1Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel în Samaria, în al douăzeci și treilea an al lui Ioaș, fiul lui Ahazia, și a domnit timp de șaptesprezece ani.2El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de la ele.3Mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lui Israel, și El l‑a dat pentru multe zile pe mâna lui Hazael, regele Aramului, și pe mâna lui Ben‑Hadad, fiul său.4Iehoahaz a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL l‑a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit, căci regele Aramului îi asuprea.5Prin urmare, DOMNUL i‑a dat lui Israel un eliberator, și poporul a scăpat din mâna arameilor. Și fiii lui Israel au locuit în corturile lor[1], ca mai înainte.6Dar cu toate acestea ei nu s‑au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul AȘEREI[2] a rămas în continuare în picioare în Samaria.7El nu i‑a mai lăsat popor lui Iehoahaz, decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci regele Aramului îi distrusese și îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.8Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el și isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?9Iehoahaz a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoaș.
Domnia lui Iehoaș peste Israel
10În al treizeci și șaptelea an al lui Ioaș, regele lui Iuda, Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a început să domnească peste Israel, în Samaria, și a domnit timp de șaisprezece ani.11El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și nu s‑a depărtat de niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.12Celelalte fapte ale lui Iehoaș, tot ce a făcut el și isprăvile lui din războiul împotriva lui Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?13Iehoaș a adormit alături de părinții săi și în locul lui a domnit Ieroboam. Iehoaș a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel.14Elisei s‑a îmbolnăvit de o boală de care urma să moară. Iehoaș, regele lui Israel, a coborât la el și a plâns înaintea lui, zicând: – Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!15Elisei i‑a zis: – Ia un arc și niște săgeți! Și el a luat un arc și niște săgeți.16Apoi i‑a zis regelui lui Israel: – Acum încordează arcul cu mâna ta! După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei și‑a pus mâinile pe mâinile regelui.17Elisei a zis: – Deschide fereastra dinspre răsărit! Și el a deschis‑o. Elisei i‑a zis: – Trage! Și el a tras. Apoi Elisei a zis: – Aceasta este săgeata victoriei DOMNULUI, o săgeată a victoriei împotriva lui Aram, căci tu îi vei lovi pe aramei la Afek până îi vei mistui.18Apoi i‑a zis: – Ia săgețile! Și el le‑a luat. Apoi i‑a zis regelui lui Israel: – Lovește pământul cu ele! El a lovit pământul de trei ori, și apoi s‑a oprit.19Omul lui Dumnezeu s‑a mâniat pe el și i‑a zis: – Ar fi trebuit să lovești de cinci sau de șase ori, și atunci i‑ai fi lovit pe aramei până i‑ai fi mistuit. Acum însă îi vei învinge doar de trei ori.20Elisei a murit și a fost înmormântat. În anul următor niște cete de moabiți au invadat țara.21Când niște bărbați care îngropau un mort au văzut una din aceste cete, s‑au grăbit și au aruncat trupul mortului în mormântul lui Elisei[3]. Când trupul mortului a atins oasele lui Elisei, omul a înviat și s‑a ridicat în picioare.22Hazael, regele Aramului, l‑a asuprit pe Israel în toate zilele lui Iehoahaz.23Totuși, DOMNUL Și‑a arătat bunăvoința față de ei, a avut milă de ei și S‑a întors spre ei datorită legământului Său cu Avraam, Isaac și Iacov. El n‑a dorit să‑i distrugă și, până acum, nu i‑a izgonit din prezența Lui.24Hazael, regele Aramului, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ben‑Hadad.25Atunci Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a luat înapoi din mâna lui Ben‑Hadad, fiul lui Hazael, cetățile pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl său. Iehoaș l‑a învins de trei ori și astfel a luat înapoi cetățile lui Israel.
