1În al treilea an[1] al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s‑a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte.2În viziunea aceasta, m‑am văzut în capitala Susa, în provincia Elam[2]. Am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai.3Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne[3]. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. (2 Sam 2:1; 1 Cro 25:5; Ps 132:17)4Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.5În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi.6A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l‑am văzut stând lângă râu, și s‑a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică.7L‑am văzut cum s‑a apropiat de berbec și s‑a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i‑a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să‑l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului.8Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s‑a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.9Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn[4] și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea frumoasă.10S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele[5] și le‑a călcat în picioare. (Dan 12:3)11S‑a înălțat până la Căpetenia oștirii[6] și i‑a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat.[7] (Ios 5:14)12Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii.[8] El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.13Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându‑l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre fărădelegea[9] care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?»14El mi‑a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți[10]; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.»
Interpretarea viziunii
15În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s‑o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea.16Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea: «Gabriel, fă‑l să înțeleagă această viziune!»17Când a venit lângă locul unde eram, m‑am înspăimântat și m‑am aruncat cu fața la pământ. El mi‑a zis: «Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!»18Când mi‑a vorbit, am căzut leșinat[11] cu fața la pământ. El m‑a atins și m‑a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.19Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci este cu privire la vremea hotărâtă sfârșitului.[12]20Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.[13]21Țapul cel aprig este împăratul Iavanului[14]. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.[15]22Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s‑au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.[16]23La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat semeț[17] și iscusit în uneltiri.24Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria‑i tărie. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți.25Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva[18] Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești.26Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s‑a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate.»27Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m‑am ridicat și m‑am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit datorită viziunii și n‑o înțelegeam.
1Im dritten Jahr der Herrschaft des Königs Belsazar erschien mir, Daniel, ein Gesicht, nach jenem, das mir zuerst erschienen war. (Dan 7:1)2Ich hatte ein Gesicht, und während meines Gesichtes war ich in der Festung Susa im Lande Elam, und ich war am Fluss Ulai.3Und ich hob meine Augen auf und sah, und siehe, ein Widder stand vor dem Fluss, der hatte zwei hohe Hörner, doch eins höher als das andere, und das höhere war später hervorgewachsen.4Ich sah, dass der Widder mit den Hörnern stieß nach Westen, nach Norden und nach Süden hin. Und kein Tier konnte vor ihm bestehen und vor seiner Gewalt errettet werden, sondern er tat, was er wollte, und wurde groß.5Und indem ich darauf achthatte, siehe, da kam ein Ziegenbock vom Westen her über die ganze Erde, ohne den Boden zu berühren, und der Bock hatte ein ansehnliches Horn zwischen seinen Augen.6Und er kam bis zu dem Widder, der zwei Hörner hatte, den ich vor dem Fluss stehen sah, und er lief in gewaltigem Zorn auf ihn zu.7Und ich sah, dass er nahe an den Widder herankam, und voller Grimm stieß er den Widder und zerbrach ihm seine beiden Hörner. Und der Widder hatte keine Kraft, dass er vor ihm hätte bestehen können, sondern der Bock warf ihn zu Boden und zertrat ihn, und niemand konnte den Widder aus seiner Gewalt erretten.8Und der Ziegenbock wurde sehr groß. Und als er am stärksten geworden war, zerbrach das große Horn, und es wuchsen an seiner Stelle vier ansehnliche Hörner nach den vier Winden des Himmels hin. (Dan 11:4)9Und aus einem von ihnen wuchs ein kleines Horn; das wurde sehr groß nach Süden, nach Osten und nach dem herrlichen Land hin. (Dan 7:8; Dan 11:16)10Und es wuchs bis an das Heer des Himmels und warf einige von dem Heer und von den Sternen zur Erde und zertrat sie.11Ja, es wuchs bis zum Fürsten des Heeres und nahm ihm das tägliche Opfer weg und verwüstete die Wohnung seines Heiligtums. (Dan 9:27)12Und es wurde ein frevelhaftes Opfer an die Stelle des täglichen Opfers eingesetzt, und das Horn warf die Wahrheit zu Boden. Und was es tat, gelang ihm.13Ich hörte aber einen Heiligen reden, und ein anderer Heiliger sprach zu dem, der da redete: Wie lange gilt dies Gesicht vom täglichen Opfer, vom verwüstenden Frevel und dass Heiligtum und Heer ausgeliefert und zertreten werden?14Und er antwortete mir: Bis zweitausenddreihundert Abende und Morgen vergangen sind; dann wird das Heiligtum wieder sein Recht erhalten. (Dan 7:25)15Und als ich, Daniel, dies Gesicht sah und es gerne verstanden hätte, siehe, da stand einer vor mir, der aussah wie ein Mann,16und ich hörte eine Menschenstimme mitten über dem Ulai rufen und sprechen: Gabriel, lege diesem das Gesicht aus, damit er’s versteht. (Dan 2:1; Dan 9:21; Lu 1:19; Lu 1:26)17Und Gabriel trat nahe zu mir. Ich erschrak aber, als er kam, und fiel auf mein Angesicht. Er aber sprach zu mir: Begreife, Menschenkind! Dies Gesicht gilt der Zeit des Endes. (Dan 12:1; Apo 10:6)18Und als er mit mir redete, sank ich in Ohnmacht zur Erde auf mein Angesicht. Er aber rührte mich an und richtete mich auf, sodass ich wieder stand.19Und er sprach: Siehe, ich will dir kundtun, wie es sein wird zur letzten Zeit des Zorns; denn das Gesicht gilt der Zeit des Endes.20Der Widder mit den beiden Hörnern, den du gesehen hast, bedeutet die Könige von Medien und Persien.21Der Ziegenbock aber ist der König von Griechenland. Das große Horn zwischen seinen Augen ist der erste König. (Dan 11:3)22Dass aber vier an seiner Stelle wuchsen, nachdem es zerbrochen war, bedeutet, dass vier Königreiche aus dem Volk entstehen werden, aber nicht so mächtig wie er.23Aber gegen Ende ihrer Herrschaft, wenn das Maß der Frevler voll ist, wird aufkommen ein frecher und verschlagener König. (Dan 11:21)24Der wird mächtig sein und ungeheures Unheil anrichten, und es wird ihm gelingen, was er tut. Er wird die Starken vernichten. Und gegen das heilige Volk25richtet sich sein Sinnen, und es wird ihm durch Betrug gelingen, und er wird überheblich werden, und unerwartet wird er viele verderben und wird sich auflehnen gegen den Fürsten aller Fürsten; aber er wird zerbrochen werden ohne Zutun von Menschenhand. (Dan 2:34)26Dies Gesicht von den Abenden und Morgen, das dir hiermit kundgetan ist, das ist wahr; aber du sollst das Gesicht geheim halten; denn es ist noch eine lange Zeit bis dahin. (Dan 12:4)27Und ich, Daniel, war erschöpft und lag einige Tage krank. Danach stand ich auf und verrichtete meinen Dienst beim König. Und ich wunderte mich über das Gesicht und niemand konnte es mir auslegen.