de la Biblica1În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiș i‑a zis lui David: – Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără.2David i‑a zis lui Achiș: – În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău. Achiș i‑a zis lui David: – Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.
Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor
3Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele[1]. (Lev 19:31; Deut 18:11)4Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa.5Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare.6Saul L‑a întrebat pe DOMNUL, însă DOMNUL nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim[2] și nici prin profeți. (Num 27:21)7Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi: – Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților[3], ca să merg la ea și s‑o întreb. Slujitorii săi i‑au răspuns: – Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților. (Lev 19:31; Deut 18:11)8Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis: – Prevestește‑mi[4], te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune. (Deut 18:10)9Femeia i‑a zis: – Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele[5]. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă? (Lev 19:31; Deut 18:11)10Saul i‑a jurat pe DOMNUL, zicând: – Viu este DOMNUL că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.11Femeia l‑a întrebat: – Pe cine vrei să ridic pentru tine? El a răspuns: – Ridică‑l pentru mine pe Samuel.12Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul: – De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul.13Regele i‑a zis: – Nu te teme. Ce vezi? Femeia i‑a zis lui Saul: – Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ.14El a întrebat‑o: – Cum este înfățișarea lui? Ea a zis: – Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie. Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.15Samuel i‑a zis lui Saul: – Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă? Saul i‑a răspuns: – Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac.16Dar Samuel i‑a zis: – Dacă DOMNUL S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine?17DOMNUL a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David.18Pentru că nu ai ascultat de glasul DOMNULUI și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea DOMNUL îți face astăzi lucrul acesta.19Mai mult, DOMNUL îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, DOMNUL va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor.20Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea.21Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis: – Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus.22Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.23Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat.24Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime.25Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.
1 Samuel 28
Lutherbibel 2017
de la Deutsche Bibelgesellschaft1Und es begab sich zu der Zeit, dass die Philister ihr Heer sammelten, um in den Kampf zu ziehen gegen Israel. Und Achisch sprach zu David: Du sollst wissen, dass du und deine Männer mit mir ausziehen sollen im Heer.2David sprach zu Achisch: Wohlan, du sollst erfahren, was dein Knecht tun wird. Achisch sprach zu David: So will ich dich zu meinem Leibwächter einsetzen für die ganze Zeit.
Saul bei der Totenbeschwörerin in En-Dor
3Samuel aber war gestorben, und ganz Israel hatte ihm die Totenklage gehalten und ihn begraben in seiner Stadt Rama. Und Saul hatte die Totenbeschwörer und Wahrsager aus dem Lande vertrieben. (Ex 22:17; 1 Sam 25:1)4Als nun die Philister sich versammelten und herankamen und sich lagerten bei Schunem, versammelte Saul auch ganz Israel, und sie lagerten sich auf dem Gebirge Gilboa. (1 Sam 31:1)5Als aber Saul das Heer der Philister sah, fürchtete er sich, und sein Herz verzagte sehr.6Und er befragte den HERRN; aber der HERR antwortete ihm nicht, weder durch Träume noch durch das Los »Licht« noch durch Propheten. (Ex 28:30; 1 Sam 14:41)7Da sprach Saul zu seinen Knechten: Sucht mir eine Frau, die Tote beschwören kann, dass ich zu ihr gehe und sie befrage. Seine Männer sprachen zu ihm: Siehe, in En-Dor ist eine Frau, die kann Tote beschwören. (Lev 19:31; Is 8:19; Is 8:20)8Und Saul machte sich unkenntlich und zog andere Kleider an und ging hin und zwei Männer mit ihm, und sie kamen bei Nacht zu der Frau. Und Saul sprach: Wahrsage mir doch durch einen Totengeist, und hole mir herauf, wen ich dir nenne. (1 Cro 10:13)9Die Frau sprach zu ihm: Siehe, du weißt doch, was Saul getan hat, dass er die Totenbeschwörer und Wahrsager ausgerottet hat im Lande; warum willst du mir denn eine Falle stellen, dass ich getötet werde?10Saul aber schwor ihr bei dem HERRN und sprach: So wahr der HERR lebt: Es soll dich in dieser Sache keine Schuld treffen.11Da sprach die Frau: Wen soll ich dir denn heraufholen? Er sprach: Hol mir Samuel herauf!12Als nun die Frau Samuel sah, schrie sie laut und sprach zu Saul: Warum hast du mich betrogen? Du bist Saul.13Und der König sprach zu ihr: Fürchte dich nicht! Was siehst du? Die Frau sprach zu Saul: Ich sehe einen Gott heraufsteigen aus der Erde.14Er sprach: Wie sieht er aus? Sie sprach: Es kommt ein alter Mann herauf und ist bekleidet mit einem Priesterrock. Da erkannte Saul, dass es Samuel war, und neigte sich mit seinem Antlitz zur Erde und fiel nieder. (1 Sam 2:19; 1 Sam 15:27)15Samuel aber sprach zu Saul: Warum hast du meine Ruhe gestört, dass du mich heraufsteigen lässt? Saul sprach: Ich bin in großer Bedrängnis, die Philister kämpfen gegen mich, und Gott ist von mir gewichen und antwortet mir nicht mehr, weder durch Propheten noch durch Träume; darum hab ich dich rufen lassen, dass du mir kundtust, was ich tun soll.16Samuel sprach: Warum willst du mich befragen, da doch der HERR von dir gewichen und dein Feind geworden ist?17Der HERR hat getan, wie er durch mich geredet hat, und hat das Königtum aus deiner Hand gerissen und einem andern gegeben, dem David. (1 Sam 15:28)18Weil du der Stimme des HERRN nicht gehorcht und seinen grimmigen Zorn nicht an Amalek vollstreckt hast, darum hat der HERR dir dies jetzt getan. (Ex 17:14; Ex 17:16; 1 Sam 15:18)19Dazu wird der HERR mit dir auch Israel in die Hand der Philister geben. Morgen wirst du mit deinen Söhnen bei mir sein. Auch wird der HERR das Heer Israels in die Hand der Philister geben. (1 Sam 31:6)20Da stürzte Saul zur Erde, so lang er war, und geriet in große Furcht über die Worte Samuels. Auch war keine Kraft mehr in ihm; denn er hatte nichts gegessen den ganzen Tag und die ganze Nacht.21Und die Frau trat zu Saul und sah, dass er sehr erschrocken war, und sprach zu ihm: Siehe, deine Magd hat deiner Stimme gehorcht, und ich habe mein Leben aufs Spiel gesetzt, als ich die Worte hörte, die du zu mir gesagt hast.22So gehorche nun auch du der Stimme deiner Magd! Ich will dir einen Bissen Brot vorsetzen, dass du isst und zu Kräften kommst und deine Straße gehen kannst.23Er aber weigerte sich und sprach: Ich will nicht essen. Da nötigten ihn seine Männer und die Frau, bis er auf ihre Stimme hörte. Und er stand auf von der Erde und setzte sich aufs Bett.24Die Frau aber hatte im Haus ein gemästetes Kalb; das schlachtete sie eilends und nahm Mehl und knetete es und backte ungesäuertes Brot (Ex 12:39)25und setzte es Saul und seinen Männern vor. Und als sie gegessen hatten, standen sie auf und gingen fort noch in der Nacht.