Proverbele 1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Prolog: scopul și tema cărții

1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, 2 pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea, pentru a înțelege cuvintele cunoașterii, 3 pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea, dreptatea, judecata și nepărtinirea, 4 pentru a da prudență celui neștiutor^[1], iar tânărului – cunoștință și discernământ. 5 Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura, iar cel priceput să primească îndrumări, 6 pentru a înțelege un proverb sau o pildă, cuvintele înțelepților și ghicitorile lor. 7 Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii, dar nebunii^[2] disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.

Avertizare împotriva ispitirii

8 Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău și nu părăsi învățătura mamei tale. 9 Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău și un colier în jurul gâtului tău. 10 Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească nu accepta. 11 Dacă vor spune: „Vino cu noi! Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem fără motiv curse celui nevinovat! 12 Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților^[3] și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă! 13 Vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă. 14 Pune partea ta cu noi^[4] și vom avea un sac împreună!“ 15 Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei, abate‑ți piciorul de pe cărarea lor, 16 căci picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge. 17 În zadar se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor! 18 Aceștia își pândesc însăși sângele lor, își întind curse înseși sufletelor lor. 19 Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept; el va lua viața stăpânilor lui.

Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei

20 Înțelepciunea strigă pe stradă, își înalță glasul în piețe, 21 cheamă de la capătul locurilor aglomerate, își rostește cuvintele în fața porților cetății: 22 „Naivilor, până când veți iubi naivitatea? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nesăbuiții cunoașterea? 23 Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea, aș revărsa duhul meu peste voi și v‑aș dezvălui cuvintele mele. 24 Dar pentru că mă respingeți când vă chem, iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama, 25 pentru că ignorați toate sfaturile mele și nu acceptați mustrarea mea, 26 de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră, îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge, 27 când groaza voastră va veni ca o distrugere, și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie, când necazul și suferința vor veni peste voi. 28 Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta, dar nu mă vor găsi. 29 Pentru că au urât cunoștința și n‑au ales teama de DOMNUL, 30 pentru că n‑au acceptat sfatul meu și au disprețuit toate mustrările mele, 31 de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor și se vor sătura cu roada planurilor lor. 32 Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți; 33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță, va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

PROLOG DES BUCHES

1 Sprichwörter Salomos, des Sohnes Davids, des Königs von Israel: (Prov 10:1; Prov 25:1) 2 um Weisheit und Erziehung kennenzulernen, / um kundige Rede zu verstehen, 3 um Erziehung zur Einsicht zu erlangen: / Gerechtigkeit, Rechtssinn und Redlichkeit, (Prov 2:9) 4 um Unerfahrenen Klugheit zu verleihen, / der Jugend Kenntnis und Umsicht. 5 Der Weise höre und vermehre sein Wissen, / der Verständige lerne kluge Führung, 6 um Sprichwort und Gleichnis zu verstehen, / die Worte von Weisen und ihre Rätsel. 7 Die Furcht des HERRN ist Anfang der Erkenntnis, / nur Toren verachten Weisheit und Erziehung. (Ps 111:10; Prov 9:10; Prov 31:30; Sir 1:14)

Ps 111:10Prov 9:10Prov 31:30Sir 1:14

ERSTE SAMMLUNG

8 Höre, mein Sohn, auf die Mahnung des Vaters / und die Unterweisung deiner Mutter verwirf nicht! (Prov 4:1; Prov 6:20; Prov 31:1) 9 Sie sind ein schöner Kranz auf deinem Haupt / und eine Kette für deinen Hals. 10 Mein Sohn, wenn dich Sünder locken, / dann folg ihnen nicht, 11 wenn sie sagen: / Geh mit uns, / wir wollen auf Blut lauern, / dem Arglosen ohne Grund nachstellen; 12 wie die Unterwelt wollen wir sie lebendig verschlingen, / Menschen in ihrer Kraft, als wären sie dem Grab verfallen. (Ps 124:3) 13 Manch kostbares Stück werden wir finden, / mit Beute unsere Häuser füllen. 14 Wirf dein Los in unserm Kreis, / gemeinsam sei uns der Beutel! 15 Mein Sohn, geh nicht mit ihnen, / halte deinen Fuß fern von ihrem Pfad! (Ps 1:1) 16 Denn ihre Füße laufen dem Bösen nach, / sie eilen, Blut zu vergießen. (Is 59:7; Ro 3:15) 17 Umsonst wird das Netz ausgespannt / vor den Augen aller Vögel; 18 sie aber lauern auf ihr eigenes Blut, / sie stellen ihrem eigenen Leben nach. 19 So sind die Wege all derer, die unrechten Gewinn machen wollen: / Er nimmt seinen Besitzern das Leben. 20 Die Weisheit ruft laut auf der Straße, / auf den Plätzen erhebt sie ihre Stimme. (Prov 8:1; Sir 24:1) 21 Im größten Lärm ruft sie, / an den Stadttoren hält sie ihre Reden: 22 Wie lang noch, ihr Törichten, liebt ihr Betörung, / gefällt den Zuchtlosen ihr dreistes Gerede, / hassen die Toren Erkenntnis? 23 Wendet euch meiner Mahnung zu! / Dann will ich auf euch meinen Geist ausgießen / und meine Worte euch kundtun. 24 Als ich rief, habt ihr euch geweigert, / meine drohende Hand hat keiner beachtet; (Is 50:2) 25 jeden Rat, den ich gab, habt ihr ausgeschlagen, / meine Mahnung gefiel euch nicht. 26 Darum werde auch ich lachen, wenn euch Unglück trifft, / werde spotten, wenn Schrecken über euch kommt, (Ps 2:4) 27 wenn der Schrecken euch wie ein Unwetter naht / und wie ein Sturm euer Unglück hereinbricht, / wenn Not und Drangsal euch überfallen. (Ier 23:19) 28 Dann werden sie nach mir rufen, doch ich antworte nicht; / sie werden mich suchen, aber nicht finden. 29 Weil sie die Einsicht hassten / und nicht die Furcht des HERRN wählten, 30 meinen Rat nicht wollten, / meine ganze Mahnung missachteten, 31 sollen sie nun essen von der Frucht ihres Weges / und von ihren Plänen sich sättigen. 32 Denn die Abtrünnigkeit der Törichten ist ihr Tod, / die Sorglosigkeit der Toren ist ihr Verderben. 33 Wer aber auf mich hört, wohnt in Sicherheit, / ihn stört kein böser Schrecken. (Lev 25:18; Deut 12:10)