1Im dreiundzwanzigsten Jahr des Joasch, des Sohnes Ahasjas, des Königs von Juda, wurde Joahas, der Sohn Jehus, König über Israel und regierte zu Samaria siebzehn Jahre. (2 Re 10:35)2Und er tat, was dem HERRN missfiel, und wandelte nach den Sünden Jerobeams, des Sohnes Nebats, der Israel sündigen machte, und ließ nicht davon ab. (1 Re 12:28)3Und des HERRN Zorn entbrannte über Israel, und er gab sie in die Hand Hasaëls, des Königs von Aram, und Ben-Hadads, des Sohnes Hasaëls, die ganze Zeit. (2 Re 10:32)4Aber Joahas besänftigte den HERRN, und der HERR erhörte ihn; denn er sah den Jammer Israels an, wie der König von Aram es bedrängte.5Und der HERR gab Israel einen Retter, der sie aus der Gewalt der Aramäer befreite, dass die Israeliten in ihren Zelten wohnten wie zuvor. (2 Re 14:27)6Doch ließen sie nicht ab von der Sünde des Hauses Jerobeams, der Israel sündigen machte, sondern wandelten darin. Auch blieb die Aschera zu Samaria stehen. (1 Re 16:33)7Denn es waren vom Kriegsvolk des Joahas nicht mehr übrig geblieben als fünfzig Reiter, zehn Wagen und zehntausend Mann Fußvolk; denn der König von Aram hatte sie umgebracht und gemacht wie Staub beim Dreschen.8Was aber mehr von Joahas zu sagen ist und alles, was er getan hat, und seine tapferen Taten, siehe, das steht geschrieben in der Chronik der Könige von Israel.9Und Joahas legte sich zu seinen Vätern, und man begrub ihn zu Samaria. Und sein Sohn Joasch wurde König an seiner statt.
Joasch, König von Israel
10Im siebenunddreißigsten Jahr des Joasch, des Königs von Juda, wurde Joasch, der Sohn des Joahas, König über Israel und regierte zu Samaria sechzehn Jahre.11Und er tat, was dem HERRN missfiel, und ließ nicht ab von allen Sünden Jerobeams, des Sohnes Nebats, der Israel sündigen machte, sondern wandelte darin.12Was aber mehr von Joasch zu sagen ist und was er getan hat und seine tapferen Taten, wie er mit Amazja, dem König von Juda, gekämpft hat, siehe, das steht geschrieben in der Chronik der Könige von Israel. (2 Re 14:8)13Und Joasch legte sich zu seinen Vätern, und auf seinen Thron setzte sich Jerobeam. Joasch aber wurde begraben zu Samaria bei den Königen von Israel. (2 Re 14:23)
Elisas Tod. Joaschs Siege über Ben-Hadad
14Als aber Elisa an der Krankheit erkrankte, an der er sterben sollte, kam Joasch, der König von Israel, zu ihm hinab und weinte vor ihm und sprach: Mein Vater, mein Vater! Du Wagen Israels und seine Reiter! (2 Re 2:12)15Elisa aber sprach zu ihm: Nimm Bogen und Pfeile! Und als er den Bogen und die Pfeile nahm,16sprach er zum König von Israel: Spanne mit deiner Hand den Bogen! Und er spannte ihn mit seiner Hand. Und Elisa legte seine Hand auf des Königs Hand17und sprach: Tu das Fenster auf nach Osten! Und er tat’s auf. Und Elisa sprach: Schieß! Und er schoss. Elisa aber rief: Ein Pfeil des Siegs vom HERRN, ein Pfeil des Siegs gegen Aram! Du wirst die Aramäer schlagen bei Afek, bis sie aufgerieben sind.18Und er sprach: Nimm die Pfeile! Und als er sie nahm, sprach er zum König von Israel: Schlag auf die Erde! Und er schlug dreimal und hielt inne.19Da wurde der Mann Gottes zornig auf ihn und sprach: Hättest du fünf- oder sechsmal geschlagen, so hättest du die Aramäer geschlagen, bis sie aufgerieben wären; nun aber wirst du sie nur dreimal schlagen.20Als aber Elisa gestorben war und man ihn begraben hatte, fielen streifende Rotten der Moabiter ins Land Jahr um Jahr.21Und es begab sich, dass man einen Mann zu Grabe trug. Als man aber eine dieser Scharen sah, warf man den Mann in Elisas Grab. Und als er die Gebeine Elisas berührte, wurde er lebendig und trat auf seine Füße.22Hasaël, der König von Aram, bedrängte Israel, solange Joahas lebte.23Aber der HERR gab ihnen Gnade und erbarmte sich ihrer und wandte sich ihnen wieder zu um seines Bundes willen mit Abraham, Isaak und Jakob und wollte sie nicht verderben, verwarf sie auch nicht von seinem Angesicht bis auf diese Stunde. (Lev 26:42)24Und Hasaël, der König von Aram, starb, und sein Sohn Ben-Hadad wurde König an seiner statt.25Joasch, der Sohn des Joahas, aber gewann die Städte zurück aus der Hand Ben-Hadads, des Sohnes Hasaëls, die er im Kampf seinem Vater Joahas genommen hatte. Dreimal schlug ihn Joasch und gewann die Städte Israels zurück. (2 Re 19:1)