1În al doilea an al lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. (2 Cro 25:1)2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim.3El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, dar nu ca tatăl său David, ci, în toate lucrurile, a făcut la fel cum făcuse tatăl său, Ioaș.4Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi.5După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele.6Totuși, pe fiii ucigașilor nu i‑a omorât, după cum este scris în Cartea Legii lui Moise, în care DOMNUL a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“[1] (Deut 24:16)7El a omorât zece mii de edomiți în Valea Sării și a cucerit Sela prin luptă, punându‑i apoi numele Iokteel, nume pe care și l‑a păstrat până în ziua aceasta.8După aceea, Amația a trimis niște mesageri la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând: – Vino să ne confruntăm!9Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând: – Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare.10Tu ai învins într-adevăr Edomul și de aceea ți s‑a înălțat inima! Bucură‑te de slava ta și rămâi acasă. De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?11Amația însă nu a ascultat. Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda.12Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă.13Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș. Apoi a venit la Ierusalim și a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți[2].14A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa DOMNULUI și în vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria.15Celelalte fapte ale lui Iehoaș, ce a făcut el și isprăvile lui din războiul împotriva lui Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?16Iehoaș a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.17Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.18Celelalte fapte ale lui Amația, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?19Slujitorii lui Amația au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo.20L‑au adus pe cai și a fost înmormântat la Ierusalim, alături de părinții săi, în Cetatea lui David.21Și tot poporul lui Iuda l‑a luat pe Azaria[3], care era în vârstă de șaisprezece ani și l‑a făcut rege în locul tatălui său Amația.22Azaria a rezidit Elatul și l‑a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de părinții săi.
Domnia lui Ieroboam al‑II‑lea peste Israel
23Ieroboam, fiul lui Iehoaș, regele lui Israel, a început să domnească la Samaria în al cincisprezecelea an al lui Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. El a domnit timp de patruzeci și unu de ani.24El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și nu s‑a depărtat de niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.25A restabilit hotarul lui Israel, de la Lebo-Hamat[4] până la Marea Arabei[5], după Cuvântul DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat‑Hefer –26căci DOMNUL văzuse că suferința celor din Israel, rob sau liber, era nespus de mare și nu era niciun ajutor pentru Israel.27DOMNUL nu hotărâse că va șterge numele lui Israel de sub ceruri, astfel că El i‑a izbăvit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaș.28Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el și isprăvile lui din războiul în urma căruia a luat înapoi, pentru Israel, Damascul și Hamatul, care aparținuseră lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?29Ieroboam a adormit alături de părinții săi, regii lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Zaharia.
Amazja, König von Juda, und Joasch, König von Israel
1Im zweiten Jahr des Joasch, des Sohnes des Joahas, des Königs von Israel, wurde Amazja König, der Sohn des Joasch, des Königs von Juda. (2 Re 12:22; 2 Cro 25:1)2Fünfundzwanzig Jahre alt war er, als er König wurde; und er regierte neunundzwanzig Jahre zu Jerusalem. Seine Mutter hieß Joaddan, aus Jerusalem.3Und er tat, was dem HERRN wohlgefiel, doch nicht wie sein Vater David, sondern ganz wie sein Vater Joasch tat auch er. (2 Re 12:3)4Nur die Höhen wurden nicht entfernt, sondern das Volk opferte und räucherte noch auf den Höhen. (2 Re 15:4)5Als er nun das Königtum fest in seiner Hand hatte, brachte er die Großen um, die seinen Vater, den König, erschlagen