de la Biblica1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate[1] printre neamuri: salutări[2]!
Încercări și ispite
2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite[3],3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare.4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți[4] și întregi, fără să vă lipsească nimic.5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată.6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo.7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui.10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii.11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.12Fericit este omul care îndură ispita[5]! Căci, după ce a fost dovedit bun[6], va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc.13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit[7] de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mat 4:1; Ev 3:9)14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit[8].15Atunci pofta, concepând[9], dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce[10] moartea.16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți!17Orice dăruire[11] bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării[12].18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
Împlinitori ai Cuvântului
19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri.23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față[13] într‑o oglindă:24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era.25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui[14]. (Ios 1:8)26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos.27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl[15] este aceasta: să‑i vizitezi[16] pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.
Iacov 1
Lutherbibel 2017
de la Deutsche Bibelgesellschaft1Jakobus, Knecht Gottes und des Herrn Jesus Christus, an die zwölf Stämme in der Zerstreuung: Seid gegrüßt!
Christen in der Anfechtung
2Meine Brüder und Schwestern, erachtet es für lauter Freude, wenn ihr in mancherlei Anfechtung fallt, (Ro 5:3; 1 Pe 4:13)3und wisst, dass euer Glaube, wenn er bewährt ist, Geduld wirkt.4Die Geduld aber soll zu einem vollkommenen Werk führen, damit ihr vollkommen und unversehrt seid und keinen Mangel habt.5Wenn es aber jemandem unter euch an Weisheit mangelt, so bitte er Gott, der jedermann gern und ohne Vorwurf gibt; so wird sie ihm gegeben werden. (Prov 2:3; Iac 3:15)6Er bitte aber im Glauben und zweifle nicht; denn wer zweifelt, der gleicht einer Meereswoge, die vom Winde getrieben und aufgepeitscht wird. (Mar 11:24)7Ein solcher Mensch denke nicht, dass er etwas von dem Herrn empfangen werde.8Ein Zweifler ist unbeständig auf allen seinen Wegen.9Der Bruder aber, der niedrig ist, rühme sich seiner Höhe; (Iac 2:5)10wer aber reich ist, rühme sich seiner Niedrigkeit, denn wie eine Blume des Grases wird er vergehen. (Is 40:6; 1 Tim 6:17)11Die Sonne geht auf mit ihrer Hitze und das Gras verwelkt, und die Blume fällt ab und ihre schöne Gestalt verdirbt: So wird auch der Reiche dahinwelken in dem, was er unternimmt.12Selig ist, wer Anfechtung erduldet; denn nachdem er bewährt ist, wird er die Krone des Lebens empfangen, die Gott verheißen hat denen, die ihn lieb haben. (2 Tim 4:8; Apo 2:10)
Der Ursprung der Versuchung
13Niemand sage, wenn er versucht wird, dass er von Gott versucht werde. Denn Gott kann nicht versucht werden zum Bösen, und er selbst versucht niemand.14Sondern ein jeder, der versucht wird, wird von seiner eigenen Begierde gereizt und gelockt. (Gen 3:6; Ro 7:7)15Danach, wenn die Begierde empfangen hat, gebiert sie die Sünde; die Sünde aber, wenn sie vollendet ist, gebiert den Tod. (Ro 6:23; Ro 7:10)16Irrt euch nicht, meine Lieben.17Alle gute Gabe und alle vollkommene Gabe kommt von oben herab, von dem Vater des Lichts[1], bei dem keine Veränderung ist noch Wechsel von Licht und Finsternis. (Mat 7:11; 1 Ioan 1:5)18Er hat uns geboren nach seinem Willen durch das Wort der Wahrheit, damit wir die Erstlinge seiner Geschöpfe seien. (Ioan 1:13; Ro 16:5; 1 Pe 1:23)
Hörer und Täter des Wortes
19Ihr sollt wissen, meine Lieben: Ein jeder Mensch sei schnell zum Hören, langsam zum Reden, langsam zum Zorn. (Prov 29:20; Ecl 5:1; Ecl 7:9)20Denn des Menschen Zorn tut nicht, was vor Gott recht ist. (Prov 29:22; Ef 4:26)21Darum legt ab alle Unsauberkeit und alle Bosheit und nehmt das Wort an mit Sanftmut, das in euch gepflanzt ist und Kraft hat, eure Seelen selig zu machen. (1 Pe 2:1)22Seid aber Täter des Worts und nicht Hörer allein; sonst betrügt ihr euch selbst. (Mat 7:21; Ro 2:13)23Denn wenn jemand ein Hörer des Worts ist und nicht ein Täter, der gleicht einem Menschen, der sein leibliches Angesicht im Spiegel beschaut;24denn nachdem er sich beschaut hat, geht er davon und vergisst von Stund an, wie er aussah.25Wer aber sich vertieft in das vollkommene Gesetz der Freiheit und dabei beharrt und ist nicht ein vergesslicher Hörer, sondern ein Täter, der wird selig sein in seinem Tun. (Ro 8:2; Iac 2:12)26Wenn jemand meint, er diene Gott, und hält seine Zunge nicht im Zaum, sondern betrügt sein Herz, so ist sein Gottesdienst nichtig. (Iac 3:1; 1 Pe 3:10)27Ein reiner und unbefleckter Gottesdienst vor Gott, dem Vater, ist der: die Waisen und Witwen in ihrer Trübsal besuchen und sich selbst von der Welt unbefleckt halten.