Ieremia 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Necredincioasa Israel

1 El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui, iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat, se va mai întoarce acesta la ea? N‑ar fi chiar și țara aceea pângărită? Și tu, care te‑ai prostituat cu mulți amanți, să te mai întorci la Mine? zice DOMNUL. 2 Ridică‑ți ochii spre înălțimile pleșuve și privește: este vreun loc unde nu te‑ai prostituat? Stăteai pe drumuri pentru ei, precum arabul în pustie. Ai pângărit țara prin necurățiile tale și cu răutatea ta. 3 Chiar dacă ploile au fost oprite și ploaia târzie^[1] a lipsit, totuși ți‑ai păstrat înfățișarea de prostituată și ai refuzat să te rușinezi. 4 Acum, nu‑i așa, strigi la Mine: «Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele! 5 Își va ține El mânia pe vecie? O va păstra El pentru totdeauna?» Iată, așa ai vorbit, dar tot sporești în a săvârși răul.“ 6 În zilele regelui Iosia, DOMNUL mi‑a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S‑a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s‑a prostituat acolo. 7 Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s‑a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8 Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am izgonit‑o și i‑am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a temut, ci s‑a dus ea însăși să se prostitueze la fel. 9 Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându‑se cu piatra și cu lemnul. 10 Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice DOMNUL.“

Chemare la pocăință

11 DOMNUL mi‑a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată în comparație cu necredincioasa Iuda. 12 Du‑te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune: «Întoarce‑te, necredincioasă Israel, zice DOMNUL. Nu Mă voi mai uita încruntat la voi, căci Eu sunt îndurător, zice DOMNUL, și nu țin mânie pe vecie. 13 Numai recunoaște‑ți nelegiuirea, recunoaște că te‑ai răzvrătit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul tău, că ți‑ai irosit timpul cu dumnezeii străini, sub orice copac verde, și nu ai ascultat de glasul Meu, zice DOMNUL. 14 Întoarceți‑vă, fii răzvrătiți, zice DOMNUL, căci Eu vă sunt Stăpân.^[2] Eu vă voi lua, pe unul dintr‑o cetate, pe doi dintr‑o familie, și vă voi conduce în Sion. 15 Vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori cu pricepere și înțelepciune. 16 În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară, zice DOMNUL, nu veți mai vorbi de Chivotul Legământului DOMNULUI. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu‑și va mai aminti de el, nimănui nu‑i va lipsi și nici nu vor face un altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul DOMNULUI. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele DOMNULUI și nu‑și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele. 18 În zilele acelea, Casa lui Iuda va merge împreună cu Casa lui Israel și vor veni împreună din țara de nord, în țara pe care am dat‑o drept moștenire părinților voștri. 19 Îmi spuneam: ‘O, cum te voi pune^[3] în numărul fiilor Mei și‑ți voi da drept moștenire o țară plăcută, cea mai frumoasă moștenire dintre neamuri!’ Mă gândeam că Mă vei numi Tată și nu te vei mai abate de la a Mă urma. 20 Însă, așa cum o femeie este necredincioasă soțului ei, tot așa Mi‑ai fost și tu necredincioasă, Casă a lui Israel, zice DOMNUL.»“ 21 Un vuiet se aude pe înălțimile pleșuve: sunt plânsetele rugăciunilor fiilor lui Israel, din cauză că și‑au pervertit căile și L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor. 22 „Întoarceți‑vă, copii răzvrătiți, și vă voi vindeca necredincioșiile!“ „Iată‑ne, venim la Tine, căci Tu ești DOMNUL, Dumnezeul nostru! 23 Într-adevăr, altarele de pe dealuri și idolii de pe munții cei mulți sunt o minciună! Într-adevăr, numai în DOMNUL, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel! 24 Din tinerețea noastră, Lucrul Rușinos^[4] a devorat rodul muncii părinților noștri – turmele și cirezile lor, fiii și fiicele lor. 25 Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne acoperim cu umilirea noastră. Căci am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul nostru, atât noi, cât și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua aceasta, și nu am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“

