Psalmi 119 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 ^[1] Ferice de cei fără pată pe cale, care umblă potrivit Legii DOMNULUI. 2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui și‑L caută din toată inima. 3 Ei nu săvârșesc nicio nedreptate; umblă pe căile Lui. 4 Tu ai poruncit orânduirile Tale, ca să fie păzite bine. 5 O, de‑ar ținti căile mele să păzească hotărârile Tale! 6 Atunci nu mă voi rușina, când mă voi uita la poruncile Tale. 7 Îți voi mulțumi în curăție de inimă, când voi învăța judecățile dreptății Tale. 8 Voi păzi hotărârile Tale: nu mă părăsi de tot! 9 Cum își va păstra tânărul curată cărarea? Veghind pe ea după Cuvântul Tău. 10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale! 11 Strâng^[2] Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. 12 Binecuvântat să fii Tu, DOAMNE! Învață‑mă hotărârile Tale! 13 Buzele mele vestesc toate judecățile rostite de gura Ta. 14 Mă bucur pe calea mărturiilor Tale de parcă aș avea toate bogățiile. 15 Cuget la orânduirile Tale și dau atenție căilor Tale. 16 Îmi găsesc plăcerea în hotărârile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău! 17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc Cuvântul Tău! 18 Deschide‑mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta! 19 Eu sunt un străin pe pământ: nu‑mi ascunde poruncile Tale! 20 Întotdeauna mi se topește sufletul de dor după judecățile Tale, tot timpul. 21 Tu‑i mustri pe cei îngâmfați, pe cei blestemați, pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale. 22 Îndepărtează de la mine insulta și disprețul, căci păzesc mărturiile Tale! 23 Prinții stau și vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la hotărârile Tale. 24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei. 25 Sufletul meu este lipit de țărână: înviorează‑mă potrivit Cuvântului Tău! 26 Mi‑am istorisit căile, și Tu mi‑ai răspuns: învață‑mă hotărârile Tale! 27 Fă‑mă să înțeleg calea orânduirilor Tale și voi cugeta la minunile Tale! 28 Sufletul îmi plânge de întristare: ridică‑mă, după Cuvântul Tău! 29 Ține‑mă departe de calea minciunii; binevoiește să mă înveți Legea Ta! 30 Aleg calea credincioșiei; accept judecățile tale. 31 Mă alipesc de mărturiile Tale: DOAMNE, nu mă lăsa să fiu dat de rușine! 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu îmi lărgești inima de bucurie. 33 Învață‑mă, DOAMNE, calea hotărârilor Tale, și o voi păzi până la sfârșit! 34 Fă‑mă să înțeleg și voi respecta Legea Ta, o voi păzi din toată inima mea! 35 Condu‑mă pe cărarea poruncilor Tale, căci în ea îmi găsesc plăcerea! 36 Apleacă‑mi inima spre mărturiile Tale și nu spre câștig nedrept! 37 Abate‑mi ochii de la vederea deșertăciunii. Înviorează‑mă pe căile Tale! 38 Împlinește‑Ți Cuvântul față de robul Tău, care este pentru cel ce se teme de Tine! 39 Depărtează de la mine disprețul care mă înspăimântă, căci judecățile Tale sunt bune! 40 Iată! Tânjesc după orânduirile Tale. În dreptatea Ta, înviorează‑mă! 41 Să vină la mine îndurarea Ta, DOAMNE, mântuirea Ta, potrivit promisiunii Tale! 42 Atunci îi voi răspunde celui ce mă batjocorește, căci mă încred în Cuvântul Tău. 43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci nădăjduiesc în judecățile Tale! 44 Voi păzi Legea Ta întotdeauna și pentru veci de veci! 45 Voi umbla în loc larg, căci caut hotărârile Tale. 46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor și nu mă voi rușina. 47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale, pe care le iubesc. 48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, și cuget la hotărârile Tale. 49 Amintește‑Ți de Cuvântul spus robului Tău, în care m‑ai făcut să sper! 50 Aceasta îmi este mângâierea în suferința mea, căci promisiunea Ta mă înviorează. 