Proverbele 17 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște, decât o casă plină de cărnuri^[1], cu ceartă. 2 Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire ca unul din frați. 3 Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inimile este DOMNUL. 4 Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite, și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase. 5 Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. 6 Coroana bătrânilor sunt nepoții^[2], iar gloria copiilor sunt părinții lor. 7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil. 8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei; oriîncotro se întoarce, ea reușește. 9 Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea, dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni. 10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput, decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit. 11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. 12 Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei, decât un nesăbuit în nebunia lui. 13 Dacă un om întoarce rău pentru bine, nu se va îndepărta răul de casa lui. 14 Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape; renunță, înainte de a izbucni cearta! 15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea DOMNULUI. 16 Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit? Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte… 17 Prietenul iubește oricând, iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz. 18 Omul nechibzuit dă garanție și girează pentru semenul său. 19 Cine iubește cearta iubește fărădelegea; cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea. 20 Cel cu inima necinstită nu găsește binele, și cel cu limba înșelătoare cade în necaz. 21 Cine naște un nesăbuit va avea întristare, și tatăl unui nebun nu va avea bucurie. 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 23 Cel rău acceptă mita pe ascuns, ca să corupă căile judecății. 24 Înțelepciunea este înaintea omului priceput, dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului. 25 Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său și amărăciune celei ce l‑a născut. 26 Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept, nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor. 27 Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință, și cel cu duhul prețios^[3] este un om priceput. 28 Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace și priceput dacă‑și ține gura.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Besser ein trockenes Stück Brot und Ruhe dabei / als ein Haus voll Braten und dabei Streit. (Prov 15:16) 2 Ein kluger Knecht wird Herr über einen missratenen Sohn / und mit den Brüdern teilt er das Erbe. 3 Der Schmelztiegel ist für Silber da, der Ofen für Gold, / die Herzen aber prüft der HERR. 4 Der Übeltäter achtet auf böse Lippen, / der Lügner horcht hin auf eine verderbte Zunge. 5 Wer den Armen verspottet, schmäht dessen Schöpfer, / wer sich über ein Unglück freut, bleibt nicht ungestraft. (Prov 14:31) 6 Eine Krone der Alten sind Kindeskinder; / der Kinder Ruhm sind ihre Väter. 7 Dem Toren stehen hochtönende Worte nicht an, / noch viel weniger dem Edlen die Sprache der Lüge. 8 Bestechungsgeld ist ein Zauberstein in den Augen des Gebers; / wohin er sich wendet, hat er Erfolg. (Prov 18:16; Prov 19:6) 9 Wer Fehler zudeckt, sucht Freundschaft; / wer eine Sache weiterträgt, trennt Freunde. (Prov 10:12) 10 Tadel erschüttert einen Verständigen / mehr als hundert Schläge einen Toren. 11 Der Böse trachtet nach Aufruhr, / aber ein strenger Gerichtsbote wird gegen ihn ausgesandt. 12 Lieber einer Bärin begegnen, der man die Jungen geraubt hat, / als einem Toren in seinem Unverstand. 13 Vergilt einer Gutes mit Bösem, / weicht das Unheil nicht von seinem Haus. 14 Der Anfang eines Streits entfesselt eine Wasserflut, / drum halt ein, ehe der Zank ausbricht. 15 Wer Schuldige freispricht und wer Unschuldige verurteilt, / beide sind dem HERRN ein Gräuel. (Deut 25:1) 16 Wozu denn Geld in der Hand des Toren? / Etwa um Weisheit zu kaufen, da ihm doch der Verstand fehlt? 17 Der Freund erweist zu jeder Zeit Liebe, / der Bruder ist für die Not geboren. (Prov 18:24) 18 Ohne Verstand ist, wer Handschlag leistet, / wer Bürgschaft übernimmt für einen andern. (Prov 6:1) 19 Verbrechen liebt, wer Streit liebt; / wer seine Tür zu hoch macht, will den Einsturz. 20 Wer ein unaufrichtiges Herz hat, findet kein Glück, / wer sich beim Reden verstellt, stürzt ins Unheil. 21 Wer einen Toren zeugt, dem bringt es Gram; / der Vater eines Narren kann sich nicht freuen. (Prov 10:1) 22 Ein fröhliches Herz tut der Gesundheit gut, / ein bedrücktes Gemüt lässt die Glieder verdorren. (Prov 15:13; Prov 18:14) 23 Bestechung aus dem Gewandbausch nimmt der Frevler an, / um die Pfade des Rechts zu verkehren. (Ex 23:8; Prov 21:14) 24 Vor dem Blick des Verständigen steht Weisheit, / doch die Augen des Toren schweifen bis ans Ende der Erde. 25 Ein törichter Sohn bereitet seinem Vater Verdruss / und Kummer seiner Mutter, die ihn geboren hat. (Prov 10:1) 26 Schon eine Geldstrafe für den Unschuldigen ist nicht gut, / aber Edle schlagen zu lassen, ist gegen das Recht. 27 Wer sich zurückhält beim Reden hat tiefe Einsicht, / wer kühl überlegt, ist ein verständiger Mann. 28 Auch ein Tor kann als weise gelten, wenn er schweigt, / als einsichtig, wenn er seine Lippen verschließt.