de la Biblica1Ahitofel i‑a zis lui Absalom: – Dă‑mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David.2Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege3și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel, moartea omului pe care‑l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.4Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.5Absalom însă a zis: – Chemați‑l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.6Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i‑a zis: – Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește‑ne tu.7Hușai i‑a răspuns lui Absalom: – De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun.8Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i‑au fost răpiți puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul,9ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre ei vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“10Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.11Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba[1] – o mulțime cât nisipul de pe malul mării – și condu‑i tu însuți în luptă. (2 Sam 3:10)12Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui așa cum cade roua pe pământ și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.13Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.14Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Însă DOMNUL poruncise să se împiedice sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.15Hușai le‑a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i‑a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i‑am sfătuit în felul acesta.16Acum, trimiteți‑i imediat un mesaj lui David și înștiințați‑l, zicând: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși.»“17Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En‑Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O roabă venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David.18Totuși, un tânăr i‑a văzut și i‑a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână și cei doi au coborât în ea.19Soția omului a luat o învelitoare pe care a întins‑o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grâne[2] pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva.20Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat‑o: – Unde sunt Ahimaaț și Ionatan? – Au trecut pârâul[3]! le‑a răspuns femeia. Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu‑i, s‑au întors la Ierusalim.21După ce s‑au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s‑au dus să‑l înștiințeze pe regele David. Ei i‑au zis lui David: „Ridicați‑vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l‑a dat Ahitofel împotriva voastră.“22David și tot poporul care era cu el s‑au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.23Ahitofel, văzând că nu i‑a fost urmat sfatul, și‑a înșeuat măgarul și a plecat acasă, în cetatea sa. Și‑a pus casa în rânduială și apoi s‑a spânzurat. Astfel el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.
David la Mahanayim
24David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel.25Absalom l‑a numit pe Amasa drept conducător al oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab.26Israel împreună cu Absalom și‑au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.27Când David a ajuns la Mahanayim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim,28au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte,29miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, ostenit și însetat în urma călătoriei prin pustie.“
2 Samuel 17
Lutherbibel 2017
de la Deutsche Bibelgesellschaft1Und Ahitofel sprach zu Absalom: Ich will zwölftausend Mann auswählen und mich aufmachen und David nachjagen in dieser Nacht2und will ihn überfallen, solange er matt und verzagt ist. Wenn ich ihn dann erschrecke und das ganze Kriegsvolk, das bei ihm ist, flieht, will ich den König allein erschlagen3und das ganze Kriegsvolk zu dir zurückbringen, wie die junge Frau zu ihrem Mann zurückkehrt. Du trachtest ja nur einem Mann nach dem Leben, aber das ganze Volk soll in Frieden bleiben.4Die Rede gefiel Absalom gut und allen Ältesten in Israel.5Aber Absalom sprach: Lasst doch auch Huschai, den Arkiter, rufen und hören, was er dazu sagt. (2 Sam 16:16)6Und als Huschai hinein zu Absalom kam, sprach Absalom zu ihm: Das und das hat Ahitofel geredet; sage du, sollen wir’s tun oder nicht?7Da sprach Huschai