1David a plecat de acolo și a fugit în peștera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, frații săi și întreaga familie a tatălui său au coborât acolo la el.2Toți cei care erau strâmtorați, datori și nemulțumiți s‑au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați.3David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i‑a spus regelui Moabului: „Dă‑le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.“4David i‑a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s‑a aflat în fortăreață[1].5Însă profetul Gad i‑a zis lui David: „Să nu rămâi în fortăreață, ci du‑te în teritoriul lui Iuda!“ Astfel, David a plecat și a ajuns în pădurea Heret.
Represaliile lui Saul asupra cetății Nob
6Saul a auzit că David și oamenii care erau cu el au fost descoperiți. Saul, având în mână o suliță, ședea sub tamariscul de pe înălțimea din Ghiva și toți slujitorii săi stăteau lângă el.7Saul le‑a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el: – Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor ogoare și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute?8Totuși, voi toți ați uneltit împotriva mea și nimeni nu m‑a înștiințat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Ișai. Niciunuia dintre voi nu i‑a păsat de mine și nu m‑a înștiințat că fiul meu l‑a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să mă pândească așa cum o face astăzi.9Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a răspuns, zicând: – Eu l‑am văzut pe fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub.10Acesta a întrebat pe DOMNUL pentru David[2], i‑a dat provizii și i‑a dat și sabia filisteanului Goliat. (Ex 28:30; 1 Sam 21:9)11Atunci regele a trimis să fie chemați preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, și toată familia tatălui său, preoții care se aflau în Nob. Aceștia au venit cu toții la rege.12Saul a zis: – Ascultă, fiul lui Ahitub! El a răspuns: – Iată‑mă, stăpâne!13Saul i‑a zis: – De ce ați uneltit împotriva mea, tu și fiul lui Ișai, dându‑i pâine și o sabie și întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea și să mă pândească așa cum o face astăzi?14Ahimelek i‑a răspuns regelui, zicând: – Care dintre toți robii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale și cu mare vază în casa ta.15Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra robului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că robul tău n‑a știut nimic din toate acestea, nici lucru mic și nici lucru mare.16Dar regele a zis: – Trebuie să mori, Ahimelek, tu și toată familia tatălui tău.17Apoi le‑a zis gărzilor care stăteau lângă el: – Ucideți‑i pe preoții DOMNULUI căci și ei sunt de partea lui David. Au știut că este un fugar și nu mi‑au dat de știre. Însă slujitorii regelui n‑au vrut să‑și întindă mâna și să lovească preoții DOMNULUI.18Atunci regele i‑a zis lui Doeg: – Întoarce‑te și lovește‑i tu pe preoți! Atunci edomitul Doeg s‑a întors și a lovit el preoții. A omorât în acea zi optzeci și cinci de bărbați care purtau efodul de in.19A trecut prin ascuțișul sabiei chiar și cetatea preoțească Nob: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Pe toți i‑a trecut prin ascuțișul sabiei.20Un fiu de‑al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reușit să scape și a fugit după David.21Abiatar i‑a spus lui David că Saul a ucis preoții DOMNULUI.22Atunci David i‑a zis lui Abiatar: – Am știut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va spune lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău.23Rămâi cu mine și nu te teme, pentru că cel care caută să‑mi ia mie viața caută să ți‑o ia și ție. Cu mine vei fi în siguranță.
