Cântarea Cântărilor 6

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Corul Spune‑ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei, unde a plecat iubitul tău? Pe unde s‑a întors iubitul tău, ca să‑l căutam și noi împreună cu tine? Sulamita2 Iubitul meu a coborât în grădina lui, la straturile de mirodenii, ca să‑și păstorească turma în grădini și să culeagă crini.3 Eu sunt a iubitului meu, și iubitul meu este al meu! El își paște turma printre crini. Iubitul4 Ești frumoasă, draga mea, ca Tirța, încântătoare ca Ierusalimul, grozavă, asemenea unei oștiri cu steaguri!5 Întoarce‑ți ochii de la mine fiindcă mă tulbură! Părul tău este ca o turmă de capre care coboară zbenguindu‑se din Ghilad!6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare; fiecare dintre ele are gemeni și niciuna din ele nu este singură!7 Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie, în spatele voalului!8 Deși am șaizeci de prințese, optzeci de țiitoare și fecioare fără număr,9 doar una este porumbița mea, desăvârșita mea, singura fiică a mamei sale, cea mai pură odraslă a celei ce a născut‑o. Fecioarele o privesc și o binecuvântează, prințesele și țiitoarele o laudă. Corul10 Cine este aceasta care se ivește asemenea zorilor, frumoasă precum luna, pură precum soarele, grozavă asemenea unei oștiri cu steaguri? Sulamita11 Am coborât la grădina cu nuci ca să văd verdeața proaspătă din vale, ca să văd dacă a înmugurit vița și dacă a înflorit rodiul.12 Fără să‑mi dau seama, sufletul meu m‑a purtat în carele poporului prințului.[1] Corul13 Întoarce‑te, întoarce‑te, Sulamita, întoarce‑te, întoarce‑te, ca să te putem privi! Iubitul De ce vă uitați la Sulamita ca la dansul a două tabere?[2]

Cântarea Cântărilor 6

Lutherbibel 2017

de la Deutsche Bibelgesellschaft
1 »Wo ist denn dein Freund hingegangen, o du Schönste unter den Frauen? Wo hat sich dein Freund hingewandt? So wollen wir ihn mit dir suchen.«2 Mein Freund ist hinabgegangen in seinen Garten, zu den Balsambeeten, dass er weide in den Gärten und Lotosblüten pflücke.3 Mein Freund ist mein und ich bin sein, der unter Lotosblüten weidet.4 Du bist schön, meine Freundin, wie Tirza, lieblich wie Jerusalem, überwältigend wie die Bilder am Himmel.5 Wende deine Augen von mir; denn sie verwirren mich. Deine Haare sind wie eine Herde Ziegen, die herabsteigen vom Gebirge Gilead.6 Deine Zähne sind wie eine Herde Schafe, die aus der Schwemme kommen; alle haben sie Zwillinge, und es fehlt keiner unter ihnen.7 Deine Schläfen sind hinter deinem Schleier wie eine Scheibe vom Granatapfel.8 Sechzig Königinnen sind es und achtzig Nebenfrauen und Jungfrauen ohne Zahl.9 Aber eine ist meine Taube, meine Makellose; die Einzige ist sie für ihre Mutter, das Liebste für die, die sie geboren hat. Als die Töchter sie sahen, priesen sie sie glücklich; die Königinnen und Nebenfrauen rühmten sie.10 Wer ist sie, die hervorbricht wie die Morgenröte, schön wie der Mond, klar wie die Sonne, überwältigend wie die Bilder am Himmel?11 Ich bin hinabgegangen in den Nussgarten, zu schauen die Knospen im Tal, zu schauen, ob der Weinstock sprosst, ob die Granatbäume blühen.12 Mein Verlangen zog mich, ich wusste nicht wie, zu den Wagen Ammi-Nadibs.