51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri, dar eu nu mă abat de la Legea Ta. 52 Îmi amintesc de judecățile Tale din vechime, DOAMNE, și sunt mângâiat. 53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta. 54 În casa pribegiei mele, hotărârile Tale mi‑au fost cântări. 55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, DOAMNE! Voi păzi Legea Ta! 56 Așa‑mi doresc să fie, căci păzesc orânduirile Tale. 57 DOAMNE, Tu ești moștenirea mea: am promis că voi păzi cuvintele Tale! 58 Caut fața Ta din toată inima. Arată‑Ți bunăvoința față de mine, potrivit promisiunii Tale. 59 Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept pașii spre mărturiile Tale. 60 Mă grăbesc și nu întârzii să păzesc poruncile Tale. 61 Funiile celor răi m‑au înconjurat, dar eu nu uit Legea Ta. 62 La miezul nopții mă trezesc ca să‑Ți mulțumesc datorită judecăților Tale cele drepte. 63 Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc orânduirile Tale. 64 DOAMNE, îndurarea Ta umple pământul: învață‑mă hotărârile Tale! 65 Tu faci bine robului Tău, DOAMNE, după Cuvântul Tău. 66 Învață‑mă să am un discernământ clar și pricepere, căci cred în poruncile Tale! 67 Înainte de a fi smerit, eu rătăceam, însă acum păzesc Cuvântul Tău. 68 Tu ești bun și faci bine: învață‑mă hotărârile Tale! 69 Niște îngâmfați m‑au tencuit cu minciuni, dar eu păzesc orânduirile Tale din toată inima. 70 Inima lor este fără simțire, precum grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta. 71 Este bine pentru mine că am fost smerit, pentru că astfel am putut învăța hotărârile Tale. 72 Mai bună pentru mine este Legea gurii Tale, decât mii de șecheli^[3] de aur și de argint. (2 Sam 14:26) 73 Mâinile Tale m‑au făcut și m‑au întocmit. De aceea, dă‑mi pricepere ca să pot învăța poruncile Tale! 74 Cei ce se tem de Tine mă privesc și se bucură, căci am nădăjduit în Cuvântul Tău. 75 DOAMNE, știu că judecățile Tale sunt drepte și că, din credincioșie, m‑ai smerit. 76 Fă ca îndurarea Ta să‑mi fie mângâiere, potrivit promisiunii Tale față de robul Tău. 77 Să vină peste mine mila Ta și voi trăi, căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta! 78 Să fie făcuți de râs cei îngâmfați, căci m‑au defăimat prin minciuni! Cât despre mine, eu voi cugeta la orânduirile Tale! 79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale! 80 Fie‑mi inima fără pată în hotărârile Tale, și atunci nu voi fi dat de rușine! 81 Sufletul îmi este mistuit de dor după mântuirea Ta; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 82 Mi se topesc ochii după promisiunea Ta, zicând: „Când mă vei mângâia?“ 83 Deși am ajuns ca un burduf de vin în fum, eu tot nu uit hotărârile Tale. 84 Câte zile să mai aștepte robul Tău până îmi vei judeca prigonitorii? 85 Cei îngâmfați mi‑au săpat gropi; ei nu lucrează după Legea Ta. 86 Toate poruncile Tale sunt credincioșie! Ei mă urmăresc cu minciuni. Ajută‑mă! 87 Aproape că m‑au prăpădit de pe pământ, dar eu nu părăsesc orânduirile Tale! 88 Înviorează‑mă după îndurarea Ta, și voi păzi mărturia gurii Tale! 89 Cuvântul Tău, DOAMNE, rămâne pe vecie în ceruri. 90 Credincioșia Ta dăinuie din generație în generație; Tu ai întemeiat pământul, și el așa rămâne. 91 Astăzi totul dăinuie prin judecățile Tale, căci toate lucrurile sunt slujitorii Tăi. 92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aș pieri în suferința mea. 93 Niciodată nu voi uita orânduirile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Sunt al Tău: izbăvește‑mă, căci caut orânduirile Tale! 95 Cei răi mă așteaptă ca să mă nimicească; eu însă iau aminte la mărturiile Tale. 96 Am văzut o limită în tot ce este perfect; porunca Ta însă este de necuprins. 