1După ce, demult, Dumnezeu le‑a vorbit strămoșilor[1] noștri în multe rânduri și în multe feluri prin profeți,2în zilele acestea de pe urmă El ne‑a vorbit prin Fiul, pe Care L‑a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a făcut și veacurile[2].3El, Care este strălucirea[3] Slavei Sale și întipărirea naturii[4] Lui și Care susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curățirea de păcate, S‑a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi,4devenind cu mult mai presus decât îngerii, de vreme ce a moștenit un Nume mai însemnat decât al lor.
Fiul, superior îngerilor
5Căci căruia dintre îngeri i‑a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te‑am născut!“[5]? Și, din nou: „Eu Îi voi fi Tată, iar El Îmi va fi Fiu.“[6] (2 Sam 7:14; 1 Cro 17:13; Ps 2:7)6Și, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[7], spune: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[8] (Deut 32:43; Ps 89:27; Ps 96:7; Ps 97:7)7Iar despre îngeri spune: „El îi face pe îngerii Săi duhuri[9] și pe slujitorii Săi, o flacără de foc.“[10] (Ps 104:4)8Însă despre Fiul zice: „Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății!9Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te‑a uns[11] cu untdelemnul bucuriei, mai presus decât pe confrații Tăi.“[12] (Ps 45:6)10Și: „Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrările mâinilor Tale.11Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate se vor învechi ca o haină.12Le vei înfășura ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină. Tu însă rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși.“[13] (Ps 102:25)13Dar căruia dintre îngeri i‑a zis vreodată: „Șezi la dreapta Mea până‑i voi pune pe dușmanii Tăi scăunaș pentru picioarele Tale!“[14]? (Ps 110:1)14Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?
1Nachdem Gott vorzeiten vielfach und auf vielerlei Weise geredet hat zu den Vätern durch die Propheten, (Os 12:11)2hat er zuletzt in diesen Tagen zu uns geredet durch den Sohn, den er eingesetzt hat zum Erben über alles, durch den er auch die Welten gemacht hat. (Ps 2:8; Col 1:16)3Er ist der Abglanz seiner Herrlichkeit und das Ebenbild seines Wesens und trägt alle Dinge mit seinem kräftigen Wort und hat vollbracht die Reinigung von den Sünden und hat sich gesetzt zur Rechten der Majestät in der Höhe (Ps 110:1; Mar 16:19; 2 Cor 4:4; Col 1:15; Ev 9:14; Ev 9:26; Wis 7:26)4und ist so viel höher geworden als die Engel, wie der Name, den er ererbt hat, höher ist als ihr Name. (Filip 2:9; 1 Pe 3:22)
Der Sohn höher als die Engel
5Denn zu welchem Engel hat Gott jemals gesagt: »Du bist mein Sohn, heute habe ich dich gezeugt«? Und wiederum: »Ich werde sein Vater sein und er wird mein Sohn sein«?6Und abermals, wenn er den Erstgeborenen einführt in die Welt, spricht er: »Und es sollen ihn alle Engel Gottes anbeten.«7Von den Engeln spricht er zwar: »Er macht seine Engel zu Winden und seine Diener zu Feuerflammen«,8aber von dem Sohn: »Gott, dein Thron währt von Ewigkeit zu Ewigkeit, und das Zepter der Gerechtigkeit ist das Zepter deines Reiches.9Du hast geliebt die Gerechtigkeit und gehasst die Ungerechtigkeit; darum hat dich, o Gott, dein Gott gesalbt mit Freudenöl wie keinen deiner Gefährten.«10Und: »Du, Herr, hast am Anfang die Erde gegründet, und die Himmel sind deiner Hände Werk.11Sie werden vergehen, du aber bleibst. Und sie werden alle veralten wie ein Gewand;12und wie einen Mantel wirst du sie zusammenrollen, wie ein Gewand werden sie gewechselt werden. Du aber bist derselbe, und deine Jahre werden nicht aufhören.«13Zu welchem Engel aber hat er jemals gesagt: »Setze dich zu meiner Rechten, bis ich deine Feinde zum Schemel unter deine Füße lege«? (Mar 12:36)14Sind sie nicht allesamt dienstbare Geister, ausgesandt zum Dienst um derer willen, die ererben sollen die Seligkeit? (Ps 34:8; Ps 91:11)