hatten. (2 Re 12:21)6Aber die Söhne der Totschläger tötete er nicht, wie es denn geschrieben steht im Gesetzbuch des Mose, wo der HERR geboten hat: Die Väter sollen nicht um der Kinder willen sterben, und die Kinder sollen nicht um der Väter willen sterben, sondern jeder soll um seiner Sünde willen sterben. (Deut 24:16)7Er schlug auch die Edomiter im Salztal, zehntausend Mann, und eroberte die Stadt Sela im Kampf und nannte sie Jokteel bis auf diesen Tag.8Damals sandte Amazja Boten zu Joasch, dem Sohn des Joahas, des Sohnes Jehus, dem König von Israel, und ließ ihm sagen: Komm her, wir wollen uns miteinander messen!9Aber Joasch, der König von Israel, sandte zu Amazja, dem König von Juda, und antwortete ihm: Der Dornstrauch, der im Libanon ist, sandte zur Zeder im Libanon und ließ ihr sagen: Gib deine Tochter meinem Sohn zur Frau! Aber das Wild auf dem Libanon lief über den Dornstrauch und zertrat ihn. (Jud 9:14)10Du hast die Edomiter geschlagen; deshalb erhebt sich dein Herz. Habe den Ruhm und bleib daheim! Warum suchst du dein Unglück, dass du zu Fall kommst und Juda mit dir?11Aber Amazja hörte nicht darauf. Da zog Joasch, der König von Israel, herauf, und sie maßen sich miteinander, er und Amazja, der König von Juda, bei Bet-Schemesch, das in Juda liegt.12Aber Juda wurde geschlagen vor Israel, und sie flohen, jeder in sein Zelt.13Und Joasch, der König von Israel, nahm Amazja gefangen, den Sohn des Joasch, des Sohnes Ahasjas, den König von Juda, in Bet-Schemesch und kam nach Jerusalem und riss die Mauer Jerusalems ein von dem Tor Ephraim bis an das Ecktor, vierhundert Ellen lang,14und nahm alles Gold und Silber und Gerät, das gefunden wurde im Hause des HERRN und im Schatz des Königshauses, dazu auch Geiseln, und zog nach Samaria zurück.15Was aber mehr von Joasch zu sagen ist, was er getan hat, und seine tapferen Taten und wie er mit Amazja, dem König von Juda, gekämpft hat, siehe, das steht geschrieben in der Chronik der Könige von Israel.16Und Joasch legte sich zu seinen Vätern und wurde begraben zu Samaria bei den Königen von Israel. Und sein Sohn Jerobeam wurde König an seiner statt. (2 Re 13:13)17Amazja aber, der Sohn des Joasch, des Königs von Juda, lebte nach dem Tod des Joasch, des Sohnes des Joahas, des Königs von Israel, noch fünfzehn Jahre.18Was aber mehr von Amazja zu sagen ist, das steht geschrieben in der Chronik der Könige von Juda.19Und sie machten eine Verschwörung gegen ihn in Jerusalem; er aber floh nach Lachisch. Und sie sandten hin, ihm nach, bis nach Lachisch und töteten ihn dort. (2 Re 12:21)20Und sie brachten ihn auf Rossen, und er wurde begraben zu Jerusalem bei seinen Vätern in der Stadt Davids.21Und das ganze Volk von Juda nahm Asarja in seinem sechzehnten Jahr und machte ihn zum König anstatt seines Vaters Amazja. (2 Re 15:1)22Er baute Elat aus und brachte es wieder zu Juda, nachdem der König sich zu seinen Vätern gelegt hatte. (2 Re 16:6)
Jerobeam der Zweite, König von Israel
23Im fünfzehnten Jahr Amazjas, des Sohnes des Joasch, des Königs von Juda, wurde Jerobeam, der Sohn des Joasch, König über Israel und regierte zu Samaria einundvierzig Jahre. (Os 1:1; Amos 1:1)24Und er tat, was dem HERRN missfiel, und ließ nicht ab von allen Sünden Jerobeams, des Sohnes Nebats, der Israel sündigen machte. (1 Re 12:28)25Er stellte wieder her das Gebiet Israels von dort, wo es nach Hamat geht, bis an das Meer der Araba[1] nach dem Wort des HERRN, des Gottes Israels, das er geredet hatte durch seinen Knecht Jona, den Sohn Amittais, den Propheten, der von Gat-Hefer war. (Iona 1:1)26Denn der HERR sah den bitteren Jammer Israels an, dass sie bis auf den letzten Mann dahin waren und kein Helfer in Israel war.27Und der HERR hatte nicht gesagt, dass er den Namen Israels austilgen wollte unter dem Himmel, und errettete sie durch Jerobeam, den Sohn des Joasch. (2 Re 13:5)28Was aber mehr von Jerobeam zu sagen ist und alles, was er getan hat, und seine tapferen Taten, wie er gekämpft hat und wie er Damaskus und Hamat wieder an Israel gebracht hat, siehe, das steht geschrieben in der Chronik der Könige von Israel.29Und Jerobeam legte sich zu seinen Vätern, den Königen von Israel. Und sein Sohn Secharja wurde König an seiner statt. (2 Re 15:8)