1După ce regele s‑a stabilit în palatul lui și după ce DOMNUL i‑a dat odihnă izbăvindu‑l de toți dușmanii din jurul lui, (1 Cro 17:1)2i‑a zis profetului Natan: – Iată, eu locuiesc într‑un palat din cedru, iar Chivotul lui Dumnezeu locuiește în mijlocul unei pânze de cort.3Natan i‑a răspuns regelui: – Du‑te și fă tot ceea ce ai pe inimă, căci DOMNUL este cu tine!4În noaptea aceea însă, Cuvântul DOMNULUI a venit la Natan, zicând:5„Du‑te și spune‑i robului Meu David: «Așa vorbește DOMNUL: oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit?6Căci Eu n‑am locuit într‑o Casă din ziua în care i‑am ridicat pe fiii lui Israel din Egipt și până în ziua aceasta, ci am fost într‑un cort drept locuință.7Pretutindeni pe unde am mers împreună cu toți fiii lui Israel, am spus Eu oare vreun cuvânt vreuneia dintre semințiile lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu Israel, și le‑am zis Eu: ‘De ce nu‑Mi zidiți o Casă din cedru?’»8Prin urmare, să‑i spui robului Meu David, astfel: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Eu te‑am luat de la pășune, dinapoia turmei, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel.9Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi. Acum îți voi face un nume mare, precum numele celor mari de pe pământ.10Voi pregăti un loc pentru poporul Meu Israel și îl voi sădi acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca fiii nedreptății să‑l mai poată asupri, așa cum făcuseră mai înainte,11încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu Israel. Și îți voi da odihnă din partea tuturor dușmanilor tăi. Acum DOMNUL te înștiințează că DOMNUL Însuși îți va face o Casă.12Când ți se vor împlini zilele și vei adormi alături de părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din trupul tău, și‑i voi întări domnia.13El va zidi Numelui Meu o Casă, și Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui.14Eu îi voi fi Tată, iar el Îmi va fi fiu. Când va păcătui, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor și cu loviturile fiilor omului,15dar îndurarea[1] Mea nu se va depărta de la el, așa cum am îndepărtat‑o de la Saul, pe care l‑am înlăturat dinaintea ta.16Ci Casa ta și regatul tău vor rămâne pe vecie înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.»“17Natan l‑a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
Rugăciunea de mulțumire a lui David
18Regele David a intrat, s‑a așezat înaintea DOMNULUI și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne DOAMNE, și cine este Casa mea, de m‑ai adus până aici? (1 Cro 17:15)19Și, ca și cum ar fi prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne DOAMNE, ai mai vorbit și despre viitorul îndepărtat al Casei robului Tău. Să fie aceasta o învățătură pentru om[2], Stăpâne DOAMNE! (1 Cro 17:17)20Ce‑ar putea să‑Ți mai răspundă David? Tu, Stăpâne DOAMNE, îl cunoști pe robul Tău.21Datorită cuvântului Tău și a inimii Tale[3], ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe, descoperindu‑le apoi robului Tău.22Cât de măreț ești Tu, Stăpâne DOAMNE! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt Dumnezeu în afară de Tine.23Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care Dumnezeu S‑a dus să‑l răscumpere pentru Sine ca popor, ca să‑Și facă un nume, înfăptuind pentru voi lucrări mărețe și de temut și alungând dinaintea poporului Tău, pe care l‑ai răscumpărat din Egipt pentru Tine, neamuri și pe dumnezeii lor?24Tu l‑ai stabilit pentru Tine pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, DOAMNE, ai devenit Dumnezeul lor.25Și acum, DOAMNE, Dumnezeule, fă să rămână pe vecie promisiunea pe care ai făcut‑o cu privire la robul Tău și la Casa lui și fă precum ai zis.26Astfel, Numele Tău va fi preamărit pe vecie, spunându‑se: «DOMNUL Oștirilor este Dumnezeu peste Israel». Iar Casa robului Tău David va fi întărită înaintea Ta!27Tu, DOAMNE al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să‑Ți facă această rugăciune.28Așadar, Stăpâne DOAMNE, Tu, Cel Care ești Dumnezeu și ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i‑ai promis robului Tău acest lucru bun.29Binevoiește deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne DOAMNE, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.“