zu Absalom: Der Rat, den Ahitofel diesmal gegeben hat, ist nicht gut.8Und Huschai sprach weiter: Du kennst deinen Vater und seine Leute, dass sie stark sind und zornigen Gemüts wie eine Bärin auf dem Felde, der die Jungen geraubt sind. Dazu ist dein Vater ein Kriegsmann und wird seinen Leuten auch des Nachts keine Ruhe gönnen.9Siehe, er hat sich jetzt vielleicht verkrochen in irgendeiner Schlucht oder sonst einem Versteck. Wenn’s dann geschähe, dass gleich zu Anfang einige unter ihnen fallen, und es käme das Gerücht auf: Das Volk, das Absalom nachfolgt, ist geschlagen worden,10so würde jedermann verzagt werden, auch wenn er ein Krieger ist und ein Herz hat wie ein Löwe. Denn es weiß ganz Israel, dass dein Vater ein Held ist und tapfere Leute bei sich hat.11Darum rate ich, dass du zu dir versammelst ganz Israel von Dan bis Beerscheba, so viel wie der Sand am Meer, und dass du selbst in den Kampf ziehst.12So wollen wir ihn überfallen, wo wir ihn finden, und wollen über ihn kommen, wie der Tau auf die Erde fällt, dass wir von ihm und allen seinen Männern nicht einen einzigen übrig lassen.13Zieht er sich aber in eine Stadt zurück, so soll ganz Israel Stricke an die Stadt legen und sie ins Tal schleifen, dass man nicht einen Stein mehr dort finde.14Da sprachen Absalom und jedermann in Israel: Der Rat Huschais, des Arkiters, ist besser als Ahitofels Rat. So schickte es der HERR, dass der kluge Rat Ahitofels verworfen wurde, damit der HERR Unheil über Absalom brächte. (2 Sam 15:31; 2 Sam 15:34)15Und Huschai sprach zu den Priestern Zadok und Abjatar: So und so hat Ahitofel Absalom und den Ältesten in Israel geraten, ich aber habe so und so geraten. (2 Sam 8:17; 2 Sam 15:24)16So sendet nun eilends hin und lasst David sagen: Bleibe nicht über Nacht an den Furten der Wüste, sondern geh gleich hinüber, damit der König nicht vernichtet werde und das ganze Volk, das bei ihm ist.17Jonatan aber und Ahimaaz standen bei der Quelle Rogel; und eine Magd ging von Zeit zu Zeit hin und brachte ihnen Nachricht, die sie dem König David weitersagten; denn sie durften sich in der Stadt nicht sehen lassen. (Ios 15:7; 2 Sam 15:35; 1 Re 1:9)18Es sah sie aber ein Knabe und sagte es Absalom an. Da gingen die beiden eilends fort und kamen in das Haus eines Mannes in Bahurim; der hatte einen Brunnen in seinem Hofe. Dahinein stiegen sie.19Und die Frau nahm eine Decke und breitete sie über das Brunnenloch und streute Körner darüber, sodass man nichts merkte. (Ios 2:6; 1 Sam 19:11)20Als nun die Knechte Absaloms zu der Frau ins Haus kamen, sprachen sie: Wo sind Ahimaaz und Jonatan? Sie sprach zu ihnen: Sie gingen weiter zum Wasser. Und als die Knechte Absaloms sie suchten und nicht fanden, kehrten sie nach Jerusalem zurück.21Und als sie weg waren, stiegen jene aus dem Brunnen und gingen hin und sagten’s dem König David an und sprachen zu David: Macht euch auf und geht eilends über den Fluss, denn Ahitofel hat gegen euch den und den Rat gegeben.22Da machte sich David auf und das ganze Volk, das bei ihm war, und sie gingen über den Jordan, und als es lichter Morgen wurde, gab es nicht einen, der nicht über den Jordan gegangen wäre.23Als aber Ahitofel sah, dass sein Rat nicht ausgeführt wurde, sattelte er seinen Esel, machte sich auf und zog heim in seine Stadt und bestellte sein Haus und erhängte sich und starb und wurde begraben in seines Vaters Grab. (1 Sam 31:4; 1 Re 16:18; Mat 27:5)
David in Mahanajim
24Und David kam nach Mahanajim. Aber Absalom zog über den Jordan und alle Männer Israels mit ihm. (2 Sam 2:8)25Und Absalom hatte Amasa an Joabs statt über das Heer gesetzt. Amasa aber war der Sohn eines Mannes mit Namen Jeter, eines Israeliters, der zu Abigal, der Tochter des Nahasch, eingegangen war; diese war eine Schwester der Zeruja, Joabs Mutter. (2 Sam 19:14; 1 Cro 2:16)26Israel aber und Absalom lagerten sich in Gilead.27Als David nach Mahanajim gekommen war, da brachten Schobi, der Sohn des Nahasch von Rabba, der Stadt der Ammoniter, und Machir, der Sohn Ammiëls von Lo-Dabar, und Barsillai, ein Gileaditer von Roglim, (1 Sam 11:1; 2 Sam 9:4; 2 Sam 10:2; 2 Sam 19:32)28Betten, Becken, irdene Gefäße, Weizen, Gerste, Mehl, geröstete Körner, Bohnen, Linsen,29Honig, Butter, Schafe und Käse zu David und zum Volk, das bei ihm war zum Essen. Denn sie dachten: Das Volk wird hungrig, müde und durstig geworden sein in der Wüste. (2 Sam 16:2)