Faptele Apostolilor 3:22 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Vindecarea ologului de la poarta Templului

1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea^[1]. (Fapte 15:1) 2 Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu^[2]. 3 Când acesta i‑a văzut pe Petru și pe Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s‑a uitat țintă la el și a zis: „Uită‑te la noi!“ 5 El i‑a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru i‑a zis: „Argint și aur n‑am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică‑te și umblă!“ 7 Și, apucându‑l de mâna dreaptă, l‑a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s‑au întărit, 8 a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și‑L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10 Ei l‑au recunoscut ca fiind cel ce stătea și cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și s‑au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbește mulțimii

11 În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. 12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l‑am făcut să umble?! 13 Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor^[3] noștri, L‑a proslăvit pe Robul^[4] Său, Isus, pe Care voi L‑ați dat pe mâna lui Pilat^[5] și v‑ați lepădat de El în prezența acestuia, măcar că el hotărâse să‑L elibereze. (Fapte 13:7) 14 Voi v‑ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș. 15 L‑ați omorât pe Prințul^[6] vieții, pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l‑a întărit pe omul acesta pe care‑l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prin Isus i‑a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor! 17 Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, întocmai ca și conducătorii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiți‑vă deci și întoarceți‑vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare^[7] și El să‑L trimită pe Cel pe Care L‑a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să‑L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie. De El să ascultați în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet, va fi nimicit din popor.»^[8] (Deut 18:15; Deut 18:18; Deut 18:19)

Deut 18:15Deut 18:18Deut 18:19

24 De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i‑a spus lui Avraam: «Prin sămânța ta^[9] vor fi binecuvântate toate neamurile^[10] pământului!»^[11] (Gen 22:18; Gal 3:16) 26 Când Dumnezeu L‑a ridicat pe Robul Său, L‑a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându‑vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft

Die Heilung des Gelähmten

1 Petrus aber und Johannes gingen hinauf in den Tempel um die neunte Stunde, zur Gebetszeit. 2 Und es wurde ein Mann herbeigetragen, der war gelähmt von Mutterleibe an; den setzte man täglich vor das Tor des Tempels, das da heißt das Schöne, damit er um Almosen bettelte bei denen, die in den Tempel gingen. (Fapte 14:8) 3 Als er nun Petrus und Johannes sah, wie sie in den Tempel hineingehen wollten, bat er um ein Almosen. 4 Petrus aber blickte ihn an mit Johannes und sprach: Sieh uns an! 5 Und er sah sie an und wartete darauf, dass er etwas von ihnen empfinge. 6 Petrus aber sprach: Silber und Gold habe ich nicht; was ich aber habe, das gebe ich dir: Im Namen Jesu Christi von Nazareth steh auf und geh umher! 7 Und er ergriff ihn bei der rechten Hand und richtete ihn auf. Sogleich wurden seine Füße und Knöchel fest, 8 er sprang auf, konnte stehen und gehen und ging mit ihnen in den Tempel, lief und sprang umher und lobte Gott. 9 Und es sah ihn alles Volk umhergehen und Gott loben. 10 Sie erkannten ihn auch, dass er es war, der vor dem Schönen Tor des Tempels gesessen und um Almosen gebettelt hatte; und Verwunderung und Entsetzen erfüllte sie über das, was ihm widerfahren war. 11 Als er sich aber zu Petrus und Johannes hielt, lief alles Volk bei ihnen zusammen in der Halle, die nach Salomo genannt ist, und sie wunderten sich sehr. (Ioan 10:23; Fapte 5:12) 12 Als Petrus das sah, sprach er zu dem Volk: Ihr Männer von Israel, was wundert ihr euch darüber oder was seht ihr auf uns, als hätten wir durch eigene Kraft oder Frömmigkeit bewirkt, dass dieser gehen kann? 13 Der Gott Abrahams und Isaaks und Jakobs, der Gott unsrer Väter, hat seinen Knecht Jesus verherrlicht, den ihr überantwortet und verleugnet habt vor Pilatus, als dieser ihn freisprechen wollte. (Ex 3:6) 14 Ihr aber habt den Heiligen und Gerechten verleugnet und darum gebeten, dass man euch den Mörder schenke, (Lu 23:18) 15 aber den Fürsten des Lebens habt ihr getötet. Den hat Gott auferweckt von den Toten; dessen sind wir Zeugen. 16 Und durch den Glauben an seinen Namen hat sein Name diesen, den ihr seht und kennt, stark gemacht; und der Glaube, der durch ihn gewirkt ist, hat diesem die Gesundheit gegeben vor euer aller Augen. 17 Nun, liebe Brüder, ich weiß, dass ihr’s aus Unwissenheit getan habt wie auch eure Oberen. (Lu 23:34; Ioan 16:3) 18 So aber hat Gott erfüllt, was er durch den Mund aller seiner Propheten zuvor verkündigt hat: dass sein Christus leiden sollte. (Lu 18:31; Lu 24:44) 19 Tut nun Buße und bekehrt euch, dass eure Sünden getilgt werden, (Fapte 2:38) 20 auf dass Zeiten der Erquickung kommen von dem Angesicht des Herrn und er den sende, den er für euch zum Christus bestimmt hat: Jesus. (Fapte 2:36) 21 Ihn muss der Himmel aufnehmen bis zu den Zeiten, in denen alles wiederhergestellt wird, wovon Gott geredet hat durch den Mund seiner heiligen Propheten von Anbeginn. 22 Mose hat gesagt: »Einen Propheten wie mich wird euch der Herr, euer Gott, erwecken aus euren Brüdern; den sollt ihr hören in allem, was er zu euch sagen wird. (Deut 18:15; Deut 18:19) 23 Und es wird geschehen: Wer diesen Propheten nicht hören wird, der soll vertilgt werden aus dem Volk.« 24 Und alle Propheten von Samuel an und danach, wie viele auch geredet haben, die haben diese Tage verkündet. 25 Ihr seid die Söhne der Propheten und des Bundes, den Gott geschlossen hat mit euren Vätern, als er zu Abraham sprach: »Durch deine Nachkommen sollen gesegnet werden alle Völker auf Erden.« (Gen 22:18) 26 Für euch zuerst hat Gott seinen Knecht erweckt und hat ihn gesandt, euch zu segnen, dass sich ein jeder abwende von seinen bösen Taten. (Fapte 13:46)