1„Cutreierați drumurile Ierusalimului, priviți cu luare-aminte și căutați în piețe! Dacă veți găsi un om care să înfăptuiască ce este drept și să caute adevărul, voi ierta Ierusalimul.2Ei chiar și atunci când jură: «Viu este DOMNUL!», fac jurăminte false.“3DOAMNE, nu se uită ochii Tăi la credincioșie? Tu îi lovești, dar ei nu simt durere. Tu îi mistui, dar ei refuză să primească îndrumarea. Își fac obrazul[1] mai tare ca piatra și refuză să se pocăiască.4Îmi ziceam: „Aceștia sunt doar cei neînsemnați; ei se poartă nesăbuit, căci ei nu cunosc căile DOMNULUI, poruncile Dumnezeului lor.5Așa că voi merge la cei mari și le voi vorbi. Cu siguranță ei cunosc căile DOMNULUI și poruncile Dumnezeului lor.“ Însă cu toții au sfărâmat jugul și au rupt legăturile.6Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca și un lup din pustie îi va distruge. Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor ca să‑i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele, căci fărădelegile lor s‑au înmulțit, iar necredincioșiile lor sunt numeroase.7„De ce să te iert? Fiii tăi M‑au părăsit și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu. Le‑am împlinit toate nevoile, dar ei încă mai comit adulter și se îmbulzesc în casa prostituatei.8Sunt niște armăsari bine hrăniți și aflați în călduri; fiecare nechează după soția semenului său.9Să nu‑i pedepsesc Eu oare pentru aceasta? zice DOMNUL. Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam?10Suiți în viile ei și nimiciți, dar o distrugere deplină să nu faceți! Îndepărtați‑i mlădițele, căci nu mai sunt ale DOMNULUI!11Casa lui Israel și Casa lui Iuda Mi‑au fost necredincioase“, zice DOMNUL.12S‑au lepădat de DOMNUL și au zis: „Nu se va întâmpla așa![2] Niciun rău nu va veni asupra noastră; nu vom vedea nici sabia, nici foametea!13Profeții sunt vânt și Cuvântul nu este în ei, așa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!“14De aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: „Pentru că poporul a spus[3] aceste cuvinte, iată, voi face cuvintele Mele în gura ta un foc, iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.15Iată, aduc împotriva voastră un neam de departe, Casă a lui Israel, zice DOMNUL, un neam trainic, un neam străvechi, a cărui limbă nu o cunoașteți și a cărui vorbire nu o înțelegeți.16Tolba lui este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji.17Ei îți vor devora secerișul și pâinea, îți vor devora fiii și fiicele, îți vor devora turmele și cirezile, îți vor devora viile și smochinii și‑ți vor distruge prin sabie cetățile fortificate în care te încrezi.18Totuși, nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice DOMNUL.19Dacă vor întreba atunci: «De ce ne‑a făcut DOMNUL, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M‑ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa veți sluji unor străini într‑o țară care nu este a voastră!»20Spuneți lucrul acesta Casei lui Iacov și vestiți‑l în Iuda, zicând:21«Ascultă lucrul acesta, popor nebun și fără minte, care ai ochi, dar nu vezi, ai urechi, dar nu auzi:22Nu vă temeți de Mine? zice DOMNUL. Nu tremurați înaintea Mea? Eu am pus nisipul ca hotar al mării, hotar veșnic pe care nu trebuie să‑l treacă. Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot învinge și chiar dacă urlă, ele nu‑l pot trece.»23Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită. Ei și‑au întors spatele și au plecat.24Nu‑și zic în sinea lor: «Să ne temem de DOMNUL, Dumnezeul nostru, Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie[4] la timpul potrivit și ne menține săptămânile rânduite pentru seceriș!»25Nelegiuirile voastre le îndepărtează pe acestea, și păcatele voastre rețin bunătățile de la voi.26Căci în poporul Meu se află oameni răi. Ei pândesc ca păsărarii din ascunziș; întind o cursă[5] și prind oameni.27Așa cum este o colivie plină de păsări, tot așa sunt și casele lor pline de înșelătorie. De aceea au ajuns ei puternici și s‑au îmbogățit,28s‑au îngrășat și lucesc de grăsime. Faptele lor rele nu au limită; ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige, nici nu apără dreptul celor nevoiași.29Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri? zice DOMNUL. Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?30Un lucru de necrezut și dezgustător se întâmplă în țară:31profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin puterea lor, iar poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la sfârșit?