1David ging von da hinweg und rettete sich in die Höhle Adullam. Als das seine Brüder hörten und das ganze Haus seines Vaters, kamen sie dorthin zu ihm hinab. (2 Sam 23:12; Ps 57:1)2Und es sammelten sich bei ihm allerlei Männer, die in Not und Schulden und verbitterten Herzens waren, und er wurde ihr Oberster; und es waren bei ihm etwa vierhundert Mann. (Jud 11:3)3Und David ging von dort nach Mizpe ins Land der Moabiter und sprach zum König von Moab: Lass meinen Vater und meine Mutter bei euch bleiben, bis ich erfahre, was Gott mit mir tun wird. (Rut 1:1; 2 Sam 8:2)4Und er brachte sie vor den König von Moab, und sie blieben bei ihm, solange David auf der Bergfeste war.5Aber der Prophet Gad sprach zu David: Bleib nicht auf der Bergfeste, sondern geh hin ins Land Juda. Da ging David weg und kam nach Jaar-Heret. (1 Cro 21:9; 1 Cro 29:29; Ps 63:1)
Saul nimmt Rache an den Priestern von Nob
6Und es kam vor Saul, dass David und die Männer, die bei ihm waren, von sich reden machten. Und Saul saß zu Gibea unter dem Tamariskenbaum auf der Höhe, den Spieß in der Hand, und alle seine Knechte standen um ihn.7Da sprach Saul zu seinen Knechten, die um ihn standen: Hört, ihr Benjaminiter! Wird der Sohn Isais euch allen auch Äcker und Weinberge geben und euch alle zu Obersten über Tausend und über Hundert machen,8dass ihr euch alle verschworen habt gegen mich und niemand da ist, der es mir zu Ohren brächte, dass mein Sohn sich mit dem Sohn Isais verbunden hat? Ist niemand unter euch, der sich um mich grämte und der es mir zu Ohren brächte, dass mein Sohn meinen Knecht gegen mich aufgereizt hat, dass er mir nachstellt, wie es jetzt geschieht? (1 Sam 18:3)9Da antwortete Doëg, der Edomiter, der unter den Knechten Sauls stand, und sprach: Ich sah den Sohn Isais, wie er nach Nob kam zu Ahimelech, dem Sohn Ahitubs. (1 Sam 21:1; Ps 52:2)10Der befragte den HERRN für ihn. Er gab ihm Wegzehrung, und auch das Schwert des Philisters Goliat gab er ihm.11Da sandte der König hin und ließ rufen den Priester Ahimelech, den Sohn Ahitubs, und das ganze Haus seines Vaters, die Priester, die zu Nob waren. Und sie kamen alle zum König.12Und Saul sprach: Höre, du Sohn Ahitubs! Er sprach: Hier bin ich, mein Herr.13Und Saul sprach zu ihm: Warum habt ihr euch verschworen gegen mich, du und der Sohn Isais, dass du ihm Brot und ein Schwert gegeben und Gott für ihn befragt hast, damit er sich gegen mich empöre und mir nachstelle, wie es jetzt geschieht?14Ahimelech antwortete dem König und sprach: Wer ist unter allen deinen Knechten so treu wie David, dazu des Königs Schwiegersohn und der Oberste deiner Leibwache und geehrt in deinem Hause? (1 Sam 18:22; 1 Sam 18:27; 1 Sam 19:5)15Hab ich denn heute erst angefangen, Gott für ihn zu befragen? Das sei ferne von mir! Der König lege solches seinem Knecht nicht zur Last noch meines Vaters ganzem Hause; denn dein Knecht hat von alledem nichts gewusst, weder Kleines noch Großes.16Aber der König sprach: Ahimelech, du musst des Todes sterben, du und deines Vaters ganzes Haus!17Und der König sprach zu seiner Leibwache, die um ihn stand: Tretet heran und tötet die Priester des HERRN; denn ihre Hand ist auch mit David, und obwohl sie wussten, dass er auf der Flucht war, haben sie mir’s nicht zu Ohren gebracht! Aber die Knechte des Königs wollten ihre Hand nicht an die Priester des HERRN legen, sie zu erschlagen.18Da sprach der König zu Doëg: Tritt du heran und erschlage die Priester! Doëg, der Edomiter, trat heran und erschlug die Priester, dass an diesem Tage starben fünfundachtzig Männer, die den leinenen Priesterschurz trugen.19Auch Nob, die Stadt der Priester, schlug er mit der Schärfe des Schwerts, Mann und Frau, Kinder und Säuglinge, Rinder und Esel und Schafe, mit der Schärfe des Schwerts. (1 Sam 21:2)20Es entrann aber ein einziger Sohn Ahimelechs, des Sohnes Ahitubs, der hieß Abjatar, und floh zu David (1 Sam 23:6; 2 Sam 15:24; 1 Re 2:26; 1 Re 2:27; Mar 2:26)21und verkündete ihm, dass Saul die Priester des HERRN getötet habe.22David aber sprach zu Abjatar: Ich wusste es schon an dem Tage, als der Edomiter Doëg dort war, dass er’s Saul verraten werde. Ich bin schuldig am Leben aller aus deines Vaters Haus. (1 Sam 21:8)23Bleibe bei mir und fürchte dich nicht. Denn wer mir nach dem Leben trachtet, der trachtet auch dir nach dem Leben; du bist bei mir in Sicherheit.