97 Ce mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua cuget la ea! 98 Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei, căci ele sunt întotdeauna cu mine. 99 Sunt mai înțelept decât toți învățătorii mei, căci cuget la mărturiile Tale. 100 Sunt mai priceput decât bătrânii, căci păzesc orânduirile Tale. 101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău. 102 Nu mă îndepărtez de judecățile Tale, căci Tu m‑ai învățat. 103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Sunt priceput datorită orânduirilor Tale. De aceea urăsc toate cărările minciunii. 105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. 106 Am jurat, și voi împlini întocmai, că voi păzi judecățile Tale cele drepte. 107 Sunt atât de nenorocit: DOAMNE, înviorează‑mă după Cuvântul Tău! 108 DOAMNE, primește, Te rog, ofranda gurii mele și învață‑mă judecățile Tale! 109 Mi‑am pus neîncetat viața în pericol, dar nu uit Legea Ta! 110 Cei răi mi‑au întins curse, dar eu nu mă voi rătăci de la orânduirile Tale. 111 Am moștenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca să înfăptuiesc hotărârile Tale pentru totdeauna, până la sfârșit. 113 Îi urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta. 114 Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 115 Depărtați‑vă de mine, răufăcătorilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijină‑mă, potrivit Cuvântului Tău, și voi trăi. Nu mă lăsa să fiu dat de rușine în speranța mea! 117 Întărește‑mă ca să fiu izbăvit, și să privesc neîncetat la hotărârile Tale! 118 Tu‑i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la hotărârile Tale, căci înșelătoria lor este zadarnică. 119 Tu‑i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ, ca pe zgură. De aceea iubesc eu mărturiile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de groaza Ta și mă tem din cauza judecăților Tale. 121 Am făcut judecată și dreptate: nu mă da pe mâna asupritorilor mei! 122 Ia apărarea robului Tău, ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfați! 123 Mi se topesc ochii după izbăvirea Ta și după promisiunea dreptății Tale. 124 Poartă‑te cu robul Tău după îndurarea Ta și învață‑mă hotărârile Tale! 125 Eu sunt robul Tău: învață‑mă, și voi cunoaște mărturiile Tale! 126 DOAMNE, este vremea să lucrezi, căci au încălcat Legea Ta. 127 De aceea iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, mai mult decât aurul pur. 128 De aceea consider pe deplin drepte toate orânduirile Tale. Urăsc orice cărare a minciunii. 129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le păzește. 130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină, dă pricepere celor neștiutori^[4]. (Ps 19:7) 131 Îmi deschid gura și oftez, căci tânjesc după poruncile Tale. 132 Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine, după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău. 133 Întărește‑mi pașii prin Cuvântul Tău și nu mă lăsa în stăpânirea vreunei nelegiuiri. 134 Răscumpără‑mă de sub asuprirea omului și‑Ți voi păzi orânduirile! 135 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău și învață‑mă hotărârile Tale. 136 Ochii îmi varsă șiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta. 137 DOAMNE, Tu ești drept, iar judecățile Tale sunt drepte! 138 Tu poruncești, iar mărturiile Tale sunt drepte și pline de credincioșie! 139 Sunt mistuit de râvnă, pentru că vrăjmașii mei uită cuvintele Tale. 140 Cuvântul Tău este testat bine^[5], și robul Tău îl iubește. 