1Toate semințiile lui Israel au venit la David, în Hebron, zicând: „Iată, suntem os din oasele tale și carne din carnea ta! (1 Cro 11:1)2Chiar și în trecut, când Saul era rege peste noi, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Iar DOMNUL ți‑a zis: «Tu vei păstori poporul Meu, Israel, și vei fi conducător peste Israel!»“3Toți bătrânii lui Israel veniseră la rege, în Hebron, astfel că regele David a încheiat legământ cu ei înaintea DOMNULUI, la Hebron. Apoi ei l‑au uns pe David ca rege peste Israel.4David era în vârstă de treizeci de ani când a devenit rege și a domnit timp de patruzeci de ani:5la Hebron a domnit, peste Iuda, timp de șapte ani și șase luni, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci și trei de ani peste tot Israelul și peste Iuda.
David cucerește Ierusalimul
6Regele și oamenii săi au înaintat spre Ierusalim împotriva iebusiților care locuiau în țară. Aceștia i‑au zis lui David: „Nu vei intra aici, căci până și orbii și ologii te vor respinge.“ Credeau că David nu va reuși să intre în cetate. (1 Cro 11:4; 1 Cro 14:1)7David a capturat însă fortăreața Sionului, care a devenit Cetatea lui David.8David zisese în acea zi: „Oricine vrea să‑i învingă pe iebusiți să o ia prin canalul de apă[1] ca să ajungă la acei«ologi» și«orbi»[2], care sunt dușmanii lui David[3].“ De aceea se zice: „Orbii și ologii n‑au voie să intre în palat[4].“9David s‑a stabilit în fortăreață și a numit‑o „Cetatea lui David“. David a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo[5] înspre interior.10David a devenit tot mai puternic pentru că DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor[6], era cu el. (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 40:26)11Hiram, regele Tyrului, a trimis mesageri la David cu lemn de cedru, tâmplari și zidari, ca să‑i zidească lui David un palat.12David a înțeles că DOMNUL l‑a pus rege peste Israel și i‑a întărit domnia de dragul poporului Său Israel.13După ce a venit din Hebron, David și‑a mai luat țiitoare și soții din Ierusalim. Și astfel, lui David i s‑au mai născut fii și fiice.14Acestea sunt numele celor care i s‑au născut la Ierusalim: Șamua, Șobab, Natan, Solomon,15Ibhar, Elișua, Nefeg, Iafia,16Elișama, Eliada și Elifelet.
Războiul cu filistenii
17Când au auzit filistenii că David a fost uns rege peste Israel, toți filistenii s‑au suit în căutarea lui David. Însă David a aflat acest lucru și s‑a coborât în fortăreață[7]. (1 Cro 14:8)18Filistenii au venit și s‑au răspândit în valea Refaim.19David L‑a întrebat pe DOMNUL, zicând: – Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea? DOMNUL i‑a răspuns lui David: – Suie‑te, căci sigur îi voi da pe filisteni în mâna ta!20David s‑a dus la Baal-Perațim[8] și i‑a învins acolo. El a zis: „DOMNUL a izbucnit împotriva dușmanilor mei dinaintea mea, așa cum izbucnesc apele.“ De aceea, locului aceluia i‑au pus numele Baal-Perațim.21Filistenii și‑au lăsat idolii acolo, iar David și oamenii săi i‑au luat.22Filistenii s‑au suit din nou și s‑au răspândit în valea Refaim.23David L‑a întrebat pe DOMNUL, iar El i‑a răspuns: – Să nu te sui! Ocolește‑i și vino asupra lor din dreptul arbuștilor de balsam.24Când vei auzi vuiet de marș în vârful arbuștilor de balsam, să pornești la atac, căci atunci DOMNUL a ieșit înaintea ta ca să învingă tabăra filistenilor.25David a făcut așa cum i‑a poruncit DOMNUL. El i‑a învins pe filisteni, de la Gheva[9] până la Ghezer. (1 Cro 14:16)
1Und es kamen alle Stämme Israels zu David nach Hebron und sprachen: Siehe, wir sind von deinem Gebein und deinem Fleisch. (Gen 29:14; 2 Sam 19:13; 1 Cro 11:1)2Schon damals, als Saul über uns König war, führtest du Israel in den Kampf und wieder heim. Dazu hat der HERR dir gesagt: Du sollst mein Volk Israel weiden und sollst Fürst sein über Israel. (1 Sam 13:14; 1 Sam 18:13; 1 Sam 18:16; 1 Sam 25:30; 2 Sam 6:21; 2 Sam 7:8)3Und es kamen alle Ältesten in Israel zum König nach Hebron. Und der König David schloss mit ihnen einen Bund in Hebron vor dem HERRN, und sie salbten David zum König über Israel. (1 Sam 16:13; 2 Sam 2:4)4Dreißig Jahre war David alt, als er König wurde, und regierte vierzig Jahre. (1 Re 2:11; 1 Cro 3:4; 1 Cro 29:27)5Zu Hebron regierte er sieben Jahre und sechs Monate über Juda, und zu Jerusalem regierte er dreiunddreißig Jahre über ganz Israel und Juda.
