Ieremia 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Israel Îl uită pe Dumnezeu

1 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: 2 „Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale, cum, mireasă fiind, Mă iubeai și Mă urmai prin pustie, pe un pământ nesemănat. 3 Israel era sfântul DOMNULUI, primul rod al recoltei Lui; toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați și nenorocirea venea peste ei, zice DOMNUL.’»“ 4 Ascultați Cuvântul DOMNULUI, Casă a lui Iacov, toate clanurile Casei lui Israel! 5 Așa vorbește DOMNUL: „Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine de s‑au depărtat de Mine? Ei s‑au dus după deșertăciuni și ei înșiși au devenit deșertăciuni. 6 Nu s‑au întrebat: «Unde este DOMNUL, Care ne‑a scos din țara Egiptului și ne‑a condus prin pustie, printr‑un pământ uscat și plin de gropi, printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții, printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?» 7 V‑am dus într‑o țară ca o livadă, ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei, însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara, Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune. 8 Preoții nu s‑au întrebat: «Unde este DOMNUL?» Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut; păstorii^[1] s‑au răzvrătit împotriva Mea. Profeții au profețit prin BAAL și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos. 9 De aceea Mă voi certa din nou cu voi, zice DOMNUL, și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri. 10 Treceți în țărmurile Chitim^[2] și priviți! Trimiteți la Chedar^[3] și luați aminte; vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva! 11 Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii, măcar că ei nu sunt Dumnezeu? Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava cu ceva care nu‑i este de niciun folos. 12 Mirați‑vă de aceasta, ceruri! Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult, zice DOMNUL, 13 căci poporul Meu a săvârșit două rele: M‑au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și‑au săpat puțuri, puțuri sparte, care nu țin apa. 14 Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere? Atunci de ce a devenit pradă? 15 Leii răcnesc împotriva lui și își ridică glasurile. Ei îi pustiesc țara; cetățile lui sunt devastate și fără locuitori. 16 Chiar și cei din Nof^[4] și Tahpanhes ți‑au zdrobit creștetul capului.^[5] 17 Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta pentru că L‑ai părăsit pe DOMNUL, Dumnezeul tău, când El te conducea pe cale? 18 Și acum, de ce te duci în Egipt să bei apă din Șihor^[6]? De ce mergi în Asiria să bei apă din râu^[7]? 19 Răutatea ta te va pedepsi; necredincioșia ta te va mustra. Vei ști și vei vedea astfel cât de rău și de amar este pentru tine să‑L părăsești pe DOMNUL, Dumnezeul tău, și să nu ai nicio frică de Mine, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor^[8]. (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 40:26)

Gen 2:1Ex 7:4Deut 4:19Ios 5:141 Re 22:19Ps 44:9Ps 148:2Is 40:26

20 Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul și ți‑am smuls legăturile, totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji». Căci pe orice deal înalt și sub orice copac verde te‑ai întins ca o prostituată. 21 Eu te sădisem ca pe o vie aleasă, toată dintr‑o sămânță veritabilă. Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea într‑o ramură putredă de viță străină? 22 Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă, chiar dacă te‑ai da cu multă leșie, nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul DOMN. 23 Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit și nu am alergat după BAALI^[9]!»? Privește‑ți urma pașilor în vale și ia aminte la ce ai făcut. Ești ca o dromaderă iute, ale cărei căi sunt întortocheate, 24 ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul, care gâfâie în aprinderea poftei ei! Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta? Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o, căci o găsesc la vremea împerecherii ei.^[10] 25 Oprește‑te până când nu ajungi desculță și cu gâtul uscat! Dar tu zici: «În zadar! Eu iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei!» 26 Cum este dat de rușine un hoț când este prins, tot astfel este rușinată Casa lui Israel – poporul, regii și conducătorii lui, preoții și profeții lui. 27 Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!» și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!» Căci s‑au întors cu ceafa la Mine, și nu cu fața. Dar când sunt în nenorocire, ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!» 28 Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut? Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale! Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai! 29 De ce vă certați cu Mine? Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea, zice DOMNUL. 30 Degeaba v‑am lovit copiii, căci tot n‑au luat aminte la disciplinare. Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri ca un leu distrugător.“ 31 Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul DOMNULUI: „Am fost Eu o pustie pentru Israel sau un pământ plin de întuneric^[11]? De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim! Nu vom mai veni la Tine!» (1 Sam 26:12) 32 Își uită o fecioară bijuteriile sau o mireasă eșarfele^[12]? Poporul Meu însă M‑a uitat de zile fără număr. 33 Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire! Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale! 34 Chiar și pe marginile hainelor tale se găsește sângele săracilor nevinovați, pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere. Dar în pofida acestor lucruri 35 tu zici: «Sunt nevinovat! Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!» Însă Eu te voi judeca pentru că zici: «Nu am păcătuit!» 36 De ce atâta grabă ca să‑ți schimbi calea? Vei fi făcut de rușine de către Egipt așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria. 37 Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap, căci DOMNUL i‑a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei reuși împreună cu ei.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Das untreue Gottesvolk

