Ieremia 5 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Degradarea totală a lui Iuda

1 „Cutreierați drumurile Ierusalimului, priviți cu luare-aminte și căutați în piețe! Dacă veți găsi un om care să înfăptuiască ce este drept și să caute adevărul, voi ierta Ierusalimul. 2 Ei chiar și atunci când jură: «Viu este DOMNUL!», fac jurăminte false.“ 3 DOAMNE, nu se uită ochii Tăi la credincioșie? Tu îi lovești, dar ei nu simt durere. Tu îi mistui, dar ei refuză să primească îndrumarea. Își fac obrazul^[1] mai tare ca piatra și refuză să se pocăiască. 4 Îmi ziceam: „Aceștia sunt doar cei neînsemnați; ei se poartă nesăbuit, căci ei nu cunosc căile DOMNULUI, poruncile Dumnezeului lor. 5 Așa că voi merge la cei mari și le voi vorbi. Cu siguranță ei cunosc căile DOMNULUI și poruncile Dumnezeului lor.“ Însă cu toții au sfărâmat jugul și au rupt legăturile. 6 Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca și un lup din pustie îi va distruge. Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor ca să‑i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele, căci fărădelegile lor s‑au înmulțit, iar necredincioșiile lor sunt numeroase. 7 „De ce să te iert? Fiii tăi M‑au părăsit și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu. Le‑am împlinit toate nevoile, dar ei încă mai comit adulter și se îmbulzesc în casa prostituatei. 8 Sunt niște armăsari bine hrăniți și aflați în călduri; fiecare nechează după soția semenului său. 9 Să nu‑i pedepsesc Eu oare pentru aceasta? zice DOMNUL. Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam? 10 Suiți în viile ei și nimiciți, dar o distrugere deplină să nu faceți! Îndepărtați‑i mlădițele, căci nu mai sunt ale DOMNULUI! 11 Casa lui Israel și Casa lui Iuda Mi‑au fost necredincioase“, zice DOMNUL. 12 S‑au lepădat de DOMNUL și au zis: „Nu se va întâmpla așa!^[2] Niciun rău nu va veni asupra noastră; nu vom vedea nici sabia, nici foametea! 13 Profeții sunt vânt și Cuvântul nu este în ei, așa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!“ 14 De aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: „Pentru că poporul a spus^[3] aceste cuvinte, iată, voi face cuvintele Mele în gura ta un foc, iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul. 15 Iată, aduc împotriva voastră un neam de departe, Casă a lui Israel, zice DOMNUL, un neam trainic, un neam străvechi, a cărui limbă nu o cunoașteți și a cărui vorbire nu o înțelegeți. 16 Tolba lui este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji. 17 Ei îți vor devora secerișul și pâinea, îți vor devora fiii și fiicele, îți vor devora turmele și cirezile, îți vor devora viile și smochinii și‑ți vor distruge prin sabie cetățile fortificate în care te încrezi. 18 Totuși, nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice DOMNUL. 19 Dacă vor întreba atunci: «De ce ne‑a făcut DOMNUL, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M‑ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa veți sluji unor străini într‑o țară care nu este a voastră!» 20 Spuneți lucrul acesta Casei lui Iacov și vestiți‑l în Iuda, zicând: 21 «Ascultă lucrul acesta, popor nebun și fără minte, care ai ochi, dar nu vezi, ai urechi, dar nu auzi: 22 Nu vă temeți de Mine? zice DOMNUL. Nu tremurați înaintea Mea? Eu am pus nisipul ca hotar al mării, hotar veșnic pe care nu trebuie să‑l treacă. Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot învinge și chiar dacă urlă, ele nu‑l pot trece.» 23 Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită. Ei și‑au întors spatele și au plecat. 24 Nu‑și zic în sinea lor: «Să ne temem de DOMNUL, Dumnezeul nostru, Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie^[4] la timpul potrivit și ne menține săptămânile rânduite pentru seceriș!» 25 Nelegiuirile voastre le îndepărtează pe acestea, și păcatele voastre rețin bunătățile de la voi. 26 Căci în poporul Meu se află oameni răi. Ei pândesc ca păsărarii din ascunziș; întind o cursă^[5] și prind oameni. 27 Așa cum este o colivie plină de păsări, tot așa sunt și casele lor pline de înșelătorie. De aceea au ajuns ei puternici și s‑au îmbogățit, 28 s‑au îngrășat și lucesc de grăsime. Faptele lor rele nu au limită; ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige, nici nu apără dreptul celor nevoiași. 29 Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri? zice DOMNUL. Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam? 30 Un lucru de necrezut și dezgustător se întâmplă în țară: 31 profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin puterea lor, iar poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la sfârșit?