141 Eu sunt mic și disprețuit, dar nu uit orânduirile Tale. 142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie, și Legea Ta rămâne adevărată. 143 Necazul și strâmtorarea m‑au ajuns, însă poruncile Tale sunt desfătarea mea. 144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie. Dă‑mi pricepere, ca să trăiesc! 145 Strig din toată inima: răspunde‑mi, DOAMNE! Voi împlini hotărârile Tale. 146 Te chem; izbăvește‑mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale. 147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig către Tine după ajutor; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 148 Ochii mei o iau înaintea străjilor nopții, ca să cuget la Cuvântul Tău. 149 Ascultă‑mi glasul, potrivit îndurării Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 150 Se apropie cei ce urmăresc desfrânarea; ei s‑au îndepărtat de Legea Ta. 151 DOAMNE, Tu ești aproape, iar toate poruncile Tale sunt adevărate. 152 Cu mult timp în urmă am aflat din mărturiile Tale, că Tu le‑ai statornicit pe vecie. 153 Ia aminte la necazul meu și salvează‑mă, căci nu am uitat Legea Ta! 154 Apără‑mi cauza și răscumpără‑mă! Înviorează‑mă potrivit promisiunii Tale! 155 Mântuirea este departe de cei răi, deoarece ei nu caută să împlinească hotărârile Tale. 156 DOAMNE, mare este mila Ta! Înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 157 Mulți sunt prigonitorii și vrăjmașii mei, dar eu nu mă abat de la mărturiile Tale! 158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioși, la cei ce nu păzesc Cuvântul Tău. 159 Ia aminte, căci iubesc orânduirile Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit îndurării Tale! 160 Temelia^[6] Cuvântului Tău este adevărul, și fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie! 161 Niște demnitari mă prigonesc fără motiv, dar inima mea se teme doar de cuvintele Tale! 162 Mă bucur de Cuvântul Tău precum cel care a găsit multă pradă. 163 Urăsc minciuna, n‑o pot suferi, dar iubesc Legea Ta! 164 Te laud de șapte ori pe zi, datorită judecăților Tale celor drepte. 165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace și nimic nu îi poate face să se împiedice. 166 DOAMNE, nădăjduiesc în izbăvirea Ta, împlinind poruncile Tale. 167 Sufletul meu păzește mărturiile Tale și le iubește mult. 168 Păzesc orânduirile și mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169 DOAMNE, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine. Dă‑mi pricepere, potrivit Cuvântului Tău! 170 Să ajungă cererea mea înaintea Ta. Scapă‑mă potrivit promisiunii Tale! 171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m‑ai învățat hotărârile Tale! 172 Să cânte limba mea despre Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte. 173 Mâna Ta să‑mi vină în ajutor, căci aleg orânduirile Tale. 174 DOAMNE, tânjesc după mântuirea Ta, și Legea Ta este desfătarea mea. 175 Să‑mi trăiască sufletul și să Te laude, iar judecățile Tale să mă sprijine. 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută‑l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile Tale!

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Lebenslanger Wandel in der Weisung des Herrn

1 (Alef) Selig, deren Weg ohne Tadel ist, die gehen nach der Weisung des HERRN. (Ps 1:1; Ps 26:3; Ps 32:8; Ps 37:5; Ps 139:3; Ps 142:4; Ps 143:10; Prov 4:11; Tob 4:19)

Ps 1:1Ps 26:3Ps 32:8Ps 37:5Ps 139:3Ps 142:4Ps 143:10Prov 4:11Tob 4:19

