Psalmi 109 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă. 3 Mă împresoară cu niște cuvinte de ură și se luptă cu mine fără motiv. 4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie, dar eu mă rog. 5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău, și dragostea mea – cu ură. 6 Pune un om rău împotriva lui și un acuzator^[1] să stea la dreapta lui! 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat. 8 Fie‑i zilele puține, iar slujba lui s‑o ia altul! 9 Să‑i rămână fiii orfani, și soția lui – văduvă! 10 Fiii lui să rătăcească cerșind și căutând printre ruine! 11 Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are, și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui! 12 Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui! 13 Fie ca descendența lui să fie stârpită, iar în generația următoare să le fie șters numele! 14 Să rămână în amintire înaintea DOMNULUI nelegiuirea părinților lui și să nu fie șters păcatul mamei lui! 15 Să rămână întotdeauna înaintea DOMNULUI, iar El să le șteargă amintirea de pe pământ! 16 Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare, ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită! 17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!^[2] Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!^[3] 18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i‑a intrat în pântec ca apa și în oasele lui ca uleiul. 19 De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă și brâul cu care se încinge mereu! 20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea DOMNULUI și a celor ce mă vorbesc de rău! 21 Dar Tu, Stăpâne DOAMNE, de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă! 22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu. 23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă. 24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post, iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime. 25 Am ajuns de disprețul lor; cei ce mă văd dau din cap. 26 DOAMNE, Dumnezeul meu, ajută‑mă! În îndurarea Ta, izbăvește‑mă! 27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască faptul că Tu, DOAMNE, ai făcut lucrul acesta! 28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli. 29 Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta. 30 Voi mulțumi mult DOMNULUI cu gura mea, Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii. 31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș, ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Bitte um Hilfe gegen erbarmungslose Feinde

1 Für den Chormeister. Ein Psalm Davids. Gott meines Lobes, schweig doch nicht! (Ps 35:22; Ps 83:2) 2 Denn ein Mund voll Frevel, ein Lügenmaul hat sich gegen mich aufgetan. Sie reden zu mir mit falscher Zunge, / (Ps 31:19) 3 umgeben mich mit Worten des Hasses und bekämpfen mich grundlos. 4 Sie klagen mich an für meine Liebe, ich aber bete.^[1] (Ps 35:12; Prov 17:13) 5 Sie vergelten mir Gutes mit Bösem, mit Hass meine Liebe: 6 Einen Frevler bestelle gegen ihn als Zeugen, ein Ankläger trete zu seiner Rechten. 7 Als Verurteilter gehe er aus dem Gericht hervor und sein Gebet erweise sich als Sünde. 8 Nur gering noch sei die Zahl seiner Tage, sein Amt erhalte ein anderer. (Fapte 1:20) 9 Zu Waisen sollen werden seine Kinder und seine Frau zur Witwe. (Ex 22:23; Ier 18:21) 10 Unstet sollen seine Kinder umherziehen und betteln, aus den Trümmern des Hauses vertrieben.^[2] (Iov 5:4) 11 All seinen Besitz reiße an sich ein Gläubiger, Fremde sollen plündern, was er erworben hat. (Iov 20:18) 12 Niemand sei da, der ihm Huld bewahrt, keiner, der sich seiner Waisen erbarmt. (Is 14:21) 13 Seine Nachkommen soll man vernichten, im nächsten Geschlecht schon erlösche ihr Name. (Ps 21:11) 14 Der Schuld seiner Väter werde beim HERRN gedacht, ungetilgt bleibe die Sünde seiner Mutter. (Ex 20:5) 15 Ihre Schuld stehe dem HERRN allzeit vor Augen, ihr Andenken lösche er aus auf Erden. (Ps 34:17; Ps 90:8) 16 Denn dieser Mensch dachte nie daran, Huld zu üben; / er verfolgte den Gebeugten und den Armen und wollte den Verzagten töten. 17 Er liebte den Fluch - der komme über ihn; er verschmähte den Segen - der bleibe ihm fern. 18 Er zog den Fluch an wie ein Gewand; / der dringe in seinen Leib wie Wasser und wie Öl in seine Knochen. (Num 5:24) 19 Er werde für ihn wie das Kleid, in das er sich hüllt, wie der Gürtel, mit dem er sich allzeit umgürtet. 20 So treiben es die, die mich anklagen mit Berufung auf den HERRN, die Böses gegen mein Leben reden. 21 Du aber, GOTT und Herr, / handle an mir, wie es deinem Namen entspricht! Ja, gut ist deine Huld, befreie mich! 22 Denn ich bin gebeugt und arm, mein Herz ist durchbohrt in meinem Innern. 23 Wie ein flüchtiger Schatten schwinde ich dahin, wie eine Heuschrecke schüttelt man mich ab. (Ps 39:6) 24 Mir wanken die Knie vom Fasten, mein Fleisch nimmt ab und wird mager. 25 Ja, ich wurde ihnen zum Spott, sie schütteln den Kopf, wenn sie mich sehen. (Ps 41:6) 26 Hilf mir, HERR, mein Gott, in deiner Huld errette mich! 27 Sie sollen erkennen, dass dies deine Hand vollbracht hat, dass du, HERR, es getan hast. (Ps 64:10) 28 Mögen sie fluchen - du wirst segnen. / Sie haben sich erhoben, aber sie werden zuschanden, doch dein Knecht wird sich freuen. (Is 65:13; Lu 6:27) 29 Meine Ankläger müssen sich mit Schmach bekleiden, wie in einen Mantel sich in Schande hüllen. (Ier 20:11) 30 Ich will dem HERRN danken mit lauter Stimme, inmitten der Menge will ich ihn loben. (Ps 22:23) 31 Denn er steht zur Rechten des Armen, um sein Leben vor bösen Richtern zu retten.