Einheitsübersetzung 2016

de la Katholisches Bibelwerk

Umkehr als Angebot und Gebot / Auftrag

1 Es heißt: Wenn ein Mann seine Frau entlässt und wenn sie von ihm weggeht und die Frau eines andern wird - wendet er sich dann ihr wieder zu? Würde das Land nicht völlig entweiht? Du aber hast mit vielen Freunden gebuhlt und da solltest du zu mir zurückkehren dürfen? - Spruch des HERRN. (Deut 24:1) 2 Erhebe deine Augen zu den Höhen und sieh! Wo hast du dich nicht schänden lassen? An den Wegen hast du auf sie gewartet wie ein Araber in der Wüste. Mit deiner Unzucht und Verkommenheit hast du das Land entweiht. (Os 4:13) 3 Da blieb der Regen aus und auch der Frühjahrsregen kam nicht. Doch du hattest das Stirnmal einer Dirne und wolltest dich nicht schämen. 4 Hast du mir nicht eben noch zugerufen: Mein Vater! Der Freund meiner Jugend bist du. 5 Wird er ewig zürnen oder immerfort nachtragen? Ja, so sagtest du und tatest Böses, so viel du konntest. 6 Der HERR sprach zu mir zur Zeit des Königs Joschija: Hast du gesehen, was Israel, die Abtrünnige, getan hat? Sie begab sich auf jeden hohen Berg und unter jeden üppigen Baum und trieb dort Unzucht. (Ez 23:1) 7 Ich dachte: Nachdem sie dies alles getan hat, wird sie zu mir zurückkehren; aber sie kehrte nicht zurück. Das sah ihre Schwester Juda, die Treulose. 8 Auch sah sie, dass ich Israel, die Abtrünnige, wegen ihres Ehebruchs entließ und ihr die Scheidungsurkunde gab. Aber das schreckte ihre Schwester Juda, die Treulose, nicht ab; sie ging hin und trieb ebenfalls Unzucht. (Deut 24:1) 9 Durch ihre lärmende Unzucht hat sie das Land entweiht und mit Stein und Holz Ehebruch getrieben. 10 Bei alldem ist auch ihre Schwester Juda, die Treulose, nicht mit ganzem Herzen zu mir zurückgekehrt, sondern nur zum Schein - Spruch des HERRN. 11 Auch sagte der HERR zu mir: Israel, die Abtrünnige, trifft weniger Schuld als Juda, die Treulose. 12 Geh hin, ruf diese Worte gegen Norden und sprich: Kehr um, Israel, du Abtrünnige - Spruch des HERRN! Ich schaue dich nicht mehr finster an; denn ich bin gütig - Spruch des HERRN -, ich trage nicht ewig nach. 13 Doch erkenne deine Schuld: Dem HERRN, deinem Gott, hast du die Treue gebrochen und du bist deine Wege zu den fremden Göttern gelaufen unter jeden üppigen Baum, auf meine Stimme aber hast du nicht gehört - Spruch des HERRN. 14 Kehrt um, ihr abtrünnigen Söhne - Spruch des HERRN; denn ich bin euer Gebieter. Ich hole euch, einen aus jeder Stadt und zwei aus jeder Sippe, und bringe euch nach Zion. 15 Ich gebe euch Hirten nach meinem Herzen; mit Einsicht und Klugheit werden sie euch weiden. 16 Und wenn ihr euch im Land vermehrt und fruchtbar seid in jenen Tagen - Spruch des HERRN -, wird man nicht mehr rufen: die Bundeslade des HERRN! Sie wird niemand in den Sinn kommen; man denkt nicht mehr an sie, vermisst sie nicht und sie wird nicht wiederhergestellt. 17 In jener Zeit wird man Jerusalem Thron des HERRN nennen; dort, beim Namen des HERRN in Jerusalem, werden sich alle Völker versammeln und sie werden nicht mehr der Verstocktheit ihres bösen Herzens folgen. 18 In jenen Tagen wird das Haus Juda zum Haus Israel gehen und sie werden vereint aus dem Nordland in das Land kommen, das ich euren Vätern zum Erbe gegeben habe. 19 Ich hatte gedacht: / Ja, ich will dich unter die Söhne aufnehmen und dir ein liebliches Land geben, / das herrlichste Erbteil unter den Völkern. Ich dachte, du würdest mir zurufen: Mein Vater! / und dich nicht abwenden von mir. 20 Fürwahr, wie eine Frau gegenüber ihrem Freund treulos wird, / so seid auch ihr mir treulos geworden, / Haus Israel - Spruch des HERRN. 21 Eine Stimme wird gehört auf den Höhen: / das Weinen und Flehen der Söhne Israels, weil sie ihren Weg verkehrt, / den HERRN, ihren Gott, vergessen haben. 22 Kehrt um, ihr abtrünnigen Kinder, / ich will eure Abtrünnigkeit heilen! Da sind wir, wir kommen zu dir; / denn du bist der HERR, unser Gott! 23 Fürwahr, Trug kommt von den Höhen, / der Lärm auf den Bergen. Fürwahr, beim HERRN, unserm Gott, / ist Israels Rettung. 24 Doch das schändliche Treiben fraß seit unsrer Jugend alles, / was unsere Väter erwarben, / ihre Schafe und Rinder, ihre Söhne und Töchter. 25 Wir betten uns in unsere Schmach / und unsere Schande bedeckt uns. Denn wir haben gesündigt gegen den HERRN, unsern Gott, / wir selbst und unsere Väter, von unserer Jugend an bis auf den heutigen Tag. / Wir haben nicht gehört auf die Stimme des HERRN, unseres Gottes.