1S‑a întâmplat că se afla acolo un om de nimic pe nume Șeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din trâmbiță[1] și a zis: „Noi n‑avem nicio parte în David și nicio moștenire în fiul lui Ișai. La corturile tale, Israel!“ (2 Sam 2:28)2Toți bărbații lui Israel l‑au părăsit astfel pe David și l‑au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Bărbații lui Iuda însă au rămas alipiți de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim.3David a intrat în palatul său de la Ierusalim. Regele a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat și le‑a pus într‑o casă păzită. El le‑a asigurat hrana, dar nu a mai intrat la ele[2]. Acestea au rămas închise până în ziua morții lor, trăind ca în văduvie. (2 Sam 3:7)4Regele i‑a zis lui Amasa: „Cheamă‑i la mine pe bărbații lui Iuda în trei zile! Să te înfățișezi și tu aici!“5Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta.6Atunci David i‑a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne‑a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește‑l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi.“7Astfel oamenii lui Ioab, cheretiții, peletiții[3] și toți vitejii au ieșit din Ierusalim, sub comanda lui Abișai, pentru a‑l urmări pe Șeba, fiul lui Bicri. (2 Sam 8:18)8În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit și Amasa să‑i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într‑o tunică de război și peste aceasta, la brâu, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa, sabia i‑a ieșit din teacă.9Ioab i‑a zis lui Amasa: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l‑a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să‑i dea sărutare.10Amasa n‑a dat atenție sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l‑a lovit cu ea în stomac, vărsându‑i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abișai, a continuat să‑l urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.11Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa și striga: „Cine este de partea lui Ioab și cine este de partea lui David să‑l urmeze pe Ioab!“12Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Când a văzut el că tot poporul se oprea, l‑a tras pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină peste el.13După ce a fost luat din drum, toți oamenii l‑au urmat pe Ioab în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.14El a străbătut toate semințiile lui Israel, îndreptându‑se înspre Abel-Bet-Maaca.[4] Toți beriții s‑au adunat și l‑au urmat.15Ioab cu oamenii săi au venit și l‑au asediat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca. Au înălțat[5] o rampă de asalt în dreptul cetății, care stătea împotriva meterezei, și tot poporul care era cu Ioab izbeau în zid ca să‑l facă să cadă.16Atunci o femeie înțeleaptă din cetate a strigat: – Ascultați! Ascultați! Spuneți‑i, vă rog, lui Ioab: „Apropie‑te până aici, ca să‑ți vorbesc.“17Ioab s‑a apropiat, iar femeia l‑a întrebat: – Tu ești Ioab? El a răspuns: – Eu sunt. Ea i‑a zis: – Ascultă cuvintele slujitoarei tale. El a răspuns: – Ascult.18Ea a zis: – Odinioară ei obișnuiau să spună: „Trebuie să întrebe în Abel!“ Și așa rezolvau ei totul.19Noi suntem una din cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, iar tu cauți să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să înghiți moștenirea DOMNULUI?20Ioab i‑a răspuns: – Departe, departe de mine gândul să înghit și să distrug!21Nu așa stau lucrurile. Însă un bărbat din muntele lui Efraim, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui, împotriva lui David. Dați‑mi‑l doar pe el și mă voi îndepărta de cetate. Femeia i‑a zis lui Ioab: – Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.22Femeia s‑a dus la tot poporul cu înțelepciunea ei. Aceștia i‑au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și i l‑au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din trâmbiță și oamenii săi s‑au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s‑a întors la rege, în Ierusalim.23Ioab era conducătorul întregii oștiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiților și al peletiților;24Adoniram era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoșafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;25Șeva era scrib, iar Țadok și Abiatar erau preoți.26De asemenea, și iairitul Ira era preotul lui David.