1 Und des HERRN Wort geschah zu mir: 2 Geh hin und predige Jerusalem öffentlich und sprich: So spricht der HERR: Ich gedenke der Treue deiner Jugend und der Liebe deiner Brautzeit, wie du mir folgtest in der Wüste, im Lande, da man nicht sät. (Deut 2:7; Os 2:16; Os 13:5) 3 Da war Israel dem HERRN heilig, die Erstlingsfrucht seiner Ernte. Wer davon essen wollte, machte sich schuldig, und Unheil musste über ihn kommen, spricht der HERR. (Deut 7:6; Deut 26:19) 4 Hört des HERRN Wort, ihr vom Hause Jakob und alle Geschlechter vom Hause Israel! 5 So spricht der HERR: Was haben doch eure Väter Unrechtes an mir gefunden, dass sie von mir wichen und hingen den nichtigen Götzen an und wurden so zunichte (Mica 6:3) 6 und dachten niemals: Wo ist der HERR, der uns aus Ägyptenland führte und leitete uns in der Wüste, im wilden, ungebahnten Lande, im dürren und finstern Lande, im Lande, das niemand durchwandert und kein Mensch bewohnt? (Deut 8:15) 7 Und ich brachte euch in ein fruchtbares Land, dass ihr äßet seine Früchte und Güter. Aber als ihr hineinkamt, machtet ihr mein Land unrein und mein Eigentum mir zum Gräuel. (Deut 6:10; Jud 2:1; Ier 3:1) 8 Die Priester fragten nicht: Wo ist der HERR?, und die Hüter des Gesetzes achteten meiner nicht, und die Hirten wurden mir untreu, und die Propheten weissagten im Namen des Baal und hingen den Götzen an, die nicht helfen können. (Ier 5:31) 9 Darum muss ich noch weiter mit euch und mit euren Kindeskindern rechten, spricht der HERR. (Mica 6:2) 10 Denn geht hin zu den Inseln der Kittäer und schaut, und sendet nach Kedar und gebt genau acht und schaut, ob’s daselbst so zugeht: 11 ob die Heiden ihre Götter wechseln, die doch keine Götter sind. Aber mein Volk hat seine Herrlichkeit eingetauscht gegen einen Götzen, der nicht helfen kann! (Ro 1:23) 12 Entsetze dich, Himmel, darüber, erschrick und erbebe gar sehr, spricht der HERR. 13 Denn mein Volk tut eine zwiefache Sünde: Mich, die lebendige Quelle, verlassen sie und machen sich Zisternen, die doch rissig sind und das Wasser nicht halten. (Ps 36:10; Ier 17:13) 14 Ist denn Israel ein Sklave oder unfrei geboren? Warum ist er zum Raub geworden? 15 Löwen brüllten über ihm, brüllten laut und verwüsteten sein Land. Seine Städte sind verbrannt, sodass niemand darin wohnt. (Ier 4:7) 16 Dazu scheren die Leute von Memphis und Tachpanhes dir den Kopf kahl. 17 Das alles hast du dir doch selbst bereitet, weil du den HERRN, deinen Gott, verlässt, sooft er dich den rechten Weg leiten will. 18 Was hilft’s dir, dass du nach Ägypten ziehst und willst vom Nil trinken? Und was hilft’s dir, dass du nach Assyrien ziehst und willst vom Euphrat trinken? (Is 31:1; Ier 36:1) 19 Deine Bosheit ist schuld, dass du so geschlagen wirst, und dein Ungehorsam, dass du so gestraft wirst. Und du musst innewerden und erfahren, was es für Jammer und Herzeleid bringt, den HERRN, deinen Gott, zu verlassen und mich nicht zu fürchten, spricht Gott, der HERR Zebaoth. 20 Denn von jeher hast du dein Joch zerbrochen und deine Bande zerrissen und gesagt: Ich will nicht unterworfen sein! Sondern auf allen hohen Hügeln und unter allen grünen Bäumen triebst du Hurerei. (1 Re 14:23; Is 57:5; Ez 6:13) 21 Ich aber hatte dich gepflanzt als einen edlen Weinstock, ein ganz echtes Gewächs. Wie bist du mir denn geworden zu einem schlechten, wilden Weinstock? (Ps 80:9; Is 5:1) 22 Und wenn du dich auch mit Lauge wüschest und nähmest viel Seife dazu, so bleibt doch der Schmutz deiner Schuld vor mir, spricht Gott der HERR. 23 Wie wagst du denn zu sagen: Ich bin nicht unrein, ich habe mich nicht an die Baale gehängt? Sieh doch, wie du es treibst im Tal, und bedenke, was du getan hast! Du läufst kreuz und quer wie eine schnelle Kamelstute, 24 wie eine Wildeselin in der Wüste, wenn sie vor großer Brunst lechzt und läuft, dass niemand sie aufhalten kann. Wer sie haben will, muss nicht weit laufen; er trifft sie zur Zeit ihrer Brunst. 25 Schone doch deine Füße, dass sie nicht wund werden, und deine Kehle, dass sie nicht durstig werde. Aber du sprachst: Da wird nichts draus; ich muss die Fremden lieben und ihnen nachlaufen. (Ier 18:12) 26 Wie Schande über einen Dieb kommt, wenn man ihn ergreift, so ist Schande über das Haus Israel gekommen samt seinen Königen, Fürsten, Priestern und Propheten, 27 die zum Holz sagen: »Du bist mein Vater«, und zum Stein: »Du hast mich geboren.« Denn sie kehren mir den Rücken zu und nicht das Angesicht. Aber wenn die Not über sie kommt, sprechen sie: »Auf und hilf uns!« (Ier 7:24; Ier 18:17; Ier 32:33) 28 Wo sind denn deine Götter, die du dir gemacht hast? Lass sie aufstehen; lass sehen, ob sie dir helfen können in deiner Not! Denn so viel Städte, so viel Götter hast du, Juda. (Deut 32:37; Jud 10:14; Ier 11:13) 29 Wie könnt ihr rechten mit mir? Ihr seid alle von mir abgefallen, spricht der HERR. 30 Alle meine Schläge sind vergeblich an euren Kindern, sie lassen sich doch nicht erziehen; euer Schwert frisst eure Propheten wie ein wütender Löwe. (Is 1:5; Mat 22:6; Mat 23:37; Mar 12:5)