2 Selig, die seine Zeugnisse bewahren, ihn suchen mit ganzem Herzen, 3 die kein Unrecht tun und auf seinen Wegen gehn. 4 Du hast deine Befehle gegeben, damit man sie genau beachtet. 5 Wären doch meine Schritte fest darauf gerichtet, deine Gesetze zu beachten. 6 Dann werde ich nicht zuschanden, wenn ich auf all deine Gebote schaue. 7 Mit lauterem Herzen will ich dir danken, wenn ich deine gerechten Entscheide lerne. 8 Deinen Gesetzen will ich folgen. Verlass mich nicht! Niemals! 9 (Bet) Wie geht ein junger Mann seinen Pfad ohne Tadel? Wenn er dein Wort beachtet. 10 Ich suche dich mit ganzem Herzen. Lass mich nicht abirren von deinen Geboten! 11 Ich barg deinen Spruch in meinem Herzen, damit ich gegen dich nicht sündige. 12 Gepriesen seist du, HERR! Lehre mich deine Gesetze! 13 Mit meinen Lippen verkünde ich alle Entscheide deines Munds. 14 Am Weg deiner Zeugnisse habe ich Freude, wie an jeglichem Reichtum. 15 Ich will nachsinnen über deine Befehle und schauen auf deine Pfade. 16 Ich ergötze mich an deinen Gesetzen, dein Wort will ich nicht vergessen. 17 (Gimel) Handle an deinem Knecht, so werde ich leben. Ich will dein Wort beachten. 18 Öffne mir die Augen, dass ich schaue die Wunder deiner Weisung! 19 Ich bin nur Gast auf Erden. Verbirg mir nicht deine Gebote! (Ps 39:13) 20 Meine Seele verzehrt sich vor Verlangen nach deinen Entscheiden allezeit. 21 Du drohst den Stolzen. Verflucht sei, wer abirrt von deinen Geboten! (Deut 27:26; Ier 11:3) 22 Nimm von mir Schmach und Verachtung! Denn deine Zeugnisse bewahre ich. 23 Sitzen auch Fürsten zusammen und verhandeln gegen mich, dein Knecht sinnt nach über deine Gesetze. 24 Deine Zeugnisse sind mein Ergötzen, sie sind meine Berater. 25 (Dalet) Im Staub klebt meine Seele. Nach deinem Wort belebe mich! (Ps 44:26) 26 Meine Wege hab ich dir erzählt und du gabst mir Antwort. Lehre mich deine Gesetze! 27 Den Weg deiner Befehle lass mich begreifen, ich will nachsinnen über deine Wunder! 28 Meine Seele zerfließt vor Kummer. Richte mich auf nach deinem Wort! 29 Halte mich fern vom Weg der Lüge, begnade mich mit deiner Weisung! (Ps 119:104) 30 Ich wähle den Weg der Treue, deine Entscheide stelle ich mir vor Augen. (Ps 25:4) 31 An deinen Zeugnissen halte ich mich fest. Lass mich nicht zuschanden werden, HERR! 32 Ich will laufen den Weg deiner Gebote, denn mein Herz machst du weit. 33 (He) Weise mir, HERR, den Weg deiner Gesetze! Ich will ihn bewahren bis ans Ende. 34 Gib mir Einsicht, damit ich deine Weisung bewahre, ich will sie beachten mit ganzem Herzen! 35 Führe mich auf dem Pfad deiner Gebote, denn an ihm hab ich Gefallen! (Ps 25:4) 36 Neige mein Herz zu deinen Zeugnissen und nicht zur Habgier! 37 Wende meine Augen davon ab, nach Nichtigem zu schauen, auf deinen Wegen belebe mich! 38 Erfülle deinen Spruch an deinem Knecht, dass man dich fürchte! 39 Wende ab von mir die Schande, vor der ich erschrecke! Denn gut sind deine Entscheide. 40 Siehe, nach deinen Befehlen hab ich Verlangen. Durch deine Gerechtigkeit belebe mich! 41 (Waw) Es komme zu mir, HERR, deine Liebe, nach deinem Spruch die Rettung durch dich. 42 Ich will Antwort geben dem, der mich schmäht, denn auf dein Wort vertraue ich. 43 Entziehe niemals meinem Mund das Wort der Treue, denn auf deine Entscheide warte ich! 44 Ich will deine Weisung beständig beachten, auf immer und ewig. 45 Ich schreite hinaus ins Weite, denn deine Befehle suche ich. 46 Ich will von deinen Zeugnissen reden vor Königen und ich werde mich nicht vor ihnen schämen. (Mat 10:18) 47 Ich ergötze mich an deinen Geboten, die ich liebe. 48 Ich erhebe meine Hände zu deinen Geboten, die ich liebe, ich will nachsinnen über deine Gesetze. 49 (Sajin) Gedenke des Wortes an deinen Knecht, durch das du mir Hoffnung gabst! 50 Das ist mein Trost in meinem Elend: Dein Spruch hat mich belebt. 51 Frech verhöhnten mich die Stolzen, ich aber wich nicht ab von deiner Weisung. 52 Ich gedachte deiner Entscheide von Urzeit an, HERR, so fand ich Trost. 