1Teritoriul seminției fiilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Țin. (Jud 1:11)2Hotarul lor de sud începea de la marginea Mării Sărate[1], de la golful din sud,3continua prin sudul Înălțimii Scorpionului[2], traversa pustia Țin și urca la sud de Kadeș-Barnea, după care traversa Hețronul și urca spre Adar, întorcându‑se pe la Karka.4Traversa apoi Ațmon, atingea Râul Egiptului[3] și ieșea la marginea mării. Acesta era hotarul lor de sud. (Ios 13:2)5Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului. Hotarul de nord începea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată,6urca spre Bet‑Hogla, traversa pe la nord de Bet‑Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,7urca spre Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălțimii Adumim, care era la sud de ued[4], trecea apoi pe la apele En‑Șemeșului și ieșea la En‑Roghel. (Ios 12:1)8Urca prin valea Ben‑Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca spre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim.9Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetățile muntelui Efron și continua până la Baala (Chiriat-Iearim).10Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet‑Șemeș, trecea prin Timna11și peste versantul nordic al Ekronului, continua către Șikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul și ajungea la mare.12Hotarul de apus era țărmul Mării cea Mare[5]. Acesta era hotarul fiilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.
Cetățile descendenților lui Iuda
13Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s‑a dat un teritoriu care era în mijlocul fiilor lui Iuda, potrivit celor spuse de DOMNUL lui Iosua, și anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac.14Caleb i‑a alungat de acolo pe cei trei urmași ai lui Anac: pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai, urmașii lui Anac.15De acolo s‑a suit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).16Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“17Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa.18Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o: – Ce dorești?19Ea i‑a răspuns: – Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev[6]. Dăruiește‑mi și izvoare de ape! Și astfel, Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. (Ios 10:40)20Iată care este moștenirea seminției fiilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:21cetățile care erau în Neghev, la marginea teritoriului seminției fiilor lui Iuda, înspre hotarul Edomului: Kabțeel, Eder, Iagur,22China, Dimona, Adada,23Kedeș, Hațor, Itnan,24Zif, Telem, Bealot,25Hațor-Hadata, Cheriot-Hețron (Hațor),26Amam, Șema, Molada,27Hațar-Gada, Heșmon, Bet‑Pelet,28Hațar-Șual, Beer-Șeba, Biziotia,29Baala, Iyim, Ețem,30Eltolad, Chesil, Horma,31Țiklag, Madmana, Sansana,32Lebaot, Șilhim, Ayin și Rimon – în total douăzeci și nouă de cetăți cu satele dimprejurul lor.33Cetățile care erau în zona deluroasă[7]: Eștaol, Țora, Așna, (Ios 9:1)34Zanoah, En‑Ganim, Tapuah, Enam,35Iarmut, Adulam, Soco, Azeka,36Șaarayim, Aditayim, Ghedera și Ghederotayim[8] – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.37Țenan, Hadașa, Migdal‑Gad,38Dilan, Mițpa, Iokteel,39Lachiș, Boțkat, Eglon,40Kabon, Lahmas, Chitliș,41Ghederot, Bet‑Dagon, Naama și Makkeda – șaisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.42Libna, Eter, Așan,43Iefta, Așna, Nețib,44Cheila, Aczib, Mareșa – nouă cetăți cu satele dimprejurul lor.45Ekron cu cetățile și satele dimprejurul lor,46de la Ekron înspre mare, toate așezările din apropierea Așdodului și satele dimprejurul lor,47Așdod cu cetățile și satele dimprejurul lor, Gaza cu cetățile și satele dimprejurul lor, până la Râul Egiptului și până la țărmul Mării cea Mare.48Cetățile care erau la munte[9]: Șamir, Iatir, Soco, (Ios 9:1)49Dana, Chiriat-Sana (Debir),50Anab, Eștemo[10], Anim, (Ios 21:14)51Goșen, Holon și Ghilo – unsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.52Arab, Duma, Eșan,53Ianim, Bet‑Tapuah, Afeka,54Humta, Chiriat-Arba (adică Hebronul) și Țior – nouă cetăți cu satele dimprejurul lor.55Maon, Carmel, Zif, Iuta,56Izreel, Iokdeam, Zanoah,57Kayin, Ghiva și Timna – zece cetăți cu satele dimprejurul lor.58Halhul, Bet‑Țur, Ghedor,59Maarat, Bet‑Anot și Eltekon – șase cetăți cu satele dimprejurul lor.60Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim) și Raba – două cetăți cu satele dimprejurul lor.61Cetățile care erau în pustie: Bet‑Araba, Midin, Sehaha,62Nibșan, Ir‑Hammelah[11] și En‑Ghedi – șase cetăți cu satele dimprejurul lor.63Fiii lui Iuda nu i‑au putut alunga pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și, prin urmare, iebusiții au locuit la Ierusalim împreună cu fiii lui Iuda, până în ziua aceasta.