1Als nun der König in seinem Haus wohnte und der HERR ihm Ruhe vor allen seinen Feinden ringsum verschafft hatte, (Deut 12:10; 2 Sam 5:11; 1 Cro 17:1)2sagte er zu dem Propheten Natan: Ich wohne in einem Haus aus Zedernholz, die Lade Gottes aber wohnt in einem Zelt. (Ps 132:2)3Natan antwortete dem König: Geh nur und tu alles, was du im Herzen hast; denn der HERR ist mit dir. (1 Sam 16:18; 2 Sam 12:1)4Aber in jener Nacht erging das Wort des HERRN an Natan:5Geh zu meinem Knecht David und sag zu ihm: So spricht der HERR: Du willst mir ein Haus bauen, damit ich darin wohne? (1 Sam 16:11; 1 Re 5:17; 1 Re 8:27; Ps 78:70; Is 66:1)6Seit dem Tag, als ich die Israeliten aus Ägypten heraufgeführt habe, habe ich bis heute nie in einem Haus gewohnt, sondern bin in einer Zeltwohnung umhergezogen.7Habe ich in der Zeit, als ich bei den Israeliten von Ort zu Ort zog, jemals zu einem der Stämme Israels, die ich als Hirten über mein Volk Israel eingesetzt hatte, ein Wort gesagt und sie gefragt: Warum habt ihr mir kein Haus aus Zedernholz gebaut?[1]8Sag also jetzt meinem Knecht David: So spricht der HERR der Heerscharen: Ich habe dich von der Weide und von der Herde weggeholt, damit du Fürst über mein Volk Israel wirst,9und ich bin überall mit dir gewesen, wohin du auch gegangen bist. Ich habe alle deine Feinde vor deinen Augen vernichtet und ich werde dir einen großen Namen machen, der dem Namen der Großen auf der Erde gleich ist. (Gen 12:2; 1 Sam 18:14)10Ich werde meinem Volk Israel einen Platz zuweisen und es einpflanzen, damit es an seinem Ort wohnen kann und sich nicht mehr ängstigen muss und schlechte Menschen es nicht mehr unterdrücken wie früher (Ps 89:23; Ier 2:21)11und auch von dem Tag an, an dem ich Richter in meinem Volk Israel eingesetzt habe. Ich verschaffe dir Ruhe vor allen deinen Feinden. Nun verkündet dir der HERR, dass der HERR dir ein Haus bauen wird. (Deut 12:10; Jud 2:16)12Wenn deine Tage erfüllt sind und du dich zu deinen Vätern legst, werde ich deinen leiblichen Sohn als deinen Nachfolger einsetzen und seinem Königtum Bestand verleihen.13Er wird für meinen Namen ein Haus bauen und ich werde seinem Königsthron ewigen Bestand verleihen. (1 Re 5:19; Is 9:6)14Ich werde für ihn Vater sein und er wird für mich Sohn sein. Wenn er sich verfehlt, werde ich ihn nach Menschenart mit Ruten und mit Schlägen züchtigen. (Ps 89:27)15Nie wird sich meine Huld von ihm entfernen, wie ich sie von Saul entfernt habe, den ich vor dir entfernt habe. (1 Sam 15:23; 2 Sam 23:5)16Dein Haus und dein Königtum werden vor dir auf ewig bestehen bleiben; dein Thron wird auf ewig Bestand haben. (Ps 89:4; Ps 132:11)17Natan sprach zu David genauso, wie es gesagt und offenbart worden war.
Davids Gebet
18Da ging König David hin und setzte sich vor dem HERRN nieder und sagte: Wer bin ich, Herr und GOTT, und was ist mein Haus, dass du mich bis hierher geführt hast? (1 Sam 9:21; 1 Sam 18:18; 1 Cro 17:16)19Weil das in deinen Augen noch zu wenig war, Herr und GOTT, hast du dem Haus deines Knechtes sogar Zusagen für die ferne Zukunft gemacht. Ist das eine Weisung, wie sie einem Menschen zukommt, mein Herr und GOTT?20Was soll David noch weiter zu dir sagen? Du kennst deinen Knecht, Herr und GOTT. (Ps 139:1)21Um deines Wortes willen und nach der Absicht deines Herzens hast du alle diese großen Taten getan und deinem Knecht offenbart.22Darum bist du groß, Herr und GOTT. Ja, keiner ist dir gleich und außer dir gibt es keinen Gott nach allem, was wir mit unseren Ohren gehört haben. (Deut 4:35; Is 45:5)23Welches andere Volk auf der Erde ist wie dein Volk Israel? Wo wäre ein Gott hingegangen, um ein Volk für sich als sein Volk freizukaufen und ihm einen Namen zu machen und für dieses Volk große und erstaunliche Taten zu vollbringen, so wie du ganze Völker und ihre Götter vertrieben hast vor den Augen deines Volkes, das du dir von den Ägyptern freigekauft hast?[2] (Deut 4:7)24Du hast Israel auf ewig zu deinem Volk bestimmt und du, HERR, bist sein Gott geworden. (Ex 6:7; Deut 26:17)25Doch nun, HERR und Gott, verleih dem Wort, das du über deinen Knecht und über sein Haus gesprochen hast, für immer Geltung und tu, was du gesagt hast! (1 Re 2:4)26Dann wird dein Name groß sein für ewige Zeiten und man wird sagen: Der HERR der Heerscharen ist Israels Gott! und das Haus deines Knechtes David wird vor deinen Augen Bestand haben.27Denn du, HERR der Heerscharen, Gott Israels, hast deinem Knecht offenbart: Ich will dir ein Haus bauen. Darum fand dein Knecht den Mut, so zu dir zu beten:28Ja, Herr und GOTT, du bist der einzige Gott und deine Worte sind wahr. Du hast deinem Knecht ein solches Glück zugesagt. (Num 23:19)29So segne jetzt gnädig das Haus deines Knechtes, damit es ewig vor deinen Augen Bestand hat. Denn du, Herr und GOTT, hast es versprochen und mit deinem Segen wird das Haus deines Knechtes für immer gesegnet sein.