53 Zorn packte mich wegen der Frevler, die deine Weisung verlassen. 54 Zum Lobgesang wurden mir deine Gesetze im Haus, in dem ich fremd war. 55 In der Nacht gedachte ich, HERR, deines Namens; ich will beachten deine Weisung. (Ps 63:7; Ps 119:62) 56 Dies wurde mir zuteil, denn ich bewahrte deine Befehle. 57 (Chet) Mein Anteil ist es, HERR, das habe ich versprochen, deine Worte zu beachten. 58 Ich warb um deine Gunst mit ganzem Herzen: Begnade mich gemäß deinem Spruch! 59 Ich überdachte meine Wege, ich lenkte meine Schritte zu deinen Zeugnissen zurück. 60 Ich eilte und säumte nicht, deine Gebote zu beachten. 61 Die Stricke der Frevler umfingen mich, doch ich vergaß nicht deine Weisung. 62 In der Mitte der Nacht stehe ich auf, dir zu danken wegen der Entscheide deiner Gerechtigkeit. (Ps 119:55) 63 Verbunden bin ich allen, die dich fürchten, die deine Befehle beachten. 64 Von deiner Liebe, HERR, ist erfüllt die Erde. Lehre mich deine Gesetze! (Ps 33:5) 65 (Tet) Gutes hast du deinem Knecht erwiesen, o HERR, nach deinem Wort. 66 Gutes zu verstehen und zu erkennen, lehre mich, denn ich glaube deinen Geboten!^[1] 67 Ehe ich gedemütigt wurde, ging ich in die Irre, nun aber will ich deinen Spruch beachten. 68 Gut bist du und tust Gutes. Lehre mich deine Gesetze! 69 Stolze beschmutzten mich mit Lüge, ich aber bewahre mit ganzem Herzen deine Befehle. 70 Fühllos wie Fett ist ihr Herz, ich aber ergötze mich an deiner Weisung. (Ps 17:10) 71 Dass ich gedemütigt wurde, ist für mich gut, damit ich deine Gesetze lerne. (Ps 94:12) 72 Gut ist für mich die Weisung deines Munds, mehr als große Mengen von Gold und Silber. (Ps 19:11; Ps 119:103) 73 (Jod) Deine Hände haben mich gemacht und bereitet. Gib mir Einsicht, damit ich deine Gebote lerne! (Iov 10:8) 74 Die dich fürchten, werden mich sehen und sich freuen, denn ich warte auf dein Wort. 75 Ich habe erkannt, HERR, dass deine Entscheide gerecht sind und dass es Treue ist, wenn du mich beugst. 76 Tröste mich in deiner Liebe, nach dem Spruch für deinen Knecht! 77 Dein Erbarmen komme über mich, sodass ich lebe, denn deine Weisung ist mein Ergötzen. 78 Zuschanden werden sollen die Stolzen, die mich mit Lüge bedrücken. Ich aber, ich sinne nach über deine Befehle. 79 Zuwenden sollen sich zu mir, die dich fürchten, die deine Zeugnisse kennen. 80 Untadelig werde mein Herz durch deine Gesetze, so werde ich nicht zuschanden. 81 (Kaf) Meine Seele verzehrt sich nach der Rettung durch dich, ich warte auf dein Wort. (Ps 130:5) 82 Meine Augen verzehren sich nach deinem Spruch, sie sagen: Wann wirst du mich trösten? (Ps 123:2) 83 Ich bin wie ein Schlauch, der im Rauch hängt, doch deine Gesetze habe ich nicht vergessen. (Iov 30:30) 84 Wie viele Tage noch bleiben deinem Knecht? Wann vollziehst du das Gericht an meinen Verfolgern? 85 Stolze graben mir Gruben, sie, die nicht leben nach deiner Weisung. 86 Alle deine Gebote sind Treue. Mit Lüge verfolgen sie mich. Komm mir zu Hilfe! 87 Fast hätten sie mich von der Erde getilgt, doch ich verlasse nicht deine Befehle. 88 Gemäß deiner Liebe belebe mich, ich will beachten das Zeugnis deines Munds. 89 (Lamed) O HERR, in Ewigkeit steht aufrecht dein Wort am Himmel. (Is 40:8) 90 Von Geschlecht zu Geschlecht währt deine Treue; du hast die Erde gegründet, sie bleibt bestehen. 91 Nach deinen Entscheiden bestehen sie bis heute, denn das All steht dir zu Diensten. (Ps 148:6) 92 Wäre nicht deine Weisung mein Ergötzen, ich wäre zugrunde gegangen in meinem Elend. 93 Nie will ich deine Befehle vergessen; denn durch sie belebst du mich. 94 Dein bin ich, errette mich! Ich suche deine Befehle. 