Proverbele 28 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Cel rău fuge, deși nu este urmărit, dar cei drepți sunt încrezători ca un leu. 2 Când în țară este fărădelege, sunt mulți conducători, dar printr‑un om priceput și cunoscător, stabilitatea este menținută. 3 Un om sărac care‑i asuprește pe cei sărmani este ca o ploaie torențială care aduce lipsă de hrană. 4 Cei ce părăsesc Legea îi laudă pe cei răi, dar cei ce păzesc Legea îi confruntă. 5 Oamenii răi nu înțeleg justiția, dar cei ce‑L caută pe DOMNUL o înțeleg pe deplin. 6 Mai bine un sărac care umblă în integritatea lui, decât un bogat ale cărui căi sunt necinstite. 7 Cel ce păzește Legea^[1] este un fiu priceput, dar cel ce se însoțește cu oamenii de nimic își face de rușine tatăl. (Prov 1:20; Prov 6:20; Prov 6:23; Prov 31:26)

Prov 1:20Prov 6:20Prov 6:23Prov 31:26

8 Cine își înmulțește averea prin dobândă peste măsură strânge pentru cel binevoitor față de săraci. 9 Dacă cineva își întoarce urechea ca să nu mai asculte Legea, chiar și rugăciunea lui este privită ca fiind o urâciune. 10 Cine‑i conduce pe cei drepți pe o cale rea, va cădea el însuși în propria‑i groapă, dar cei fără pată vor avea o moștenire bună. 11 Omul bogat se vede înțelept în ochii lui, dar un sărac chibzuit îi cunoaște valoarea. 12 Când triumfă cei drepți este o mare onoare, dar când se ridică cei răi oamenii se ascund. 13 Cine își acoperă fărădelegile nu va propăși, dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă. 14 Ferice de omul care se teme neîncetat, dar cel ce‑și împietrește inima va cădea în nenorocire. 15 Ca un leu care răcnește și ca un urs care atacă, așa este cel rău care stăpânește peste un popor sărac. 16 Conducătorul fără pricepere va fi un mare asupritor, dar cel ce urăște câștigul nedrept va avea multe zile. 17 Un om chinuit de sângele vărsat va fi fugar până la groapă. Nimeni să nu‑i ofere sprijin! 18 Cel al cărui umblet este fără pată va fi izbăvit, dar cel sucit în căile lui va cădea dintr-odată. 19 Cel ce‑și lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel ce umblă după deșertăciuni se va sătura de sărăcie. 20 Un om credincios va fi binecuvântat pe deplin, dar cel ce se grăbește să se îmbogățească nu va rămâne nepedepsit. 21 Nu este bine să fii părtinitor; omul păcătuiește chiar și pentru o bucată de pâine. 22 Un om cu ochiul rău^[2] se grăbește să se îmbogățească, dar nu știe că‑l așteaptă sărăcia. 23 Cel ce mustră un om găsește la urmă mai multă bunăvoință, decât cel care are o limbă lingușitoare. 24 Cine jefuiește pe tatăl său sau pe mama sa și zice: „Nu este păcat!“ este prieten cu cel ce distruge. 25 Un om lacom stârnește certuri, dar cel ce se încrede în DOMNUL va fi împlinit. 26 Cel ce se încrede în inima lui este un nesăbuit, dar cine umblă în înțelepciune va fi salvat. 27 Cel ce dă săracului nu va fi în nevoie, dar cel ce‑și ascunde ochii de el va primi multe blesteme. 28 Când se ridică cei răi, oamenii se ascund, dar când pier ei, cei drepți se înmulțesc.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Der Frevler flieht, auch wenn ihn keiner verfolgt, / der Gerechte fühlt sich sicher wie ein Löwe. 2 Durch seine Frevel bekommt ein Land viele Herrscher, / durch einen verständigen, einsichtsvollen Mann erhält die Ordnung Bestand. 3 Ein Vornehmer, der die Armen unterdrückt, / ist wie Regen, der alles wegschwemmt und kein Brot bringt. 4 Wer die Unterweisung preisgibt, rühmt den Frevler, / wer die Unterweisung bewahrt, bekämpft ihn. 5 Böse Menschen verstehen nicht, was recht ist, / die aber, die den HERRN suchen, verstehen alles. 6 Besser ein Armer, der schuldlos seinen Weg geht, / als ein Reicher, der krumme Wege geht. 7 Wer sich an die Unterweisung hält, ist ein verständiger Sohn, / wer mit Verschwendern umgeht, macht seinem Vater Schande. 8 Wer sein Vermögen durch Zins und Aufschlag vermehrt, / sammelt für den, der Erbarmen hat mit den Armen. (Ex 22:24) 9 Wendet einer sein Ohr ab, um die Unterweisung nicht zu hören, / dann ist sogar sein Gebet ein Gräuel. 10 Wer Rechtschaffene irreführt auf einen bösen Weg, / der fällt in seine eigene Grube; / die Schuldlosen aber erlangen Gutes. 11 Der Reiche hält sich selbst für klug, / doch ein verständiger Armer durchschaut ihn. 12 Haben Gerechte die Oberhand, gibt es glanzvolle Zeiten, / erheben sich die Frevler, verstecken sich die Menschen. (Prov 28:28; Prov 29:2) 13 Wer seine Sünden verheimlicht, hat kein Glück, / wer sie bekennt und meidet, findet Erbarmen. (Ps 32:2) 14 Selig der Mensch, der stets Ehrfurcht hat; / wer aber sein Herz verhärtet, fällt ins Unglück. 15 Ein grollender Löwe, ein gieriger Bär - / ein frevelhafter Herrscher über ein schwaches Volk. 16 Mancher Fürst ist klein an Verstand und groß als Unterdrücker; / wer Ausbeutung hasst, hat ein langes Leben. 17 Ein Mensch, auf dem Blutschuld lastet, / ist flüchtig bis zum Grab; man halte ihn nicht. (Gen 4:12) 18 Wer schuldlos seinen Weg geht, dem wird geholfen, / wer krumme Wege geht, kommt auf einmal zu Fall. 19 Wer sein Feld bestellt, wird satt von Brot, / wer nichtigen Dingen nachjagt, wird satt von Armut. (Prov 12:11) 20 Ein ehrlicher Mensch erntet vielfachen Segen, / wer aber hastet, um sich zu bereichern, bleibt nicht ungestraft. 21 Auf die Person sehen ist nicht gut, / für einen Bissen Brot wird mancher zum Verbrecher. 22 Nach Reichtum giert ein neidischer Mensch / und bedenkt nicht, dass Mangel über ihn kommen wird. 23 Wer einen andern zurechtweist, findet schließlich Dank, / mehr als der Schmeichler. 24 Wer Vater oder Mutter beraubt und meint, er tue kein Unrecht, / macht sich zum Genossen des Mörders. 25 Der Habgierige erregt Streit, / wer auf den HERRN vertraut, wird reichlich gelabt. 26 Wer auf seinen eigenen Verstand vertraut, ist ein Tor, / wer in Weisheit seinen Weg geht, wird gerettet. 27 Wer dem Armen gibt, hat keinen Mangel, / wer seine Augen verschließt, wird viel verflucht. 28 Erheben sich die Frevler, dann verbergen sich die Menschen, / gehen sie zugrunde, dann werden die Gerechten zahlreich. (Prov 28:12)