Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia
1Când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, DOMNUL i S‑a arătat și i‑a zis: – Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic[1]. Umblă înaintea Mea și fii fără pată,2iar Eu voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult.3Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:4– Cât despre Mine, iată care este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri.5Nu te vei mai numi Avram[2], ci numele tău va fi Avraam[3], pentru că te‑am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri.6Te voi face nespus de roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieși din tine.7Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța[4] ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. (Gen 12:7)8Îți voi da, ție și seminței tale[5] după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (Gen 12:7)9Apoi Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce te privește pe tine, să păzești legământul Meu, tu și sămânța ta după tine de‑a lungul generațiilor ei.10Acesta este legământul Meu pe care trebuie să‑l păziți, între Mine și tine și sămânța ta după tine: fiecare persoană de parte bărbătească dintre voi să fie circumcisă.11Să vă circumcideți în carnea prepuțului vostru. Acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi.12De‑a lungul generațiilor voastre, fiecare băiat va fi circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în casa ta, fie că l‑ai cumpărat cu argint de la vreun străin, care nu este din sămânța ta.13Trebuie să fie circumcis atât cel născut în casa ta, cât și cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veșnic.14Orice persoană de parte bărbătească necircumcisă, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuțului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.15Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara[6].16Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.17Atunci Avraam și‑a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“18Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu: – Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!19Dar Dumnezeu i‑a zis: – Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac[7]. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța[8] lui după el. (Gen 12:7)20În ceea ce‑l privește pe Ismael, te‑am auzit: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face roditor și îl voi înmulți nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinți, iar Eu îl voi face un neam mare.21Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți‑l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.22Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el.23Avraam i‑a luat pe fiul său Ismael, pe toți cei născuți în casa lui și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe toți bărbații din casa lui, și le‑a circumcis carnea prepuțului chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu.24Avraam avea nouăzeci și nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său.25Iar fiul său, Ismael, avea treisprezece ani când a fost circumcis în carnea prepuțului său.26Avraam și Ismael, fiul său, au fost circumciși chiar în ziua aceea.27Au fost circumciși împreună cu el și toți bărbații din casa lui, atât cei născuți în casă, cât și cei cumpărați cu argint de la străini.
1Als Abram neunundneunzig Jahre alt war, erschien der HERR dem Abram und sprach zu ihm: Ich bin El-Schaddai. Geh vor mir und sei untadelig![1] (Gen 6:9; Ex 6:3)2Ich will meinen Bund stiften zwischen mir und dir und ich werde dich über alle Maßen mehren. (Gen 15:18)3Abram fiel nieder auf sein Angesicht. Und Gott redete mit ihm und sprach:4Ich bin es. Siehe, das ist mein Bund mit dir: Du wirst Stammvater einer Menge von Völkern.5Man wird dich nicht mehr Abram nennen. Abraham, Vater der Menge, wird dein Name sein; denn zum Stammvater einer Menge von Völkern habe ich dich bestimmt. (Gen 32:29; Ne 9:7; Ro 4:17)6Ich mache dich über alle Maßen fruchtbar und lasse dich zu Völkern werden; Könige werden von dir abstammen.7Ich richte meinen Bund auf zwischen mir und dir und mit deinen Nachkommen nach dir, Generation um Generation, einen ewigen Bund: Für dich und deine Nachkommen nach dir werde ich Gott sein.8Dir und deinen Nachkommen nach dir gebe ich das Land, in dem du als Fremder weilst, das ganze Land Kanaan zum ewigen Besitz und ich werde für sie Gott sein. (Gen 13:15; Gen 15:18; Gen 26:3; Gen 28:4; Gen 35:12; Ex 6:4)9Und Gott sprach zu Abraham: Du aber sollst meinen Bund bewahren, du und deine Nachkommen nach dir, Generation um Generation.10Dies ist mein Bund zwischen mir und euch und deinen Nachkommen nach dir, den ihr bewahren sollt: Alles, was männlich ist, muss bei euch beschnitten werden.11Am Fleisch eurer Vorhaut müsst ihr euch beschneiden lassen. Das soll geschehen zum Zeichen des Bundes zwischen mir und euch.12Alle männlichen Kinder bei euch müssen, sobald sie acht Tage alt sind, beschnitten werden in jeder eurer Generationen, seien sie im Haus geboren oder um Geld erworben von irgendeinem Fremden, der nicht von dir abstammt. (Gen 21:4; Lev 12:3; Lu 1:59; Lu 2:21)13Beschnitten werden muss der in deinem Haus Geborene und der um Geld Erworbene. So soll mein Bund, dessen Zeichen ihr an eurem Fleisch tragt, ein ewiger Bund sein.14Ein Unbeschnittener, eine männliche Person, die am Fleisch ihrer Vorhaut nicht beschnitten ist, soll aus ihrem Stammesverband ausgemerzt werden. Er hat meinen Bund gebrochen.15Weiter sprach Gott zu Abraham: Du sollst deine Frau nicht mehr Sarai nennen: Sara, Herrin, soll ihr Name sein.16Ich will sie segnen und dir auch von ihr einen Sohn geben. Ich segne sie: Völker gehen von ihr aus; Könige von Völkern werden ihr entstammen.17Da fiel Abraham auf sein Angesicht nieder und lachte. Er sprach in seinem Herzen: Können einem Hundertjährigen noch Kinder geboren werden und kann Sara als Neunzigjährige noch gebären?[2] (Gen 18:12; Gen 21:6; Lu 1:18; Ro 4:19)18Dann sagte Abraham zu Gott: Wenn nur Ismael vor dir am Leben bleibt!19Gott entgegnete: Nein, deine Frau Sara wird dir einen Sohn gebären und du sollst ihm den Namen Isaak geben. Ich werde meinen Bund mit ihm aufrichten als einen ewigen Bund für seine Nachkommen nach ihm. (Gen 18:10; Gen 21:1)20Auch was Ismael angeht, erhöre ich dich: Siehe, ich segne ihn, ich mache ihn fruchtbar und mehre ihn über alle Maßen. Zwölf Fürsten wird er zeugen und ich mache ihn zu einem großen Volk.21Meinen Bund aber richte ich mit Isaak auf, den dir Sara im nächsten Jahr um diese Zeit gebären wird.22Als er aufgehört hatte, mit ihm zu reden, fuhr Gott zur Höhe empor. (Gen 35:13)23Abraham nahm nun seinen Sohn Ismael sowie alle in seinem Haus Geborenen und alle um Geld Erworbenen, alle männlichen Personen vom Haus Abraham, und beschnitt das Fleisch ihrer Vorhaut noch am selben Tag, wie Gott ihm gesagt hatte.24Abraham war neunundneunzig Jahre alt, als er am Fleisch seiner Vorhaut beschnitten wurde,25und sein Sohn Ismael war dreizehn Jahre alt, als er am Fleisch seiner Vorhaut beschnitten wurde.26Am selben Tag wurden Abraham und sein Sohn Ismael beschnitten.27Auch alle Männer seines Hauses, die im Haus Geborenen und die um Geld von Fremden Erworbenen wurden mit ihm beschnitten.