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Verbrechen des Volkes

1 Zieht durch Jerusalems Straßen, / schaut genau hin und forscht nach, sucht auf seinen Plätzen, ob ihr einen findet, / ob einer da ist, der Recht übt und auf Treue bedacht ist: / Dann will ich der Stadt vergeben - Spruch des HERRN! 2 Doch selbst wenn sie sagen: / So wahr der HERR lebt, / schwören sie dennoch einen Meineid. (Ier 4:2) 3 HERR, sind deine Augen nicht auf Treue gerichtet? / Du hast sie geschlagen, / aber es tut ihnen nicht weh; du hast sie vernichtet, / aber sie haben sich geweigert, Züchtigung anzunehmen. Sie haben ihre Stirn härter gemacht als Stein, / sie haben sich geweigert umzukehren. 4 Ich aber dachte: Nur die geringen Leute, / nur sie handeln töricht, weil sie den Weg des HERRN nicht kennen, / das Recht ihres Gottes. 5 Ich will doch lieber zu den Großen gehen / und zu ihnen reden; denn sie kennen den Weg des HERRN, / das Recht ihres Gottes. Doch sie haben gemeinsam das Joch zerbrochen, / die Stricke zerrissen. (Ier 2:20) 6 Darum schlägt sie der Löwe des Waldes, / der Steppenwolf überwältigt sie. Vor ihren Städten lauert der Panther, / alle, die herauskommen, werden zerfleischt. Denn zahlreich sind ihre Verbrechen, / schwer wiegt ihre Abtrünnigkeit. 7 Weshalb sollte ich dir vergeben? / Deine Söhne haben mich verlassen / und bei Nichtgöttern geschworen. Ich machte sie satt, doch sie trieben Ehebruch / und waren zu Gast im Dirnenhaus. 8 Hengste sind sie geworden, feist und geil, / jeder wiehert nach der Frau seines Nächsten. (Ez 22:11) 9 Sollte ich diese nicht heimsuchen - Spruch des HERRN - / und an einem solchen Volk keine Vergeltung üben? (Ier 5:29; Ier 9:8) 10 Steigt auf ihre Rebenhänge und verwüstet sie! / Doch völlig vernichten sollt ihr sie nicht. Reißt ihre Reben weg; / denn sie gehören nicht dem HERRN. (Ier 4:27; Ier 5:18) 11 Sie sind mir ja gänzlich untreu geworden, / das Haus Israel und das Haus Juda - Spruch des HERRN. 12 Sie haben den HERRN verleugnet und gesagt: / Es ist nicht so! Kein Unheil kommt über uns, / weder Schwert noch Hunger werden wir sehen. 13 Doch die Propheten werden zu Wind / und das Wort ist nicht mehr bei ihnen. / So wird es ihnen ergehen. 14 Darum - so spricht der HERR, / der Gott der Heerscharen: Weil ihr dieses Wort sagt: / Siehe, darum mache ich meine Worte / in deinem Mund zu Feuersglut und dieses Volk da zum Brennholz, / das von ihr verzehrt wird. 15 Siehe, ich bringe über euch ein Volk aus der Ferne, / Haus Israel - Spruch des HERRN. Ein unüberwindliches Volk ist es, / ein uraltes Volk, ein Volk, dessen Sprache du nicht kennst / und dessen Rede du nicht verstehst. (Ier 6:22) 16 Sein Köcher ist wie ein offenes Grab, / sie alle sind Helden. 17 Es frisst deine Ernte und dein Brot, / es frisst deine Söhne und Töchter, es frisst deine Schafe und Rinder, / es frisst deinen Weinstock und Feigenbaum, es zerschlägt mit dem Schwert / deine befestigten Städte, auf die du vertraust. 18 Doch auch in jenen Tagen - Spruch des HERRN - will ich euch nicht völlig vernichten. 19 Wenn man dann fragt: Weshalb hat der HERR, unser Gott, uns das alles angetan?, so sag zu ihnen: Wie ihr mich verlassen und fremden Göttern in eurem Land gedient habt, so müsst ihr Fremden dienen in einem Land, das euch nicht gehört. (Ier 16:10) 20 Verkündet dies im Haus Jakob / und lasst es hören in Juda: 21 Hört doch dies, du törichtes Volk ohne Verstand: / Augen haben sie und sehen nicht; / Ohren haben sie und hören nicht! (Is 6:9) 22 Fürchtet ihr mich denn nicht - Spruch des HERRN -, / zittert ihr nicht vor meinem Angesicht? Der ich doch dem Meer die Düne als Grenze gesetzt habe, / ein ewiges Gesetz, das es nicht übertreten kann. Mögen seine Wellen toben, sie richten nichts aus; / mögen seine Wogen tosen, / sie können es nicht übertreten. 23 Dieses Volk aber hat ein störrisches, trotziges Herz. / Sie wichen vom Weg ab und gingen davon. 24 Sie sagten nicht in ihrem Herzen: / Lasst uns den HERRN fürchten, unseren Gott, der Regen spendet, Frühregen / und Spätregen zur rechten Zeit, / der uns die feste Ordnung der Erntewochen bewahrt. 25 Eure Frevel haben diese Ordnung gestört, / eure Sünden haben das Gute von euch ferngehalten. 26 Ja, Frevler gibt es in meinem Volk; / sie lauern, gebückt wie Vogelsteller, Fallen stellen sie auf, / Menschen wollen sie fangen. 27 Wie ein Korb mit Vögeln gefüllt ist, / so sind ihre Häuser voll Betrug; dadurch sind sie mächtig und reich geworden, / 28 fett, feist. Auch sündigen sie durch ruchloses Tun. / Das Recht pflegen sie nicht, dem Recht der Waisen verhalfen sie nicht zum Erfolg / und die Sache der Armen entscheiden sie nicht. (Deut 32:15) 29 Sollte ich sie nicht heimsuchen - Spruch des HERRN - / und an einem solchen Volk keine Vergeltung üben? (Ier 5:9) 30 Wüstes, Grässliches geschieht im Land: / 31 Die Propheten weissagen Lüge und die Priester richten ihre Lehre nach ihnen aus; / mein Volk aber liebt es so. Doch was werdet ihr tun, / wenn es damit zu Ende geht?