1An den Stamm der Judäer fiel durch das Los, entsprechend seinen Sippen, der Anteil gegen die Grenze Edoms hin, südwärts der Wüste Zin zu gelegen, die im äußersten Süden ist.2Die Südgrenze Judas beginnt am Ende des Salzmeeres, an der Meereszunge, die sich nach Süden erstreckt,3verläuft dann südlich zur Skorpionensteige, zieht sich hinüber nach Zin, steigt südlich von Kadesch-Barnea hinauf, führt hinüber nach Hezron, steigt hinauf nach Addar und wendet sich nach Karka;4dann führt sie hinüber nach Azmon, geht hinaus zum Grenzbach Ägyptens und läuft am Meer aus. Das wird für euch die Südgrenze sein.5Die Ostgrenze bildet das Salzmeer bis zur Jordanmündung. Für die Nordseite beginnt die Grenze an der Meereszunge bei der Jordanmündung.6Die Grenze geht dann nach Bet-Hogla hinauf und läuft nördlich an Bet-Araba vorbei. Dann zieht sie sich hinauf zum Stein Bohans, des Sohnes Rubens.7Vom Tal Achor steigt sie empor nach Debir und wendet sich nordwärts nach Gelilot gegenüber der Steige von Adummim, die südlich des Bachtals liegt; dann führt sie hinüber zum Wasser von En-Schemesch und läuft hinaus zur Rogel-Quelle.[1]8Von da an steigt die Grenze hinauf in das Ben-Hinnom-Tal südlich des Bergrückens der Jebusiter - das ist Jerusalem - und weiter empor zum Gipfel des Berges, der gegenüber dem Hinnom-Tal westwärts am nördlichen Rand der Rafaïter-Ebene liegt.9Vom Gipfel des Berges biegt die Grenze ab zur Neftoach-Quelle und führt hinaus zu den Städten des Berges Efron. Dann biegt sie ab nach Baala, das ist Kirjat-Jearim.[2]10Von Baala wendet sich die Grenze nach Westen zum Berg Seïr, führt dann an der Nordflanke des Berges von Jearim, das ist Kesalon, vorbei, hinab nach Bet-Schemesch und hinüber nach Timna.11Dann verläuft sie hinaus zur Nordflanke von Ekron, biegt ab nach Schikkaron, geht hinüber zum Berg Baala und hinaus nach Jabneel. Die Grenze läuft aus am Meer.12Das große Meer und das Küstengebiet bilden die Westgrenze. Das ist das Gebiet der Judäer ringsum, entsprechend ihren Sippen.13Kaleb aber, dem Sohn Jefunnes, gab Josua einen Anteil mitten unter den Judäern, nach der Anweisung des HERRN an Josua, und zwar Kirjat-Arba - Arba war der Vater Anaks -, das ist Hebron. (Ios 14:13; Jud 1:10)14Kaleb vertrieb von dort die drei Anakiter Scheschai, Ahiman und Talmai, die Söhne Anaks.15Von dort zog er hinauf zu den Einwohnern von Debir. Debir hieß früher Kirjat-Sefer.16Und Kaleb sagte: Wer Kirjat-Sefer besiegt und einnimmt, dem gebe ich meine Tochter Achsa zur Frau.17Otniël, der Sohn des Kenas, eines Bruders Kalebs, nahm die Stadt ein und Kaleb gab ihm seine Tochter Achsa zur Frau. (Jud 3:9)18Als sie nun ankam, drängte sie