine să înștiințez ca ei să asculte? Iată, urechea lor este necircumcisă și nu pot să ia aminte. Iată, Cuvântul DOMNULUI este o insultă pentru ei și nu‑și găsesc plăcerea în el.11Eu însă sunt așa de plin de mânia DOMNULUI încât am obosit s‑o mai țin. „Toarn‑o peste copilul de pe drum, peste tinerii adunați laolaltă, căci și bărbatul, și soția sa vor fi luați, și bătrânul, și cel încărcat de zile.12Casele lor vor trece în stăpânirea altora, împreună cu terenurile și soțiile lor, căci Îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor țării, zice DOMNUL.13De la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig nedrept; de la profet până la preot, toți înșală.14Ei leagă în mod ușuratic rana poporului Meu, zicând: «Pace, pace!», când nu este pace.15Dar se rușinează ei oare când săvârșesc vreo urâciune? Nu, nu le e rușine deloc și nici nu știu să roșească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad; vor fi răsturnați când îi voi pedepsi, zice DOMNUL.“16Așa vorbește DOMNUL: „Stați la răspântii și priviți! Întrebați care sunt cărările cele vechi, unde este calea cea bună; apoi umblați pe ea și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe ea!»17Am pus păzitori peste voi. Luați aminte la sunetul trâmbiței! Dar ei spun: «Nu vrem să luăm aminte!»18De aceea, ascultați, neamuri, și priviți ce li se va întâmpla, voi, martori!19Ascultă și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea, rodul planurilor lui, pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele și a respins Legea Mea.20Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr‑o țară îndepărtată? Nu accept arderile voastre de tot și nu‑Mi plac jertfele voastre.“21De aceea, așa vorbește DOMNUL: „Iată, voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire în care se vor împiedica atât părinții, cât și copiii, atât vecinul, cât și prietenul său, și vor pieri.“22Așa vorbește DOMNUL: „Iată, un popor vine din țara de nord, un neam mare este stârnit de la marginile pământului.23Ei sunt înarmați cu arc și suliță; sunt cruzi și fără milă. Glasul lor urlă ca marea înfuriată; sunt călare pe cai și gata de luptă. Ei vin ca un războinic împotriva ta, fiică a Sionului.“24Am auzit vești despre ei și mâinile ne slăbesc; ne cuprinde chinul, ne apucă durerea ca pe o femeie care naște.25Nu ieșiți pe câmpuri și nu umblați pe drumuri, căci acolo este sabia dușmanului, iar teroarea este pretutindeni.26Fiica poporului meu, acoperă‑te cu un sac și rostogolește‑te în cenușă. Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu, căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.27„Te făcusem un examinator[3], o fortăreață în poporul Meu, ca să cunoști și să cercetezi calea lor.28Toți sunt peste măsură de răzvrătiți, umblând cu bârfa. Sunt bronz și fier; toți sunt niște pervertiți.29Foalele suflă năprasnic și plumbul este topit de foc, dar rafinorul curăță degeaba; cei răi nu sunt înlăturați.30Sunt numiți argint lepădat, căci DOMNUL i‑a lepădat.“
1Flieht, ihr Benjaminiter, aus Jerusalem und blast die Posaune in Tekoa und richtet ein Feldzeichen auf über Bet-Kerem! Denn es droht von Norden Unheil und großer Jammer. (Ier 1:14; Ier 4:5)2Die Tochter Zion ist wie eine liebliche Aue;3aber es werden Hirten über sie kommen mit ihren Herden, die haben Zelte aufgeschlagen rings um sie her. Sie weiden ein jeder seinen Platz ab. (Ier 4:17)4»Rüstet euch zum Krieg gegen sie! Wohlauf, lasst uns hinaufziehen am Mittag!« »Weh uns, es will Abend werden, und die Schatten werden lang!«5»Wohlan, lasst uns hinaufziehen bei Nacht und ihre Paläste zerstören!