Proverbele 26 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș, tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit. 2 Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat. 3 Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar, și nuiaua pentru spatele nesăbuiților. 4 Nu‑i răspunde nesăbuitului după nebunia lui, ca nu cumva să fii tu însuți ca el! 5 Răspunde‑i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui, ca nu cumva să se vadă înțelept în ochii săi! 6 Cel care trimite un mesaj printr‑un nesăbuit își taie singur picioarele și bea violență. 7 Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase, așa este un proverb în gura unor nesăbuiți. 8 Cum leagă cineva piatra în praștie, așa este cinstirea unui nesăbuit. 9 Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat, așa este un proverb în gura nesăbuiților. 10 Ca un arcaș care rănește pe oricine,^[1] așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare. 11 Ca un câine care se întoarce la voma lui, așa își repetă și nesăbuitul nebunia. 12 Ai văzut vreun om care se vede înțelept în ochii săi? Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el. 13 Leneșul spune: „Este un leu pe drum! Un leu este pe străzi!“ 14 Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei, tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui. 15 Leneșul își bagă mâna adânc în farfurie dar este prea obosit s‑o mai ducă înapoi la gură. 16 Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu discernământ. 17 Ca un om care prinde un câine de urechi, așa este trecătorul care se amestecă într‑o ceartă care nu‑l privește. 18 Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, 19 așa este omul care înșală pe semenul său și spune: „Doar am glumit!“ 20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează. 21 Cărbunele face jar și lemnul foc, iar omul certăreț stârnește conflicte. 22 Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri; ele alunecă până în odăile pântecului. 23 Ca poleiala de argint^[2] peste un vas de lut așa sunt buzele prefăcute^[3] și o inimă rea. 24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui, dar înlăuntrul lui pregătește înșelătoria. 25 Când vorbește cu glas binevoitor, să nu‑l crezi, căci șapte urâciuni sunt în inima lui. 26 Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare. 27 Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește. 28 Limba mincinoasă urăște pe cei răniți de ea, și gura lingușitoare aduce ruina.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Wie Schnee im Sommer und Regen zur Erntezeit, / so unpassend ist Ehre für einen Toren. 2 Wie der Spatz wegflattert und die Schwalbe davonfliegt, / so ist ein unverdienter Fluch; er trifft nicht ein. 3 Dem Pferd die Peitsche, dem Esel den Zaum, / dem Rücken der Toren den Stock. (Prov 10:13) 4 Antworte dem Toren nicht, wie es seine Dummheit verdient, / damit nicht auch du ihm gleich wirst! 5 Antworte dem Toren, wie es seine Dummheit verdient, / damit er sich nicht einbildet, ein Weiser zu sein! 6 Die Füße haut sich ab, Schaden muss leiden, / wer Botschaft sendet durch einen Toren. 7 Schlaff wie die Schenkel des Lahmen / ist ein Weisheitsspruch im Mund der Toren. 8 Den Stein bindet in der Schleuder fest, / wer einem Toren Ehre erweist. 9 Ein Dornzweig geriet in die Hand eines Betrunkenen: / ein Weisheitsspruch in den Mund der Toren. 10 Ein Schütze, der alle verwundet - / wer einen Toren anstellt oder einen, der zufällig des Weges kommt. 11 Wie ein Hund, der zurückkehrt zu dem, was er erbrochen hat, / so ist ein Tor, der seine Dummheit wiederholt. (2 Pe 2:22) 12 Siehst du jemand, der sich selbst für weise hält - / mehr Hoffnung gibt es für den Toren als für ihn. 13 Der Faule sagt: Ein Löwe ist auf dem Weg, / ein Raubtier ist auf den Straßen. 14 Die Tür dreht sich in ihrer Angel / und der Faule in seinem Bett. 15 Greift der Faule mit der Hand in die Schüssel, / ist er zu träg, sie zum Mund zurückzubringen. 16 Der Faule hält sich selbst für weiser / als sieben, die angemessen antworten können. 17 Einen vorbeilaufenden Hund packt bei den Ohren, / wer sich in einen Streit mischt, der ihn nichts angeht. 18 Wie ein Verrückter, der Brandpfeile schleudert, / Pfeile und Tod, 19 so ist einer, der seinen Nächsten täuscht / und dazu sagt: Ich mach doch nur Spaß. 20 Ist kein Holz mehr da, erlischt das Feuer; / wo kein Verleumder ist, legt sich der Streit. 21 Wie Kohlen die Glut und Holz das Feuer, / so schürt ein zänkischer Mensch den Streit. 22 Die Worte des Verleumders sind wie Leckerbissen, / sie gleiten hinab in die Kammern des Leibes. (Prov 18:8) 23 Silberglasur auf Tongeschirr - / feurige Lippen und ein böses Herz. 24 Mit seinen Reden verstellt sich der Gehässige, / doch in seinem Herzen ist er voll Tücke. 25 Klingt seine Stimme auch freundlich, trau ihm nicht, / denn sieben Gräuel sind in seinem Herzen. 26 Hüllt sich sein Hass auch in Heuchelei, / seine Schlechtigkeit wird bloßgestellt in der Volksversammlung. 27 Wer eine Grube gräbt, fällt selbst hinein, / wer einen Stein hochwälzt, auf den rollt er zurück. (Ps 7:16; Sir 27:25) 28 Eine verlogene Zunge hasst, wen sie zermalmt, / ein heuchlerischer Mund verursacht den Sturz.