1David și‑a zis în inima lui: „Într‑o zi, voi fi spulberat de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor. Astfel, Saul va renunța să mă mai caute pe întreg teritoriul lui Israel și voi scăpa din mâna lui.“2David s‑a ridicat și a trecut, împreună cu cei șase sute de bărbați care erau cu el, la Achiș, fiul lui Maoc, regele Gatului.3David și oamenii lui au locuit cu Achiș în Gat, fiecare împreună cu familia lui, iar David împreună cu cele două soții ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel.4Când i s‑a spus lui Saul că David a fugit la Gat, acesta a încetat să‑l mai caute.5David i‑a zis lui Achiș: „Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta[1], să mi se dea un loc într‑una din cetățile țării și voi locui acolo. De ce să locuiască robul tău în cetatea regală, împreună cu tine?“6Astfel, în acea zi, Achiș i‑a dat Țiklagul. De aceea Țiklagul a rămas al regilor lui Iuda până în ziua aceasta.7Perioada de timp[2] în care David a locuit în țara filistenilor a fost de un an și patru luni.8David și oamenii lui se suiau și năvăleau împotriva gheșuriților, a ghirziților și a amalekiților. Încă din vremuri străvechi, aceștia locuiau teritoriul dinspre Șur până în țara Egiptului.9David pustia țara și nu lăsa în viață niciun bărbat și nicio femeie. Lua oile, vitele, măgarii, cămilele și hainele și se întorcea la Achiș.10Când Achiș întreba: „Unde ați năvălit astăzi?“, David răspundea: „În Neghevul[3] lui Iuda!“ sau „În Neghevul ierahmeeliților!“ sau „În Neghevul cheniților!“11David nu lăsa în viață niciun bărbat și nicio femeie, ca nu cumva vreunul să vină la Gat și să mărturisească împotriva lor, zicând: „Așa a făcut David!“ Acesta a fost obiceiul lui pe toată perioada cât a locuit în țara filistenilor.12Achiș se încredea în David și zicea: „Cu siguranță s‑a făcut urât în poporul său Israel, și‑mi va fi slujitor pentru totdeauna.“
1David aber dachte in seinem Herzen: Ich werde doch eines Tages Saul in die Hände fallen; es gibt nichts Besseres für mich, als dass ich entrinne ins Philisterland. Dann wird Saul davon ablassen, mich fernerhin zu suchen im ganzen Gebiet Israels, und ich werde seiner Hand entrinnen. (1 Sam 23:23)2Und David machte sich auf und zog hin mit den sechshundert Mann, die bei ihm waren, zu Achisch, dem Sohn Maochs, dem König von Gat. (1 Sam 21:11; 1 Re 2:39)3Und David blieb bei Achisch in Gat mit seinen Männern, ein jeder mit seinem Hause; David auch mit seinen beiden Frauen, Ahinoam, der Jesreeliterin, und Abigajil, Nabals Frau, der Karmeliterin. (1 Sam 25:40)4Und als Saul angesagt wurde, dass David nach Gat geflohen wäre, suchte er ihn nicht mehr.5Und David sprach zu Achisch: Habe ich Gnade vor deinen Augen gefunden, so mag man mir einen Wohnort geben in einer der Städte auf dem Lande, dass ich darin wohne; warum soll dein Knecht in der Königsstadt bei dir wohnen?6Da gab ihm Achisch an diesem Tage Ziklag. Daher gehört Ziklag den Königen von Juda bis auf diesen Tag. (Ios 15:31; 1 Sam 30:1; 1 Cro 12:1)7Die Zeit aber, die David im Philisterlande wohnte, war ein Jahr und vier Monate.8David zog hinauf mit seinen Männern und fiel ins Land der Geschuriter und Geseriter und Amalekiter ein; denn diese waren von alters her die Bewohner des Landes bis hin nach Schur und Ägyptenland.9Und sooft David in das Land einfiel, ließ er weder Mann noch Frau leben und nahm mit Schafe, Rinder, Esel, Kamele und Kleider und kehrte wieder zurück. Kam er dann zu Achisch (Ios 6:21; 1 Sam 15:3)10und Achisch sprach: Wo seid ihr heute eingefallen?, so sprach David: In das Südland Judas, oder: In das Südland der Jerachmeeliter, oder: In das Südland der Keniter.11David aber ließ weder Mann noch Frau lebend nach Gat kommen; denn er dachte: Sie könnten uns verraten: So hat David getan! Und das war seine Art, solange er im Philisterland wohnte.12Und Achisch glaubte David; denn er dachte: Er hat sich stinkend gemacht bei seinem Volk Israel; darum wird er für immer mein Knecht sein.