1Geht durch die Gassen Jerusalems und schaut und merkt auf und sucht auf den Straßen der Stadt, ob ihr jemand findet, der Recht übt und auf Wahrheit hält, so will ich ihr gnädig sein. (Gen 18:22; Ps 14:2)2Und wenn sie auch sprechen: So wahr der HERR lebt!, so schwören sie doch falsch. (Ier 4:2)3HERR, deine Augen sehen auf Wahrhaftigkeit. Du hast sie geschlagen, aber sie fühlten’s nicht; fast hast du sie vernichtet, aber sie besserten sich nicht. Sie haben ein Angesicht, härter als ein Fels, und wollten sich nicht bekehren. (Ier 2:30; Ier 9:2)4Ich aber dachte: Wohlan, es sind arme, unverständige Leute und wissen nicht um des HERRN Weg und um ihres Gottes Recht.5Ich will zu den Großen gehen und mit ihnen reden; die werden um des HERRN Weg und ihres Gottes Recht wissen. Aber sie alle haben das Joch zerbrochen und die Seile zerrissen. (Ier 2:20)6Darum schlug sie auch der Löwe aus dem Walde, der Wolf aus der Steppe fällt über sie her, und der Panther belauert ihre Städte; alle, die von da herausgehen, werden zerfleischt. Denn ihrer Sünden sind zu viele, und sie bleiben in ihrem Ungehorsam. (Ier 4:7)7Wie soll ich dir denn gnädig sein? Deine Kinder haben mich verlassen und schwören bei dem, der nicht Gott ist. Als ich sie satt gemacht hatte, trieben sie Ehebruch und liefen ins Hurenhaus.8Ein jeder wiehert nach seines Nächsten Frau wie die vollen, müßigen Hengste. (Ez 22:11)9Und ich sollte das an ihnen nicht heimsuchen, spricht der HERR, und ich sollte mich nicht rächen an einem Volk wie diesem? (Ier 9:8; Ier 29:1)10Stürmt die schützenden Mauern und verwüstet die Weingärten; aber verwüstet sie nicht ganz! Reißt ihre Weinreben weg; denn sie gehören nicht dem HERRN!11Denn treulos geworden sind sie mir, das Haus Israel und das Haus Juda, spricht der HERR. (Ier 3:20)12Sie verleugneten den HERRN und sprachen: »Das tut er nicht; so übel wird es uns nicht gehen; Schwert und Hunger werden wir nicht sehen.« (Mica 3:11)13Die Propheten werden zu Wind und Gottes Wort ist nicht in ihnen. So ergehe es ihnen selbst!14Darum spricht der HERR, der Gott Zebaoth: Weil ihr solche Reden führt, siehe, so will ich meine Worte in deinem Munde zu Feuer machen und dies Volk zu Brennholz, dass es verzehrt werde. (Ier 23:29)15Siehe, ich will über euch vom Hause Israel ein Volk von ferne her bringen, spricht der HERR, ein Volk von unerschöpflicher Kraft, ein uraltes Volk, ein Volk, dessen Sprache du nicht verstehst, und was sie reden, kannst du nicht vernehmen. (Deut 28:49; Ier 6:22)16Seine Köcher sind wie offene Gräber; es sind lauter Helden.17Sie werden deine Ernte und dein Brot verzehren, sie werden deine Söhne und Töchter fressen, sie werden deine Schafe und Rinder verschlingen, sie werden deine Weinstöcke und Feigenbäume verzehren; deine festen Städte, auf die du dich verlässt, werden sie mit dem Schwert verderben. (Deut 28:33)18Doch will ich, spricht der HERR, auch zu jener Zeit mit euch nicht ganz ein Ende machen. (Ier 4:27)19Und wenn sie sagen: Warum tut uns der HERR, unser Gott, dies alles?, sollst du ihnen antworten: Wie ihr mich verlasst und fremden Göttern dient in eurem eigenen Lande, so sollt ihr auch Fremden dienen in einem Lande, das nicht euer ist. (Ier 16:10)20Verkündet im Hause Jakob und ruft aus in Juda und sprecht:21Hört zu, ihr tolles Volk, das keinen Verstand hat, die da Augen haben und sehen nicht, Ohren haben und hören nicht! (Is 6:9; Ez 12:2)22Wollt ihr mich nicht fürchten, spricht der HERR, und vor mir nicht erschrecken, der ich dem Meere den Sand zur Grenze setze, darin es allezeit bleiben muss, darüber es nicht gehen darf? Und ob es auch aufwallt, so vermag es doch nichts; und ob seine Wellen auch toben, so dürfen sie doch nicht darübergehen. (Iov 38:8; Ps 104:9)23Aber dies Volk hat ein abtrünniges, ungehorsames Herz. Sie bleiben abtrünnig und gehen ihrer Wege24und sprechen niemals in ihrem Herzen: »Lasst uns doch den HERRN, unsern Gott, fürchten, der uns Frühregen und Spätregen gibt zur rechten Zeit und uns die Ernte treulich und jährlich gewährt.« (Deut 11:14)25Eure Verschuldungen verhindern das, und eure Sünden halten das Gute von euch fern. (Is 59:2)26Man findet unter meinem Volk Frevler, die den Leuten nachstellen und Fallen zurichten, um sie zu fangen, wie’s die Vogelfänger tun.27Ihre Häuser sind voller Tücke, wie ein Vogelbauer voller Lockvögel ist. Daher sind sie groß und reich geworden,28fett und feist. Sie gingen mit bösen Dingen um; sie hielten kein Recht, der Waisen Sache führten sie nicht zum Erfolg und halfen den Armen nicht zum Recht. (Ex 22:21; Is 1:17)29Sollte ich das an ihnen nicht heimsuchen, spricht der HERR, und sollte ich mich nicht rächen an einem Volk wie diesem? (Ier 9:1)30Es steht gräulich und grässlich im Lande.31Die Propheten weissagen Lüge, und die Priester lehren auf eigene Faust, und mein Volk hat’s gern so. Aber was werdet ihr tun, wenn’s damit ein Ende hat? (Ez 13:6)