1Tot poporul lui Iuda l‑a luat pe Uzia[1], care era în vârstă de șaisprezece ani și l‑a făcut rege în locul tatălui său, Amația. (2 Re 14:21; 2 Re 15:1)2Uzia a rezidit Elatul și l‑a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de părinții săi.3Uzia era în vârstă de șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și doi de ani. Mama lui se numea Iecolia și era din Ierusalim.4El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse tatăl său, Amația.5El L‑a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, cel care înțelegea viziunile lui Dumnezeu. Cât timp l‑a căutat pe DOMNUL, Dumnezeu l‑a făcut să reușească în toate.6El a ieșit la luptă împotriva filistenilor și a dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabneului și zidurile Așdodului. Apoi a zidit cetăți lângă Așdod și printre filisteni.7Dumnezeu l‑a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur‑Baal și împotriva meuniților.8Amoniții i‑au plătit tribut lui Uzia. I s‑a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic.9Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la contrafortul din unghiul zidului și le‑a întărit.10A zidit turnuri în pustie și a săpat multe puțuri, căci avea vite numeroase în zona deluroasă[2] și în podiș. El avea și plugari și vieri în munți și în livezi, căci îi plăcea să lucreze pământul. (2 Cro 1:15)11Uzia avea o armată care purta războiul și care ieșea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel și de supraveghetorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui.12Numărul total al căpeteniilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii șase sute.13Sub comanda lor era o armată de trei sute șapte mii cinci sute de bărbați pregătiți de luptă și bine înarmați, ca să‑l ajute pe rege împotriva dușmanului.14Uzia a dotat toată armata cu scuturi, lănci, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.15A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțuri pentru a arunca săgeți și pietre mari. Lui Uzia i s‑a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.16Dar când a ajuns puternic, i s‑a îngâmfat inima, spre pierzarea lui. El I‑a fost necredincios DOMNULUI, Dumnezeul lui, și a intrat în Templul[3] DOMNULUI ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. (2 Cro 3:17)17Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși, dintre preoții DOMNULUI.18Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându‑i: „Uzia, nu‑ți este îngăduit să aduci tămâie DOMNULUI! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Sfântul Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste din partea DOMNULUI Dumnezeu!“19Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s‑a înfuriat. De îndată ce s‑a înfuriat pe preoți, i‑a apărut lepră[4] pe frunte, în prezența preoților, în Casa DOMNULUI, lângă altarul tămâierii.20Când preotul conducător Azaria și toți ceilalți preoți s‑au întors spre el, iată că acesta avea lepră pe frunte. Atunci l‑au scos în grabă de acolo. Și el însuși s‑a grăbit să iasă, căci îl lovise DOMNUL.21Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morții lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa DOMNULUI și a locuit într‑o casă izolată.[5] Cel care supraveghea palatul regelui și judeca poporul țării era Iotam, fiul său.22Celelalte fapte ale lui Uzia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoț.23Uzia a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în ogorul de înmormântare care aparținea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.
1Da nahm das ganze Volk von Juda den Usija – der war sechzehn Jahre alt –, und sie machten ihn zum König an seines Vaters Amazja statt. (2 Re 14:21; 2 Re 15:1)2Der baute Elat aus und brachte es wieder an Juda, nachdem der König sich zu seinen Vätern gelegt hatte.3Sechzehn Jahre alt war Usija, als er König wurde; und er regierte zweiundfünfzig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Jecholja, aus Jerusalem.4Und er tat, was dem HERRN wohlgefiel, ganz wie sein Vater Amazja getan hatte. (2 Cro 25:2)5Und er suchte Gott, solange Secharja lebte, der ihn unterwies in der Furcht Gottes; und solange er den HERRN suchte, ließ es ihm Gott gelingen.6Er zog aus und kämpfte gegen die Philister und riss nieder die Mauer von Gat und die Mauer von Jabne und die Mauer von Aschdod und baute Städte um Aschdod und im Philisterland;7denn Gott half ihm gegen die Philister, gegen die Araber, die in Gur-Baal wohnten, und gegen die Mëuniter.8Und die Ammoniter gaben Usija Geschenke, und er wurde berühmt bis da, wo es nach Ägypten geht; denn er wurde stärker und stärker.9Und Usija baute Türme in Jerusalem am Ecktor und am Taltor und am Winkel und befestigte sie.10Er baute auch Türme in der Wüste und grub viele Brunnen; denn er hatte viel Vieh sowohl im Hügelland wie in der Ebene, auch Ackerleute und Weingärtner auf den Bergen und am Karmel; denn er hatte Lust am Ackerbau.11Und Usija hatte ein kriegstüchtiges Heer, das in Abteilungen in den Kampf zog, nach seiner Zahl aufgestellt durch den Schreiber Jëiël und den Amtmann Maaseja unter dem Befehl Hananjas, eines der Obersten des Königs.12Und die Zahl der Häupter der Sippen unter den Kriegern war 2600,13und unter ihrem Befehl stand eine Heeresmacht von 307500 sehr kriegstüchtigen Männern, um dem König gegen die Feinde zu helfen.14Und Usija beschaffte für das ganze Heer Schilde, Spieße, Helme, Panzer, Bogen und Schleudersteine15und machte in Jerusalem kunstvolle Geschütze, die auf den Türmen und Ecken sein sollten, um mit Pfeilen und großen Steinen zu schießen. Und sein Name drang weit hinaus, weil ihm wunderbar geholfen wurde, bis er mächtig war.16Und als er mächtig geworden war, überhob sich sein Herz zu seinem Verderben; denn er verging sich gegen den HERRN, seinen Gott, und ging in den Tempel des HERRN, um auf dem Räucheraltar zu räuchern. (2 Cro 25:19)17Aber der Priester Asarja ging ihm nach und achtzig Priester des HERRN mit ihm, tüchtige Leute,18und sie traten Usija, dem König, entgegen und sprachen zu ihm: Es gebührt nicht dir, Usija, dem HERRN zu räuchern, sondern den Priestern, den Söhnen Aaron, die geweiht sind zu räuchern. Geh hinaus aus dem Heiligtum; denn du bist untreu geworden und es wird dir keine Ehre bringen vor Gott, dem HERRN. (Ex 30:7; Num 18:7)19Da wurde Usija zornig, als er bereits ein Räuchergefäß in der Hand hatte, um zu räuchern; und wie er so über die Priester zornig wurde, brach an seiner Stirn der Aussatz aus vor den Priestern im Hause des HERRN am Räucheraltar.20Und der Hohepriester Asarja wandte das Angesicht ihm zu und alle Priester, und siehe, da war der König aussätzig an seiner Stirn. Und sie stießen ihn fort, und er eilte auch selbst hinauszugehen; denn seine Plage war vom HERRN.21So war der König Usija aussätzig bis an seinen Tod und wohnte als Aussätziger in einem besonderen Hause; denn er war ausgeschlossen vom Hause des HERRN. Jotam aber, sein Sohn, stand dem Hause des Königs vor und richtete das Volk des Landes. (Num 5:2)22Was aber mehr von Usija zu sagen ist, das Frühere und das Spätere, hat beschrieben der Prophet Jesaja, der Sohn des Amoz. (Is 1:1; Is 6:1)23Und Usija legte sich zu seinen Vätern, und sie begruben ihn bei seinen Vätern auf dem Felde neben der Grabstätte der Könige; denn sie sprachen: Er ist aussätzig. Und sein Sohn Jotam wurde König an seiner statt.