Proverbele 15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Un răspuns blând potolește furia, dar o vorbă care rănește provoacă mânia. 2 Limba înțelepților folosește bine cunoștința, dar gura nesăbuiților varsă nebunie. 3 Ochii DOMNULUI sunt în orice loc, supraveghindu‑i atât pe cei răi, cât și pe cei buni. 4 O limbă vindecătoare este un pom al vieții, dar o limbă în care este perfidie zdrobește duhul. 5 Nebunul disprețuiește îndrumarea tatălui său, dar cine primește mustrarea este chibzuit. 6 În casa celui drept este mare bogăție, dar în venitul celui rău este tulburare. 7 Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință, nu tot așa face și inima nesăbuiților. 8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea DOMNULUI, dar rugăciunea celor drepți Îi este plăcută. 9 Calea celor răi este o urâciune înaintea DOMNULUI, dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea. 10 O disciplinare severă îl așteaptă pe^[1] cel ce părăsește cărarea, iar cine disprețuiește mustrarea va muri. 11 Locuința Morților și Locul Distrugerii^[2] sunt înaintea DOMNULUI; cu atât mai mult inimile fiilor omului! 12 Batjocoritorului nu‑i place să fie mustrat; el nu va merge la cei înțelepți. 13 O inimă veselă înseninează fața, dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit. 14 Inima celor pricepuți caută cunoștință, dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie. 15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț neîncetat. 16 Mai bine puțin, dar cu teamă de DOMNUL, decât o mare bogăție cu tulburare. 17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste, decât un bou îngrășat unde este ură. 18 Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cel încet la mânie potolește cearta. 19 Calea leneșului este ca un gard de spini, dar cărarea celor drepți este netezită. 20 Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său, dar un om nesăbuit își disprețuiește mama. 21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar omul priceput păstrează drumul drept. 22 Fără sfat, planurile dau greș, dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici. 23 Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit! 24 Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să‑l abată de la Locuința Morților, de jos. 25 DOMNUL distruge casa celor mândri, dar întărește hotarul văduvei. 26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea DOMNULUI, dar cuvintele plăcute sunt curate. 27 Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia, dar cel ce urăște mita va trăi. 28 Inima celui drept cântărește răspunsurile, dar gura celor răi varsă răutăți. 29 DOMNUL este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepți. 30 O privire voioasă^[3] înveselește inima, și o veste bună dă sănătate oaselor.^[4] 31 Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață se va odihni în mijlocul înțelepților. 32 Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune. 33 Teama de DOMNUL îl învață pe om înțelepciunea,^[5] iar smerenia merge înaintea gloriei.

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

1 Eine sanfte Antwort dämpft die Erregung, / eine kränkende Rede reizt zum Zorn. 2 Die Zunge der Weisen tut der Erkenntnis gut, / der Mund der Narren sprudelt Torheit hervor. 3 An jedem Ort sind die Augen des HERRN, / sie wachen über Gute und Böse. 4 Eine sanfte Zunge ist ein Lebensbaum, / eine falsche Zunge bricht das Herz. 5 Der Tor verschmäht die Unterweisung seines Vaters, / wer auf Zurechtweisung achtet, ist klug. 6 Im Haus des Gerechten gibt es reichen Vorrat, / was der Frevler erwirbt, wird zerschlagen. 7 Die Lippen der Weisen streuen Erkenntnis aus, / das Herz der Toren ist verkehrt. 8 Das Opfer der Frevler ist dem HERRN ein Gräuel, / am Gebet der Rechtschaffenen aber hat er Gefallen. (Prov 21:27) 9 Ein Gräuel ist dem HERRN der Weg des Frevlers, / wer aber der Gerechtigkeit nachjagt, den liebt er. 10 Schlimme Strafe trifft den, der den Pfad verlässt, / wer Zurechtweisung hasst, muss sterben. 11 Totenreich und Unterwelt liegen offen vor dem HERRN, / wie viel mehr die Herzen der Menschen. 12 Ein Zuchtloser liebt es nicht, dass man ihn rügt, / zu weisen Menschen begibt er sich nicht. 13 Ein fröhliches Herz macht das Gesicht heiter, / Kummer im Herzen bedrückt das Gemüt. 14 Das Herz des Verständigen sucht Erkenntnis, / der Mund der Toren ergeht sich in Torheit. 15 Der Bedrückte hat lauter böse Tage, / der Frohgemute hat ständig Feiertag. 16 Besser wenig in der Furcht des HERRN / als reiche Schätze und keine Ruhe. (Prov 16:8; Prov 17:1) 17 Besser ein Gericht Gemüse, wo Liebe herrscht, / als ein gemästeter Ochse und Hass dabei. 18 Ein hitziger Mensch erregt Zank, / ein langmütiger besänftigt den Streit. 19 Der Weg des Faulen ist wie ein Dornengestrüpp, / der Pfad der Redlichen aber ist gebahnt. (Prov 6:6) 20 Ein weiser Sohn macht dem Vater Freude, / nur ein törichter Mensch verachtet seine Mutter. (Prov 10:1) 21 Torheit macht dem Unverständigen Freude, / der einsichtige Mann geht den geraden Weg. 22 Wo es an Beratung fehlt, da scheitern die Pläne, / wo viele Ratgeber sind, gibt es Erfolg. 23 Jeden freut es, wenn er Antwort geben kann, / und wie gut ist doch ein Wort zur rechten Zeit. 24 Einen Lebenspfad zur Höhe gibt es für den Klugen, / damit er der Totenwelt drunten entgeht. 25 Das Haus der Stolzen reißt der HERR nieder, / den Grenzstein der Witwe aber macht er fest. (Deut 19:14; Prov 22:28; Prov 23:10) 26 Die Pläne des Bösen sind dem HERRN ein Gräuel, / aber freundliche Reden sind lauter. 27 Wer unrechten Gewinn macht, zerstört sein Haus, / wer Bestechung von sich weist, wird lange leben. 28 Der Gerechte überlegt sich im Herzen jede Antwort, / aber der Mund der Frevler sprudelt Schlechtes hervor. 29 Fern ist der HERR den Frevlern, / doch das Gebet der Gerechten hört er. 30 Strahlende Augen erfreuen das Herz, / frohe Kunde labt den Leib. 31 Ein Ohr, das auf heilsame Mahnungen hört, / hält sich unter den Weisen auf. 32 Wer Zucht abweist, verachtet sich selbst; / wer aber auf Mahnungen hört, erwirbt Verstand. 33 Die Furcht des HERRN erzieht zur Weisheit / und Demut geht der Ehre voran. (Prov 1:7)