1De aceea, trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le‑am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.[1]2Căci dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și‑a primit o răsplată dreaptă,3cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne‑a fost confirmată de către cei ce L‑au auzit,4în timp ce Dumnezeu aducea mărturie împreună cu ei prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?!
Isus, asemenea fraților Săi
5Căci nu îngerilor le‑a supus El lumea viitoare, despre care vorbim,6ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând: „Ce este omul ca să‑Ți amintești de el și fiul omului ca să‑l cercetezi[2]?7Tu l‑ai făcut cu puțin[3] mai prejos decât pe îngeri și l‑ai încoronat cu slavă și cu cinste;8le‑ai supus pe toate sub picioarele lui.“[4] Căci, atunci când i le‑a supus pe toate, nu i‑a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. (Ps 8:4)9Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o[5], pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.10Căci era potrivit pentru Acela, pentru Care și prin Care sunt toate, ca, pentru a‑i duce pe mulți fii la slavă, să‑L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul[6] mântuirii lor.11Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu‑I este rușine să‑i numească frați,12zicând: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării!“[7] (Ps 22:22)13Și, din nou: „Mă voi încrede în El!“[8] Și, din nou, El spune: „Iată‑ne, Eu și copiii pe care Mi i‑a dat Dumnezeu!“[9] (Is 8:17; Is 8:18)14Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să‑l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul[10],15și să‑i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.16Căci, desigur, El nu‑i sprijină pe îngeri, ci sprijină[11] sămânța[12] lui Avraam. (Gal 3:16)17De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului.18Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să‑i ajute pe cei care sunt ispitiți.
1Darum sollen wir desto mehr achten auf das Wort, das wir hören, damit wir nicht am Ziel vorbeitreiben.2Denn wenn das Wort fest war, das durch die Engel gesagt ist, und jede Übertretung und jeder Ungehorsam gerechten Lohn empfing, (Fapte 7:53; Gal 3:19)3wie wollen wir entrinnen, wenn wir eine so große Seligkeit nicht achten, die zuerst gepredigt wurde durch den Herrn und bei uns bekräftigt wurde durch die, die es gehört haben? (Ev 10:29; Ev 12:25)4Und Gott hat dazu Zeugnis gegeben durch Zeichen, Wunder und mancherlei mächtige Taten und durch Austeilen des Heiligen Geistes nach seinem Willen. (Mar 16:20; Ioan 20:30; Fapte 2:1; 1 Cor 12:4; 2 Cor 12:12)
Die Erniedrigung und Erhöhung Christi
5Denn nicht den Engeln hat er untertan gemacht die zukünftige Welt, von der wir reden.6Es bezeugt aber einer an einer Stelle und spricht: »Was ist der Mensch, dass du seiner gedenkst, und des Menschen Sohn, dass du auf ihn achtest?7Du hast ihn eine kleine Zeit niedriger sein lassen als die Engel; mit Herrlichkeit und Ehre hast du ihn gekrönt;8alles hast du unter seine Füße getan.« Als er ihm alles unter die Füße getan hat, hat er nichts ausgenommen, was ihm nicht untertan wäre. Jetzt aber sehen wir noch nicht, dass ihm alles untertan ist. (1 Cor 15:27)9Den aber, der »eine kleine Zeit niedriger gewesen ist als die Engel«, Jesus, sehen wir durch das Leiden des Todes »gekrönt mit Herrlichkeit und Ehre«, auf dass er durch Gottes Gnade für alle den Tod schmeckte. (Filip 2:8)10Denn es ziemte sich für den, um dessentwillen alle Dinge sind und durch den alle Dinge sind, der viele Kinder zur Herrlichkeit geführt hat, dass er den Anfänger ihrer Rettung durch Leiden vollendete. (Ev 12:2)11Denn weil sie alle von einem kommen, beide, der da heiligt und die da geheiligt werden, darum schämt er sich auch nicht, sie Brüder und Schwestern zu nennen, (Mar 3:34; Ioan 17:19; Ioan 20:17)12und spricht: »Ich will deinen Namen verkündigen meinen Brüdern und mitten in der Gemeinde dir lobsingen.«13Und wiederum: »Ich will mein Vertrauen auf ihn setzen«; und wiederum: »Siehe da, ich und die Kinder, die mir Gott gegeben hat.«14Weil nun die Kinder von Fleisch und Blut sind, hatte er gleichermaßen daran Anteil, auf dass er durch den Tod die Macht nähme dem, der Gewalt über den Tod hatte, nämlich dem Teufel, (1 Cor 15:26; 2 Tim 1:10)15und die erlöste, die durch Furcht vor dem Tod im ganzen Leben Knechte sein mussten.16Denn er nimmt sich nicht der Engel an, sondern der Kinder Abrahams nimmt er sich an.[1] (Lu 22:3)17Daher musste der Sohn in allem seinen Brüdern gleich werden, auf dass er barmherzig würde und ein treuer Hoherpriester vor Gott, zu sühnen die Sünden des Volkes. (Filip 2:7)18Denn da er selber gelitten hat und versucht worden ist, kann er helfen denen, die versucht werden. (Ev 4:15)