1Es traf sich aber, dass dort ein ruchloser Mann war, der hieß Scheba, ein Sohn Bichris, ein Benjaminiter. Der blies die Posaune und sprach: Wir haben kein Teil an David noch Erbe am Sohn Isais. Ein jeder gehe zu seinen Zelten, Israel! (1 Re 12:16)2Da fiel jedermann in Israel von David ab, und sie folgten Scheba, dem Sohn Bichris. Aber die Männer von Juda hielten an ihrem König fest und folgten ihm vom Jordan bis Jerusalem.3Als aber der König David heimkam nach Jerusalem, nahm er die zehn Nebenfrauen, die er zurückgelassen hatte, das Haus zu bewahren, und tat sie in ein bewachtes Haus und versorgte sie; aber er ging nicht ein zu ihnen. Und so waren sie eingeschlossen bis an ihren Tod und lebten wie Witwen. (2 Sam 12:11; 2 Sam 15:16; 2 Sam 16:21)4Und der König sprach zu Amasa: Ruf mir alle Männer Judas auf den dritten Tag zusammen, und du sollst dann auch hier stehen.5Und Amasa ging hin, Juda zusammenzurufen; aber er blieb über die Zeit hinaus, die der König ihm bestimmt hatte.6Da sprach David zu Abischai: Nun wird uns Scheba, der Sohn Bichris, mehr Schaden tun als Absalom. Nimm du die Knechte deines Herrn und jage ihm nach, damit er nicht etwa für sich feste Städte gewinne und entreiße sie vor unsern Augen.7Da zogen aus, ihm nach, die Männer Joabs, dazu die Kreter und Pleter und alle Helden. Sie zogen aber aus von Jerusalem, um Scheba, dem Sohn Bichris, nachzujagen. (2 Sam 8:18)8Als sie aber bei dem großen Stein bei Gibeon waren, war Amasa vor ihnen angekommen. Joab aber trug ein Gewand und darüber einen Gürtel mit einem Dolch; der hing an seiner Hüfte in der Scheide; und wenn diese heraustrat, kam er hervor.9Und Joab sprach zu Amasa: Friede mit dir, mein Bruder! Und Joab fasste mit seiner rechten Hand Amasa bei dem Bart, um ihn zu küssen. (Mat 26:48)10Und Amasa hatte nicht acht auf den Dolch in der linken Hand Joabs. Der stach ihn damit in den Bauch, sodass seine Eingeweide auf die Erde quollen, und gab ihm keinen Stich mehr, und er starb. Joab aber und sein Bruder Abischai jagten Scheba, dem Sohn Bichris, nach. (2 Sam 2:23; 2 Sam 3:27; 1 Re 2:5)11Und es trat ein Mann von den Leuten Joabs neben ihn und rief: Wer’s mit Joab hält und für David ist, der folge Joab nach!12Amasa aber lag in seinem Blut mitten auf der Straße. Als aber der Mann sah, dass alles Volk da stehen blieb, wälzte er Amasa von der Straße auf den Acker und warf Kleider auf ihn, weil er sah, dass jeder stehen blieb, der an ihm vorbeikam.13Als er nun von der Straße weggeschafft war, folgte jedermann Joab nach, um Scheba, dem Sohn Bichris, nachzujagen.14Und der zog durch alle Stämme Israels bis Abel-Bet-Maacha, und es versammelten sich alle Bichriter und folgten ihm nach.15Aber die Leute Joabs kamen und belagerten ihn in Abel-Bet-Maacha und schütteten einen Wall gegen die Stadt auf, dass er bis an die Vormauer reichte, und stürmten und wollten die Mauer niederwerfen.16Da rief eine kluge Frau aus der Stadt: Hört her! Hört her! Sprecht zu Joab: Komm hierher, ich will mit dir reden. (2 Sam 14:2)17Und als er zu ihr kam, sprach die Frau: Bist du Joab? Er sprach: Ja. Sie sprach zu ihm: Höre die Rede deiner Magd. Er sprach: Ich höre.18Sie sprach: Vorzeiten sagte man: Man frage doch nach in Abel, so geht es gut aus;19ich bin eine von den friedsamen und treuen Städten in Israel, und du willst eine Stadt und Mutter in Israel töten? Warum willst du das Erbteil des HERRN verderben? (Deut 32:9)20Joab antwortete: Das sei ferne, das sei ferne von mir, dass ich verderben und vernichten will! So steht es nicht!21Sondern ein Mann vom Gebirge Ephraim mit Namen Scheba, der Sohn Bichris, hat sich empört gegen den König David. Gebt ihn allein heraus, so will ich von der Stadt abziehen. Die Frau sprach zu Joab: Siehe, sein Kopf soll zu dir über die Mauer geworfen werden.22Und die Frau beredete das ganze Volk mit ihrer Klugheit. Und sie hieben Scheba, dem Sohn Bichris, den Kopf ab und warfen ihn zu Joab hinaus. Da blies er die Posaune, und sie zogen ab von der Stadt und zerstreuten sich, ein jeder zu seinen Zelten. Joab aber kam zurück nach Jerusalem zum König.
Die Beamten Davids
23Joab aber war über das ganze Heer Israels gesetzt, Benaja, der Sohn Jojadas, über die Kreter und Pleter. (2 Sam 8:16; 1 Re 4:4; 1 Cro 18:15)24Adoniram war über die Fronarbeiter gesetzt. Joschafat, der Sohn Ahiluds, war Kanzler.25Schewa war Schreiber, Zadok und Abjatar waren Priester.26Auch Ira, der Jaïriter, war Davids Priester.