95 Frevler lauern mir auf, um mich zu vernichten, doch in deine Zeugnisse habe ich Einsicht. (Ps 11:2) 96 Ich sah, dass alles Vollkommene Grenzen hat, doch dein Gebot ist von unendlicher Weite. 97 (Mem) Wie sehr liebe ich deine Weisung, den ganzen Tag bestimmt sie mein Sinnen. (Ps 1:2) 98 Dein Gebot macht mich weiser als meine Feinde, denn es ist mein auf ewig. 99 Ich wurde klüger als alle meine Lehrer, denn deine Zeugnisse bestimmen mein Sinnen. 100 Mehr Einsicht habe ich gewonnen als die Alten, denn deine Befehle bewahrte ich. (Wis 4:8) 101 Von jedem bösen Pfad hielt ich meine Füße zurück, damit ich dein Wort beachte. (Prov 1:15; Prov 4:27) 102 Ich wich nicht ab von deinen Entscheiden, du selbst hast mich unterwiesen. 103 Wie süß ist dein Spruch meinem Gaumen, meinem Mund ist er süßer als Honig. (Ps 119:72) 104 Aus deinen Befehlen gewinne ich Einsicht, darum hasse ich alle Pfade der Lüge. (Ps 119:29) 105 (Nun) Dein Wort ist meinem Fuß eine Leuchte, ein Licht für meine Pfade. (Prov 6:23; Ioan 8:12; 2 Pe 1:19) 106 Ich tat einen Schwur und ich will ihn halten, zu beachten die Entscheide deiner Gerechtigkeit. 107 Ich bin ganz tief erniedrigt, HERR, nach deinem Wort belebe mich! 108 HERR, nimm gnädig an das Lobopfer meines Munds und lehre mich deine Entscheide! (Ps 19:15; Ps 50:14) 109 Mein Leben ist stets in Gefahr, doch deine Weisung habe ich nicht vergessen.^[2] 110 Frevler haben mir eine Falle gelegt, doch von deinen Befehlen bin ich nicht abgeirrt. (Ps 140:6) 111 Deine Zeugnisse sind auf ewig mein Erbland, denn sie sind das Entzücken meines Herzens. 112 Ich neigte mein Herz deinen Gesetzen zu, sie zu halten auf ewig, bis ans Ende. 113 (Samech) Zwiespältige Menschen hasse ich, doch deine Weisung liebe ich. (1 Re 18:21) 114 Du bist mein Schutz und mein Schild, ich warte auf dein Wort. 115 Weicht zurück von mir, ihr Bösen! Ich will die Gebote meines Gottes bewahren. (Ps 6:9; Ps 139:19) 116 Stütze mich nach deinem Spruch, dass ich lebe! Lass mich nicht zuschanden werden in meiner Hoffnung! 117 Halte mich fest, dann werde ich gerettet, immer will ich schauen auf deine Gesetze. 118 Du verachtest alle, die sich von deinen Gesetzen entfernen, denn ihr trügerisches Tun ist Lüge. 119 Alle Frevler im Land beseitigst du wie Schlacken, darum liebe ich deine Zeugnisse. (Is 1:25) 120 Der Schrecken vor dir lässt mein Fleisch erschauern und deine Entscheide fürchte ich. (Iov 4:14; Iov 23:15) 121 (Ajin) Ich tat Recht und Gerechtigkeit, gib mich nicht preis meinen Bedrückern! 122 Tritt ein für das Wohl deines Knechts, damit die Stolzen mich nicht unterdrücken! 123 Meine Augen verzehren sich nach der Rettung durch dich, nach dem Spruch deiner Gerechtigkeit. 124 Handle an deinem Knecht nach deiner Liebe und lehre mich deine Gesetze! 125 Dein Knecht bin ich. Gib mir Einsicht, damit ich deine Zeugnisse erkenne! 126 HERR, es ist Zeit zu handeln. Sie haben deine Weisung gebrochen. 127 Darum liebe ich deine Gebote mehr als Rotgold und Weißgold. (Ps 119:72) 128 Darum halte ich alle deine Befehle für richtig, alle Pfade der Lüge hasse ich. (Ps 119:104) 129 (Pe) Wunderwerke sind deine Zeugnisse, darum bewahrt sie meine Seele. 130 Das Aufschließen deiner Worte erleuchtet, den Unerfahrenen schenkt es Einsicht. 131 Meinen Mund tat ich auf und lechzte, nach deinen Geboten habe ich Verlangen. 132 Wende dich mir zu, sei mir gnädig, gemäß deinem Entscheid für jene, die deinen Namen lieben! (Ps 25:16; Ps 86:16; Ps 91:14) 133 Festige meine Schritte durch deinen Spruch! Lass kein Unrecht über mich herrschen! 