1Cuvântul DOMNULUI spus lui Ieremia cu prilejul secetei:2„Iuda bocește, iar porțile îi sunt slăbite. Ele sunt posomorâte din cauza țării. Strigătul Ierusalimului se înalță.3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.[1] Ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Rușinați și dezamăgiți își acoperă capul.4Din cauza pământului este spaimă, pentru că nu este ploaie în țară. Plugarii sunt dezamăgiți și își acoperă capul.5Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește iarbă.6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve și gâfâie ca șacalii. Li se topesc ochii căci nu este iarbă.“7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, DOAMNE, pentru Numele Tău! Căci necredincioșiile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.8O, Speranță a lui Israel, Salvatorul lui în vreme de necaz, de ce ești ca un străin în țară și ca un trecător care se oprește să înnopteze?9De ce ești ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu ești în mijlocul nostru, DOAMNE, și Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!10Iată ce spune DOMNUL despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească și nu își țin în frâu picioarele, DOMNUL nu‑Și găsește plăcerea în ei; acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor și îi pedepsește pentru păcatele lor.“11DOMNUL mi‑a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.13Eu am răspuns: – Ah, Stăpâne DOAMNE! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“14Dar DOMNUL mi‑a zis: – Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații[2], lucruri de nimic[3] și înșelăciunea inimii lor. (Deut 8:10)15De aceea, așa vorbește DOMNUL despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete,16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.17Spune‑le cuvântul acesta: «Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.18Dacă ies pe câmp, iată‑i pe cei străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, iată‑i pe cei bolnavi de foamete. Chiar și profetul și preotul cutreieră țara fără să știe încotro merg[4].»“19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne‑ai lovit în așa fel încât nu mai avem vindecare? Noi așteptam pacea, dar n‑a venit nimic bun; așteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare!20DOAMNE, recunoaștem atât răutatea noastră, cât și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.21Pentru Numele Tău, nu disprețui și nu necinsti tronul slavei Tale! Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi și nu‑l rupe!22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, DOAMNE, Dumnezeul nostru! De aceea, noi nădăjduim în Tine, căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.
1Dies ist das Wort, das der HERR zu Jeremia sagte über die große Dürre:2Juda liegt jämmerlich da, seine Städte verschmachten. Sie sinken trauernd zu Boden, und Jerusalems Wehklage steigt empor.3Die Großen schicken ihre Diener nach Wasser; aber wenn sie zum Brunnen kommen, finden sie kein Wasser und bringen ihre Gefäße leer zurück. Sie sind traurig und betrübt und verhüllen ihre Häupter.4Die Erde ist rissig, weil es nicht regnet auf das Land. Darum sind die Ackerleute traurig und verhüllen ihre Häupter. (Ioel 1:11)5Selbst die Hirschkühe, die auf dem Felde werfen, verlassen die Jungen, weil kein Gras wächst.6Die Wildesel stehen auf den kahlen Höhen und schnappen nach Luft wie die Schakale; ihre Augen erlöschen, weil nichts Grünes wächst.7Ach, HERR, wenn unsre Sünden uns verklagen, so hilf doch um deines Namens willen! Denn unser Ungehorsam ist groß, womit wir wider dich gesündigt haben. (Dan 9:4)8Du bist der Trost Israels und sein Nothelfer. Warum stellst du dich, als wärst du ein Fremdling im Lande und ein Wanderer, der nur über Nacht bleibt?9Warum bist du wie einer, der verzagt ist, und wie ein Held, der nicht helfen kann? Du bist ja doch unter uns, HERR, und wir heißen nach deinem Namen; verlass uns nicht! (Is 43:7; Ier 15:16)10So spricht der HERR von diesem Volk: Sie laufen gern hin und her und schonen ihre Füße nicht. Darum hat der HERR kein Gefallen an ihnen, sondern er denkt nun an ihre Missetat und will ihre Sünden heimsuchen. (Os 8:13)11Und der HERR sprach zu mir: Du sollst nicht für das Wohl dieses Volkes bitten. (Ier 7:16; Ier 11:14)12Denn wenn sie auch fasten, so will ich doch ihr Flehen nicht erhören; und wenn sie auch Brandopfer und Speisopfer bringen, so gefallen sie mir doch nicht, sondern ich will sie durch Schwert, Hunger und Pest aufreiben. (Is 58:3; Ier 6:20)13Da sprach ich: Ach, Herr HERR! Siehe, die Propheten sagen ihnen: Ihr werdet das Schwert nicht sehen und keine Hungersnot bei euch haben, sondern ich will euch beständigen Frieden geben an diesem Ort.14Aber der HERR sprach zu mir: Die Propheten weissagen Lüge in meinem Namen; ich habe sie nicht gesandt und ihnen nichts befohlen und nicht zu ihnen geredet. Sie predigen euch falsche Offenbarungen, nichtige Wahrsagung und ihres Herzens Trug. (Ier 23:21; Ier 27:9; Ier 27:14; Ier 29:8; Ez 13:6)15Darum spricht der HERR: Wider die Propheten, die in meinem Namen weissagen, obgleich ich sie nicht gesandt habe, und die dennoch predigen, es werde weder Schwert noch Hungersnot in dies Land kommen: Solche Propheten sollen sterben durch Schwert und Hunger. (Deut 18:20)16Und die Leute, denen sie weissagen, sollen auf den Gassen Jerusalems liegen, vom Schwert und Hunger hingestreckt, und niemand wird sie begraben, sie und ihre Frauen, Söhne und Töchter; und ich will ihre Bosheit über sie ausschütten. (Ier 9:21; Ier 16:4)17Und du sollst zu ihnen dies Wort sagen: Meine Augen fließen über von Tränen, unaufhörlich Tag und Nacht; denn die Jungfrau, die Tochter meines Volks, ist völlig zerschlagen und unheilbar verwundet. (Ier 8:23; Ier 10:19; Ier 13:17; Ier 30:12; Pl 3:48)18Gehe ich hinaus aufs Feld, siehe, so liegen dort vom Schwert Erschlagene; komme ich in die Stadt, siehe, so liegen dort vor Hunger Verschmachtete. Sogar Propheten und Priester müssen in ein Land ziehen, das sie nicht kennen.19Hast du denn Juda verworfen oder einen Abscheu gegen Zion? Warum hast du uns denn so geschlagen, dass uns niemand heilen kann? Wir hofften, es sollte Friede werden; aber es kommt nichts Gutes. Wir hofften, wir sollten heil werden; aber siehe, es ist Schrecken da. (Ier 8:15)20HERR, wir erkennen unsren Frevel und unsrer Väter Missetat; denn wir haben wider dich gesündigt. (Ps 51:5; Ps 106:6; Ier 3:25)21Aber um deines Namens willen verwirf uns nicht! Lass den Thron deiner Herrlichkeit nicht verspottet werden; gedenke doch an deinen Bund mit uns und lass ihn nicht aufhören!22Ist denn unter den Götzen der Heiden einer, der Regen geben könnte, oder gibt der Himmel den Regen? Bist du es nicht, HERR, unser Gott, auf den wir hoffen? Denn du hast das alles gemacht.