ihn, von ihrem Vater ein Stück Land zu verlangen. Sie ließ sich vom Esel herabgleiten und Kaleb fragte sie: Was hast du?19Sie antwortete: Gib mir einen Segen! Wenn du mich schon ins Trockenland geschickt hast, dann gib mir auch Wasserstellen! Da gab er ihr die obere und die untere Wasserquelle.20Das ist der Erbbesitz des Stammes der Judäer, entsprechend ihren Sippen:21Die Städte im Bereich des Stammes der Judäer waren folgende:
an der Grenze zu Edom im Negeb: Kabzeel, Eder, Jagur,22Kina, Dimona, Adada,23Kadesch, Hazor, Jitna,24Sif, Telem, Bealot,25Hazor-Hadatta, Kerijot-Hezron, das ist Hazor,26Amam, Schema, Molada,27Hazar-Gadda, Heschmon, Bet-Pelet,28Hazar-Schual, Beerscheba und seine Tochterstädte,[3]29Baala, Ijim, Ezem,30Eltolad, Kesil, Horma,31Ziklag, Madmanna, Sansanna,32Lebaot, Schilhim und En-Rimmon: im Ganzen neunundzwanzig Städte mit ihren Gehöften;[4] (Ios 19:7)33in der Schefela: Eschtaol, Zora, Aschna,34Sanoach, En-Gannim, Tappuach, Enajim,35Jarmut, Adullam, Socho, Aseka,36Schaarajim, Aditajim, Gedera und Gederotajim: vierzehn Städte mit ihren Gehöften;37Zenan, Hadascha, Migdal-Gad,38Dilan, Mizpe, Jokteel,39Lachisch, Bozkat, Eglon,40Kabbon, Lachmas, Kitlisch,41Gederot, Bet-Dagon, Naama und Makkeda: sechzehn Städte mit ihren Gehöften;42Libna, Eter, Aschan,43Jiftach, Aschna, Nezib,44Keïla, Achsib und Marescha: neun Städte mit ihren Gehöften;45Ekron mit ihren Tochterstädten und Gehöften,46von Ekron bis zum Meer alles, was auf der Seite von Aschdod liegt, samt ihren Gehöften;47Aschdod mit ihren Tochterstädten und Gehöften, Gaza mit ihren Tochterstädten und Gehöften bis zum Grenzbach Ägyptens und zum großen Meer mit dem Küstengebiet;48auf dem Gebirge: Schamir, Jattir, Socho,49Danna, Kirjat-Sanna, das ist Debir,50Anab, Eschtemoa, Anim,51Goschen, Holon und Gilo: elf Städte mit ihren Gehöften;52Arab, Duma, Eschan,53Janum, Bet-Tappuach, Afeka,54Humta, Kirjat-Arba, das ist Hebron, und Zior: neun Städte und ihre Gehöfte;55Maon, Karmel, Sif, Jutta,56Jesreel, Jokdeam, Sanoach,57Kain, Gibea und Timna: zehn Städte mit ihren Gehöften;58Halhul, Bet-Zur, Gedor,59Maarat, Bet-Anot und Eltekon: sechs Städte mit ihren Gehöften; Tekoa, Efrata, das ist Betlehem, Pegor, Etam, Kulon, Tatam, Schoresch, Kerem, Gallim, Bet-Ter und Manocho: elf Städte mit ihren Gehöften:[5]60Kirjat-Baal, das ist Kirjat-Jearim, und Rabba: zwei Städte mit ihren Gehöften;61in der Steppe: Bet-Araba, Middin, Sechacha,62Nibschan, Ir-Melach und En-Gedi: sechs Städte mit ihren Gehöften.63Nur die Jebusiter, die in Jerusalem wohnten, konnten die Judäer nicht vertreiben und so wohnen die Jebusiter bis zum heutigen Tag mit den Judäern zusammen in Jerusalem.