1Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s‑au născut fiice,2fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și‑au luat soții dintre toate acelea pe care le‑au ales.3Atunci DOMNUL a zis: „Duhul Meu nu va rămâne[1] pentru totdeauna în om, pentru că el însuși este carne[2]; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“4Uriașii[3] erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu[4] au intrat[5] la fiicele oamenilor și ele le‑au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume. (Num 13:31)5DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii[6] lui era toată ziua numai înspre rău.6DOMNULUI I‑a părut rău că l‑a făcut pe om pe pământ și S‑a întristat în inima Lui.7DOMNUL a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‑am creat, de la om până la vite, până la târâtoare[7] și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i‑am făcut.“ (Gen 1:24)8Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea[8] DOMNULUI.
Vestirea potopului
9Aceasta este istoria[9] lui Noe. Noe a fost un om drept, fără pată în generația sa[10]. Noe a umblat cu Dumnezeu. (Gen 2:4)10Lui Noe i s‑au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.11Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență.12Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură[11] își pervertise calea pe pământ.13Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul.14Fă‑ți o arcă din lemn de gofer[12]. Să faci în arcă niște încăperi[13] și s‑o acoperi cu smoală pe dinăuntru și pe din afară.15Să o faci astfel: lungimea arcei să fie de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci[14].16Să faci pentru arcă un acoperiș[15], pe care să‑l termini la un cot[16] deasupra[17]. Să pui ușa acestei arce pe o parte a sa și să faci trei punți: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus.17Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri.18Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi.19Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă.20Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de vite și din orice târâtoare a pământului, după felul ei.21Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz‑o. Aceasta va fi hrana ta și a lor.“22Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.
1Als aber die Menschen sich zu mehren begannen auf Erden und ihnen Töchter geboren wurden,2da sahen die Gottessöhne[1], wie schön die Töchter der Menschen waren, und nahmen sich zu Frauen, welche sie wollten. (Iov 1:6; 2 Pe 2:4; Iuda 1:6)3Da sprach der HERR: Mein Geist soll nicht immerdar im Menschen walten, denn er ist Fleisch. Ich will ihm als Lebenszeit geben hundertzwanzig Jahre.4Es waren Riesen zu den Zeiten und auch danach noch auf Erden. Denn als die Gottessöhne zu den Töchtern der Menschen eingingen und sie ihnen Kinder gebaren, wurden daraus die Riesen. Das sind die Helden der Vorzeit, die hochberühmten. (Ez 32:27)
Ankündigung der Sintflut
5Als aber der HERR sah, dass der Menschen Bosheit groß war auf Erden und alles Dichten und Trachten ihres Herzens nur böse war immerdar, (Gen 8:21)6da reute es den HERRN, dass er die Menschen gemacht hatte auf Erden, und es bekümmerte ihn in seinem Herzen, (1 Sam 15:11; 1 Sam 15:35; Ier 18:7)7und er sprach: Ich will die Menschen, die ich geschaffen habe, vertilgen von der Erde, vom Menschen an bis hin zum Vieh und bis zum Gewürm und bis zu den Vögeln unter dem Himmel; denn es reut mich, dass ich sie gemacht habe. (Num 23:19; Ro 3:3; 2 Tim 2:13)8Aber Noah fand Gnade vor dem HERRN. (Ev 11:7)9Dies ist die Geschichte von Noahs Geschlecht. Noah war ein frommer Mann und ohne Tadel zu seinen Zeiten; er wandelte mit Gott. (Gen 5:22)10Und Noah zeugte drei Söhne: Sem, Ham und Jafet.11Aber die Erde war verderbt vor Gott und voller Frevel.12Da sah Gott auf die Erde, und siehe, sie war verderbt; denn alles Fleisch hatte seinen Weg verderbt auf Erden. (Ps 14:2)13Da sprach Gott zu Noah: Das Ende allen Fleisches ist bei mir beschlossen, denn die Erde ist voller Frevel von ihnen; und siehe, ich will sie verderben mit der Erde. (Amos 8:2)14Mache dir einen Kasten von Tannenholz und mache Kammern darin und verpiche ihn mit Pech innen und außen.15Und mache ihn so: Dreihundert Ellen sei die Länge, fünfzig Ellen die Breite und dreißig Ellen die Höhe.16Ein Fenster sollst du für den Kasten machen obenan, eine Elle groß. Die Tür sollst du mitten in seine Seite setzen. Und er soll drei Stockwerke haben, eines unten, das zweite in der Mitte, das dritte oben.17Denn siehe, ich will eine Sintflut kommen lassen auf Erden, zu verderben alles Fleisch, darin Odem des Lebens ist, unter dem Himmel. Alles, was auf Erden ist, soll untergehen.18Aber mit dir will ich meinen Bund aufrichten, und du sollst in die Arche gehen mit deinen Söhnen, mit deiner Frau und mit den Frauen deiner Söhne. (Gen 9:9)19Und du sollst in die Arche bringen von allen Tieren, von allem Fleisch, je ein Paar, Männchen und Weibchen, dass sie leben bleiben mit dir.20Von den Vögeln nach ihrer Art, von dem Vieh nach seiner Art und von allem Gewürm auf Erden nach seiner Art: Von den allen soll je ein Paar zu dir hineingehen, dass sie leben bleiben.21Und du sollst dir von jeder Speise nehmen, die gegessen wird, und sollst sie bei dir sammeln, dass sie dir und ihnen zur Nahrung diene.22Und Noah tat alles, was ihm Gott gebot. (Ev 11:7)