1În zilele lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL i‑a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i‑a omorât pe ghivoniți.“2Regele i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților[1]. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să‑i nimicească). (Ios 9:7; Ios 11:19)3David i‑a întrebat pe ghivoniți: – Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI?4Ghivoniții i‑au răspuns: – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel. Atunci el i‑a întrebat: – Ce‑mi cereți să fac pentru voi?5Ei i‑au răspuns regelui: – Fiindcă bărbatul acesta ne‑a mistuit și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel,6să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să‑i spânzurăm[2] înaintea DOMNULUI, în Ghiva lui Saul, alesul DOMNULUI[3]. Regele a zis: – Vi‑i voi da.7Regele l‑a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea DOMNULUI între el și Ionatan, fiul lui Saul.8I‑a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, i‑i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fiica lui Saul, i‑i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul,9și i‑a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i‑au spânzurat înaintea DOMNULUI, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.10Rițpa, fiica lui Aia, a luat un sac și l‑a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n‑a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului în timpul nopții.11Când i s‑a spus lui David ce făcea Rițpa, fiica lui Aia, țiitoarea lui Saul,12acesta s‑a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet‑Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l‑au ucis pe Saul la Ghilboa).13A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați.14Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.
Bătălii împotriva filistenilor
15Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat. (1 Cro 20:4)16Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de șecheli[4] și care era încins cu o sabie nouă, și‑a pus în gând să‑l omoare pe David.17În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Atunci oamenii lui David i‑au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel.“18După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, hușatitul Sibecai l‑a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa.19În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim[5], l‑a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător.20S‑a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta se trăgea din Rafa.21El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l‑a ucis.22Aceștia patru i s‑au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor săi.
1Es war eine Hungersnot zu Davids Zeiten drei Jahre nacheinander. Und David suchte das Angesicht des HERRN, und der HERR sprach: Auf Saul und auf seinem Hause liegt eine Blutschuld, weil er die Gibeoniter getötet hat.2Da ließ der König die Gibeoniter rufen und sprach mit ihnen. Die Gibeoniter aber gehörten nicht zu den Israeliten, sondern waren übrig geblieben von den Amoritern. Und die Israeliten hatten ihnen einen Schwur geleistet; jedoch suchte Saul sie auszurotten in seinem Eifer für Israel und Juda. (Ios 9:3; Ios 9:15; Ios 9:19)3Da sprach David zu den Gibeonitern: Was soll ich für euch tun? Und womit soll ich Sühne schaffen, dass ihr das Erbteil des HERRN segnet? (Deut 32:9)4Die Gibeoniter sprachen zu ihm: Es ist uns nicht um Gold noch Silber zu tun bei Saul und seinem Hause, auch steht es uns nicht zu, jemand zu töten in Israel. Er sprach: Was wollt ihr dann, dass ich für euch tun soll?5Sie sprachen zum König: Von dem Mann, der uns zunichtegemacht hat und der uns vertilgen wollte, dass uns nichts bleibe in allen Landen Israels –6von seinen Söhnen soll man uns sieben Männer geben, dass wir sie hinrichten vor dem HERRN im Gibea Sauls, des Erwählten des HERRN. Der König sprach: Ich will sie euch herausgeben.7Aber der König verschonte Mefi-Boschet[1], den Sohn Jonatans, des Sohnes Sauls, um des Eides des HERRN willen, der zwischen ihnen war, zwischen David und Jonatan, dem Sohn Sauls. (1 Sam 18:3; 1 Sam 20:15; 1 Sam 24:22)8Aber die beiden Söhne der Rizpa, der Tochter Ajas, die sie Saul geboren hatte, Armoni und Mefi-Boschet, dazu die fünf Söhne der Merab, der Tochter Sauls, die sie dem Adriël geboren hatte, dem Sohn Barsillais aus Mehola, nahm der König (1 Sam 18:19; 2 Sam 3:7)9und gab sie in die Hand der Gibeoniter. Die richteten sie hin auf dem Berge vor dem HERRN. So kamen diese sieben auf einmal um und starben in den ersten Tagen der Ernte, wenn die Gerstenernte anfängt.10Da nahm Rizpa, die Tochter Ajas, ein Sackgewand und breitete es für sich aus auf dem Fels am Anfang der Ernte, bis Regen vom Himmel auf die Toten troff, und ließ am Tage die Vögel des Himmels nicht an sie kommen noch des Nachts die Tiere des Feldes.11Und es wurde David angesagt, was Rizpa, die Tochter Ajas, Sauls Nebenfrau, getan hatte.12Und David ging hin und nahm die Gebeine Sauls und die Gebeine seines Sohnes Jonatan von den Bürgern von Jabesch in Gilead. Die hatten sie vom Platz in Bet-Schean heimlich weggenommen, wohin die Philister sie gehängt hatten zu der Zeit, da die Philister Saul schlugen auf dem Berge Gilboa. (1 Sam 31:12)13Und David brachte die Gebeine Sauls und die Gebeine seines Sohnes Jonatan von dort herauf, und sie sammelten die Gebeine derer, die man hingerichtet hatte,14und begruben sie mit den Gebeinen Sauls und seines Sohnes Jonatan im Lande Benjamin in Zela im Grab seines Vaters Kisch und taten alles, wie der König geboten hatte. Danach wurde Gott dem Lande wieder gnädig. (2 Sam 24:25)
Heldentaten der Krieger Davids
15Es erhob sich aber wieder ein Krieg der Philister mit Israel. Und David zog hinab und seine Knechte mit ihm, um mit den Philistern zu kämpfen. Und David wurde müde. (1 Cro 20:4)16In Nob aber war Jischbi, der einer der Riesensöhne[2] war, und das Gewicht seines Speers war dreihundert Schekel Bronze, dazu war er mit einem neuen Schwert gegürtet. Der wollte David erschlagen.17Aber Abischai, der Sohn der Zeruja, half David und schlug den Philister tot. Da beschworen David seine Männer und sprachen: Du sollst nicht mehr mit uns ausziehen in den Kampf, damit nicht die Leuchte in Israel verlischt. (2 Sam 22:29; 2 Sam 23:18; 1 Re 11:36)18Danach erhob sich bei Gob noch ein Krieg mit den Philistern. Da erschlug Sibbechai, der Huschatiter, den Saf, der auch einer vom Geschlecht der Riesen war.19Und es erhob sich noch ein Krieg bei Gob mit den Philistern. Da erschlug Elhanan, der Sohn Jaïrs aus Bethlehem, den Goliat, den Gatiter; der hatte einen Spieß, dessen Schaft war wie ein Weberbaum. (1 Sam 17:7; 2 Sam 23:24)20Und es erhob sich noch ein Krieg bei Gat. Da war ein langer Mann, der hatte sechs Finger an seinen Händen und sechs Zehen an seinen Füßen, das sind vierundzwanzig an der Zahl, und auch er war vom Geschlecht der Riesen.21Und als er Israel Hohn sprach, erschlug ihn Jonatan, der Sohn Schimas, der ein Bruder Davids war. (1 Sam 17:10)22Diese vier stammten vom Geschlecht der Riesen in Gat und fielen durch die Hand Davids und seiner Knechte.