134 Erlöse mich aus der Unterdrückung durch Menschen und ich will deine Befehle beachten. (Ps 125:3) 135 Lass dein Angesicht leuchten über deinem Knecht und lehre mich deine Gesetze! (Ps 4:7) 136 Wasserbäche strömten aus meinen Augen, weil man deine Weisung nicht beachtet. (Ezra 9:3) 137 (Zade) Gerecht bist du, HERR, und gerade sind deine Entscheide. 138 Du hast deine Zeugnisse gegeben in Gerechtigkeit und in großer Treue. 139 Der Eifer für dich verzehrt mich, denn meine Bedränger haben deine Worte vergessen. (Ps 69:10) 140 Dein Spruch ist rein und lauter und dein Knecht hat ihn lieb. (Ps 12:7) 141 Gering bin ich und verachtet, doch deine Befehle habe ich nicht vergessen. 142 Deine Gerechtigkeit ist auf ewig Gerechtigkeit und deine Weisung ist Treue. 143 Bedrängnis und Drangsal haben mich getroffen, doch deine Gebote sind mein Ergötzen. 144 Gerechtigkeit sind deine Zeugnisse auf ewig. Gib mir Einsicht, damit ich lebe! 145 (Qof) Ich rief zu dir mit ganzem Herzen: HERR, gib mir Antwort! Deine Gesetze will ich bewahren. 146 Ich rief zu dir: Errette mich! Und ich werde deine Zeugnisse beachten. 147 Schon vor dem Morgengrauen kam ich und flehte, auf deine Worte hab ich gewartet. 148 Den Nachtwachen kamen meine Augen zuvor, um nachzusinnen über deinen Spruch. (Ps 119:55) 149 Meine Stimme höre doch, in deiner Liebe, belebe mich, HERR, nach deinen Entscheiden! 150 Nahe gekommen sind heimtückische Verfolger, sie haben sich weit entfernt von deiner Weisung. 151 Doch du bist nahe, HERR, und alle deine Gebote sind Treue. 152 Den Uranfang habe ich erkannt aus deinen Zeugnissen, denn bis in Ewigkeit hast du sie gegründet. 153 (Resch) Sieh doch mein Elend und befreie mich, denn ich habe deine Weisung nicht vergessen! 154 Verschaff mir Recht und löse mich aus, nach deinem Spruch belebe mich! 155 Fern ist den Frevlern die Rettung, denn sie suchen nicht deine Gesetze. 156 HERR, groß ist dein Erbarmen, nach deinen Entscheiden belebe mich! 157 Groß ist die Zahl meiner Verfolger und Bedränger, doch ich bin nicht abgewichen von deinen Zeugnissen. 158 Ich sah die Treulosen und empfand Ekel, weil sie deinen Spruch nicht beachteten. (Ps 139:21) 159 Sieh doch, wie ich deine Befehle liebe. HERR, in deiner Liebe belebe mich! 160 Das Wesen deines Wortes ist Treue, jeder Entscheid deiner Gerechtigkeit hat Bestand auf ewig. (Ioan 17:17) 161 (Schin) Fürsten verfolgten mich grundlos, doch mein Herz erbebt nur vor deinem Wort. 162 Entzückt bin ich über deinen Spruch wie einer, der reiche Beute fand. 163 Ich hasse die Lüge, sie ist mir ein Gräuel, doch deine Weisung liebe ich. 164 Siebenmal am Tag singe ich dein Lob wegen der Entscheide deiner Gerechtigkeit. 165 Frieden in Fülle empfangen, die deine Weisung lieben, für sie gibt es keinen Anstoß zum Straucheln. 166 HERR, ich hoffe auf die Rettung durch dich und ich erfülle deine Gebote. (Gen 49:18) 167 Meine Seele beachtete deine Zeugnisse, ich liebe sie innig. 168 Ich beachtete deine Befehle und deine Zeugnisse, denn alle meine Wege liegen offen vor dir. (Prov 5:21) 169 (Taw) HERR, mein Schreien dringe vor dein Angesicht. Gib mir Einsicht nach deinem Wort! 170 Mein Flehen um Gnade komme vor dein Angesicht, nach deinem Spruch befreie mich! (Ps 79:11; Ps 88:3) 171 Meine Lippen sollen überströmen von Lobpreis, denn du lehrst mich deine Gesetze. 172 Deinen Spruch soll meine Zunge singen, denn alle deine Gebote sind Gerechtigkeit. 173 Deine Hand sei bereit, mir zu helfen; denn deine Befehle habe ich erwählt. 174 HERR, ich habe Verlangen nach der Rettung durch dich und deine Weisung ist mein Ergötzen. 175 Meine Seele lebe, sodass sie dich lobe. Deine Entscheide sollen mir helfen. 176 Ich bin umhergeirrt wie ein verlorenes Schaf. / Suche deinen Knecht! Denn nie habe ich deine Gebote vergessen. (Is 53:6; Ier 50:6; Lu 15:4)