David erobert Jerusalem
6Und der König zog mit seinen Männern nach Jerusalem gegen die Jebusiter, die im Lande wohnten. Sie aber sprachen zu David: Du wirst nicht hier hereinkommen, sondern Blinde und Lahme werden dich vertreiben. Damit meinten sie, dass David nicht dort hineinkommen könnte. (Ios 15:63; Jud 1:21; Jud 19:10; 1 Cro 11:4)7David aber eroberte die Burg Zion; das ist Davids Stadt.8Da sprach David an jenem Tage: Wer die Jebusiter schlägt und den Schacht erreicht und die Lahmen und Blinden erschlägt, die David in der Seele verhasst sind, der soll Hauptmann und Oberster sein. Da stieg Joab, der Sohn der Zeruja, zuerst hinauf und wurde Hauptmann[1]. Daher spricht man: Lass keinen Blinden und Lahmen ins Haus! (1 Cro 11:6)9So wohnte David auf der Burg und nannte sie »Stadt Davids«. Und David baute ringsumher, vom Millo an nach innen zu.10Und Davids Macht nahm immer mehr zu, und der HERR, der Gott Zebaoth, war mit ihm. (1 Sam 18:14; 2 Sam 3:1)11Und Hiram, der König von Tyrus, sandte Boten zu David mit Zedernholz, dazu Zimmerleute und Steinmetzen, dass sie David ein Haus bauten. (1 Re 5:15)12Und David erkannte, dass der HERR ihn als König über Israel bestätigt und sein Königtum erhöht hatte um seines Volkes Israel willen.
Söhne und Töchter Davids
13Und David nahm noch mehr Frauen und Nebenfrauen in Jerusalem, nachdem er von Hebron gekommen war, und es wurden ihm noch mehr Söhne und Töchter geboren. (2 Sam 3:2; 1 Cro 3:5; 1 Cro 14:3)14Dies sind die Namen der Söhne, die ihm zu Jerusalem geboren sind: Schammua, Schobab, Nathan, Salomo, (Mat 1:6; Lu 3:31)15Jibhar, Elischua, Nefeg, Jafia,16Elischama, Eljada, Elifelet.
Davids Sieg über die Philister
17Da die Philister hörten, dass man David zum König über Israel gesalbt hatte, zogen sie alle herauf, um sich Davids zu bemächtigen. Als das David erfuhr, zog er hinab nach der Bergfeste. (2 Sam 23:14; 1 Cro 14:8)18Aber die Philister kamen und breiteten sich aus in der Ebene Refaïm. (Ios 15:8; Ios 18:16)19Und David befragte den HERRN und sprach: Soll ich hinaufziehen gegen die Philister? Willst du sie in meine Hand geben? Der HERR sprach zu David: Zieh hinauf, ich will die Philister in deine Hand geben. (1 Sam 30:8; 2 Sam 2:1)20Und David kam nach Baal-Perazim und schlug sie dort und sprach: Der HERR hat die Reihen meiner Feinde vor mir durchbrochen, wie Wasserfluten durchbrechen. Daher nannte man den Ort »Baal-Perazim«[2]. (Is 28:21)21Und sie ließen ihre Götzenbilder dort zurück; David aber und seine Männer nahmen sie mit.22Die Philister aber zogen abermals herauf und breiteten sich aus in der Ebene Refaïm.23Und David befragte den HERRN; der sprach: Du sollst nicht hinaufziehen ihnen entgegen, sondern komm von hinten über sie, dass du sie angreifst vom Bakawalde her.24Und wenn du hörst, wie das Rauschen in den Wipfeln der Bakabäume einhergeht, so eile; denn dann ist der HERR ausgezogen vor dir her, zu schlagen das Heer der Philister.25David tat, wie der HERR ihm geboten hatte, und schlug die Philister von Geba an bis dahin, wo es nach Geser geht. (Jud 1:29)