«6Denn so spricht der HERR Zebaoth: Fällt Bäume und werft einen Wall auf gegen Jerusalem; denn es ist eine Stadt, von der erwiesen ist: Nichts als Unrecht ist darin!7Denn wie ein Brunnen sein Wasser quellen lässt, so quillt auch ihre Bosheit. Frevel und Gewalt hört man in ihr, und Morden und Schlagen treiben sie täglich vor mir.8Bessre dich, Jerusalem, ehe sich mein Herz von dir wende und ich dich zum wüsten Lande mache, darin niemand wohnt!9So spricht der HERR Zebaoth: Halte Nachlese am Rest Israels wie am Weinstock, strecke deine Hand immer wieder aus wie ein Winzer nach den Reben.10»Ach, mit wem soll ich noch reden, und wem soll ich Zeugnis geben? Dass doch jemand hören wollte! Aber ihr Ohr ist unbeschnitten; sie können’s nicht hören. Siehe, sie halten des HERRN Wort für Spott und wollen es nicht. (Ier 4:4)11Darum bin ich von des HERRN Zorn so voll, dass ich ihn nicht zurückhalten kann.« So schütte ihn aus über die Kinder auf der Gasse und über die Schar der jungen Männer! Denn es sollen alle, Mann und Frau, Alte und Hochbetagte, gefangen weggeführt werden.12Ihre Häuser sollen den Fremden zuteilwerden samt den Äckern und Frauen; denn ich will meine Hand ausstrecken wider die Bewohner des Landes, spricht der HERR. (Ier 8:10)13Denn sie gieren alle, Klein und Groß, nach unrechtem Gewinn, und Propheten und Priester gehen alle mit Lüge um14und heilen den Schaden meines Volks nur obenhin, indem sie sagen: »Friede! Friede!«, und ist doch nicht Friede. (Ier 30:5; Ez 13:10; Ez 13:16; 1 Tes 5:3)15Sie werden mit Schande dastehen, weil sie solche Gräuel getrieben haben; aber sie wollen sich nicht schämen und wissen nichts von Scham. Darum sollen sie fallen unter den Fallenden, und wenn ich sie heimsuchen werde, sollen sie stürzen, spricht der HERR.16So spricht der HERR: Tretet hin an die Wege und schaut und fragt nach den Wegen der Vorzeit, welches der gute Weg sei, und wandelt darin, so werdet ihr Ruhe finden für eure Seele! Aber sie sprachen: Wir wollen’s nicht tun! (Mat 11:29)17Auch habe ich Wächter über euch gesetzt: Achtet auf den Hall der Posaune! Aber sie sprachen: Wir wollen’s nicht tun! (Ez 3:17)18Darum höret, ihr Völker, und merkt auf samt euren Leuten!19Du, Erde, höre zu! Siehe, ich will Unheil über dies Volk bringen, ihren verdienten Lohn, weil sie auf meine Worte nicht achten und mein Gesetz verwerfen. (Is 1:2)20Was frage ich nach dem Weihrauch aus Saba und nach dem köstlichen Gewürz, das aus fernen Landen kommt? Eure Brandopfer sind mir nicht wohlgefällig, und eure Schlachtopfer gefallen mir nicht. (Ps 40:7; Is 1:11; Ier 7:21; Os 8:13)21Darum, so spricht der HERR: Siehe, ich will diesem Volk Anstöße in den Weg stellen, daran sich Väter und Kinder zugleich stoßen und ein Nachbar mit dem andern umkommen soll.22So spricht der HERR: Siehe, es kommt ein Volk von Norden, und ein großes Volk wird sich erheben vom Ende der Erde. (Deut 28:49; Ier 5:15)23Sie führen Bogen und Schwert, sind grausam und ohne Erbarmen. Sie brausen daher wie ein ungestümes Meer und reiten auf Rossen, gerüstet als Kriegsleute, gegen dich, du Tochter Zion. (Ier 50:42)24Wir haben von ihnen gehört und unsre Hände sind uns niedergesunken; es ist uns angst und weh geworden wie einer Gebärenden.25Niemand gehe hinaus auf den Acker, niemand gehe über Land; denn es ist Schrecken um und um vor dem Schwert des Feindes. (Ier 20:3; Ier 20:10)26O Tochter meines Volks, zieh den Sack an und wälze dich im Staube! Trage Leid wie um den einzigen Sohn und klage bitterlich; denn der Verderber kommt über uns plötzlich. (Ier 4:8; Amos 8:10)
Jeremia als Prüfer des Volkes
27Ich habe dich zum Prüfer gesetzt für mein Volk, dass du ihren Wandel erkennen und prüfen sollst.28Alle sind sie abtrünnig und wandeln verleumderisch; Erz und Eisen sind sie; alle bringen sie Verderben. (Ez 22:18)29Der Blasebalg schnaubte, das Blei verschwand im Feuer; aber das Schmelzen war umsonst, denn die Bösen sind nicht ausgeschieden.30Darum heißen sie »Verworfenes Silber«; denn der HERR hat sie verworfen. (1 Re 9:7)