Is 1:5Mat 22:6Mat 23:37Mar 12:5

31 Du böses Geschlecht, merke auf des HERRN Wort! Bin ich denn für Israel eine Wüste oder ein finsteres Land? Warum spricht denn mein Volk: »Wir streifen frei umher und brauchen dir nicht mehr nachzulaufen«? 32 Vergisst wohl eine Jungfrau ihren Schmuck oder eine Braut ihren Schleier? Mein Volk aber vergisst mich seit endlos langer Zeit. (Deut 32:18; Ier 18:15) 33 Wie fein findest du Wege, dir Liebhaber zu suchen! Darum hast du dich auch gewöhnt, auf bösen Wegen zu wandeln. 34 Auch fand man an deinen Kleidern das Blut von Armen und Unschuldigen, die du nicht beim Einbruch ertappt hast, sondern die alledem widerstanden. (Ier 7:6) 35 Und doch sprachst du: Ich bin unschuldig; er hat ja doch seinen Zorn von mir gewandt. Siehe, ich will dich richten, weil du sprichst: Ich habe nicht gesündigt. (Is 43:26) 36 Was läufst du denn so leichtfertig bald dahin, bald dorthin! Auch an Ägypten wirst du zuschanden werden, wie du an Assyrien zuschanden geworden bist. (Is 30:3; Os 7:11) 37 Denn du musst auch von dort wegziehen, die Hände über dem Kopf; denn der HERR hat sie verworfen, auf die du deine Hoffnung setztest, und es wird dir nicht mit ihnen gelingen.